ELMS Red Bull Ring: Victorie pentru Thiriet by TDS

ELMS Red Bull Ring: Victorie pentru Thiriet by TDS

Thiriet by TDS Racing a câștigat după patru ore de cursă pe Red Bull Ring în care liderii clasamentului, G-Drive Racing, au avut probleme și au terminat abia pe trei. JMW s-a impus la GTE iar United Autosports a învins la LMP3 după ce mașina Duqueine Engineering a fost exclusă.

Ligier-ul Panis-Barthez Competition a plecat din nou din pole, Timothe Buret fiind urmat prin primul viraj de Gibson-ul G-Drive #38 pilotat de Giedo van der Garde. Olandezul a fost implicat în mai multe dueluri roată la roată în încercarea de a prelua conducerea însă tot ce a reușit a fost o pană pe stânga-față, oprirea neprogramată aruncând mașina pe poziția a noua la general. Au rămas în frunte Tristan Gommendy, Pierre Thiriet, Nicolas Lapierre și Timothe Buret, Gommendy urcând până pe doi cu ORECA-ul Eurasia Motorsport după oprirea lui van der Garde. În urma acestuia se afla BR-ul lui Andreas Wirth.

ORECA - forța dominantă la LMP2
ORECA – forța dominantă la LMP2

Buret a răspuns bine presiunii lui Gommendy păstrându-se în frunte până ce, la finele turului 27, a făcut contact cu Ferrari-ul JMW Motorsport ce se afla în fruntea clasei GTE. Incidentul l-a făcut pe Buret să piardă trei poziții astfel că Gommendy s-a aflat în frunte la finele primei ore, urmat de Lapierre și Thiriet. Ziua echipei Panis-Barthez nu s-a înseninat nici după accidentul ce i-a făcut să piardă șefia, Buret fiind ulterior chemat la boxe pentru a bifa un drive-through deoarece nu s-ar fi poziționat corespunzător în cadrul startului lansat. Mai apoi, aceeași mașină a părăsit pista în virajul 6 pierzând și mai mult timp.

Mașinile Dragonspeed #21 și Eurasia #31 au fost primele care au intrat la boxe pentru prima oprire programată, Henrik Hedman și Pu Junjin preluând cele două prototipuri ORECA. Thiriet a intrat la boxe la un tur după rivalii săi și a rămas la bord în timp ce van der Garde se afla în continuare pe pistă, pana venită la începutul cursei obligându-i pe cei de la G-Drive să meargă pe o strategie alternativă.  Thiriet a revenit pe pistă pe poziția secundă înaintea mașinii Eurasia. Giedo van der Garde a predat, în sfârșit, mașina #38 la începutul orei a doua lui Simon Dolan care a revenit pe traseu pe poziția a șasea la general.

După oprirea mașinii G-Drive, Thiriet se afla în frunte cu un avans de 25 de secunde în fața lui Junjin și a lui Hedman. La jumătatea orei secunde, avansul echipei Thiriet by TDS a dispărut, Pierre Thiriet venind la boxe mai devreme decât era plănuit din cauza unor probleme la farul dreapta care nu mai funcționa. În același timp s-a efectuat și schimbul de piloți, la bord urcând Ryo Hirakawa. Acesta a revenit pe pistă abia al patrulea, cu un alt nas care era vopsit în culorile KCMG, și aflându-se pe o strategie diferită față de cei din fața sa, incluzând și Gibson-ul G-Drive.

Un loc 3 a fost maximul posibil pentru G-Drive după multiplele probleme avute

Cum nu după mult timp au intrat la boxe a doua oară și mașinile Eurasia, SMP Racing, Dragonspeed și, în cele din urmă, și G-Drive, Hirakawa a preluat conducerea cursei. Julian Leal a ieșit de la boxe al doilea fiind urmat de Simon Dolan. În spatele lor se aflau mașina Eurasia, Ligier-ul Greaves și ORECA Dragonspeed.

Prima neutralizare a venit cu puțin timp înainte de sfârșitul orei a doua când Ligier-ul Villorba Corse de la LMP3 s-a oprit în zona de degajare a virajului 5. După neutralizare, ORECA-ul Eurasia pilotat de Nick-Peter de Bruijn a trecut de Gibson-ul lui Simon Dolan pentru a urca pe poziția a treia. În față, Hirakawa avea un avans de aproximativ 25 de secunde în fața lui Leal înainte ca ambii să pătrundă la boxe cu 90 de minute înainte de finalul cursei.

Mathias Beche a ieșit în frunte în mașina Thiriet by TDS, înaintea lui de Bruijn și Coletti care a preluat BR-ul SMP de la Leal. Acesta din urmă a fost însă încurcat de niște mașini întârziate și a derapat, pierzând cam 15 secunde în raport cu Harry Tincknell care se afla pe 4. Problemele au lovit apoi tabăra Dragonspeed, Ben Hanley ieșind prea tare de la boxe și lovind armco-ul de pe breteaua de ieșire, lovitură care a dus la cedarea suspensiei de pe stânga-spate.

Algarve Pro Racing nu a urcat mai sus de poziția a cincea la general pe parcursul cursei

Intrând în ultima oră, Tincknell a urcat pe poziția a treia după ce Coletti a fost chemat la boxe din cauza faptului că stopurile nu mai funcționau. Tincknell l-a depășit apoi pe de Bruijn tocmai pe când Beche a pătruns la boxe pentru ultima sa oprire în care nasul a fost iarăși schimbat iar mașina a fost preluată de Pierre Thiriet pentru ultimul stint. La scurt timp, cu 40 de minute înainte de final, Tincknell a oprit și el pentru ultima oară (ambele mașini aveau strategii diferite față de mașinile Eurasia sau SMP) luând la bord doar combustibil. Out-lap-ul a fost însă cu ghinion. Remy Streiberg a derapat la ieșirea din virajul 2 chiar în fața lui Tincknell care nu l-a mai putut ocoli. Aripa stânga-față a fost avariată serios iar Tincknell a trebuit să revină la boxe, pierzând poziția secundă pe care se afla. De acolo și până la final, pilotul G-Drive a trebuit să tragă de mașină, fiind incapabil să atace ORECA-ul Eurasia care se afla pe poziția a doua din cauza vibrațiilor puternice venite de la puntea față. Singura urmă de noroc pentru echipajul #38 a fost că incidentul a adus a doua neutralizare astfel că Tincknell nu a pierdut extrem de mult timp.

Până la final a mai fost o a treia neutralizare după ce Tracy Krohn a părăsit pista în virajul 5, înfundând Ligier-ul în nisip, o reușită aproape caracteristică. Cum ordinea din top 3 nu a fost schimbată, Thiriet a trecut linia de sosire în frunte, urmat de Gommendy și Tincknell, Coletti terminând abia pe patru după ce a fost întârziat de înlocuirea capotei spate. Memo Rojas a terminat al cincilea în Ligier-ul Greaves după ce a trecut de modelul identic pilotat de Pizzitola în chiar ultimul tur. Prototipul Panis-Barthez a terminat pe șapte în fața mașinii învechite a Murphy Prototypes.

La LMP3, Valentin Moineault a avut ghinion în prima parte a cursei după ce a pornit din pole, primind două body-check-uri chiar în primele 10 tururi, unul de la prototipul #11 Eurointernational pilotat de Giorgio Mondini în turul doi și altul în turul 10 de la Sean Rayhall (Graff Racing). Astfel, Moineault a pierdut două poziții, păstrându-se însă pe trei pe durata stint-ului său de 28 de tururi, în urma lui Alex Brundle și a lui David Droux care conducea în prototipul #19 Duqueine Engineering.

Mark Patterson a pornit al treilea în cealaltă mașină United Autosports însă o pană în prima buclă l-a trimis la boxe unde a pierdut șase tururi până ce pagubele au fost remediate. La finele primei ore a venit și primul rând de opriri, Duqueine Engineering pierzând patru locuri în favoarea celor două prototipuri Eurointernational și a celui înscris de Graff Racing. În frunte, Mondini a fost mult mai rapid decât coechipierul Rusinov depărtându-se de rus treptat până ce ecartul dintre cei doi era de 30 de secunde. Mai în spate, o luptă în patru s-a dat pentru poziția a treia între James Swift (#6 360 Racing), David Halliday (#19 Duqueine Engineering), Thomas Laurent (#18 YMR) și, în cele din urmă, John Falb care a pierdut câteva poziții în mașina #10 Graff.

19 Ligier-uri la LMP3 - adică întreaga categorie
19 Ligier-uri la LMP3 – adică întreaga categorie

După al doilea rând de opriri, mașinile Eurointernational au pierdut primele poziții, YMR urcând în frunte în fața mașinii 360 Racing și a celei înscrise de Duqueine Engineering, acestea păstrându-și pozițiile după prima neutralizare cauzată de oprirea prototipului Villorba Corse. YMR a fost însă implicată într-un acroșaj cu un GT, motiv pentru care a pierdut șapte minute la boxe pentru reparații la partea posterioară. După ce și ultimele mașini de la P3 au bifat cea de-a doua oprire, Eurointernational a revenit în frunte cu Jacobini la bordul mașinii #11, urmat de Duqueine și 360 Racing.

Jacobini a condus autoritar, construindu-și un avans de 40 de secunde, înainte de a abandona în urma unui accident în care au mai fost implicate și prototipurile de LMP2 ale SMP Racing (mașina lui Coletti) și Pegasus Racing. Astfel, la finele orei, Duqueine se afla în frunte cu un avans de aproape 30 de secunde în fața Graff Racing care avea alte 37 de secunde în fața mașinii #2 United Autosports.

United Autosports s-a impus din nou
United Autosports s-a impus din nou

Duqueine a reușit să-și păstreze șefia pe parcursul ultimei opriri la boxe, terminând la mai puțin de patru secunde în fața Ligier-ului United Autosports #2. Acesta din urmă avea să moștenească în cele din urmă victoria după ce prototipul Duqueine a fost exclus deoarece nu a stat destul de mult la boxe pe parcursul opririlor efectuate (mașinile din fiecare clasă au un minim de timp pe care trebuie să-l petreacă la boxe pe durata unei curse).

Gianluca Roda a fost cam adormit la start, fiind depășit pentru șefia la GTE pe frânarea pentru primul viraj de Ferrari-ul JMW pilotat de Rory Butcher. Mai în spate, Ferrari-ul AF Corse #55 a lovit Ligier-ul OAK Racing #4. Marco Seefried a avut un stint excelent în mașina Proton, urcând până pe trei înainte ca, în turul 27, Ligier-ul Panis-Barthez să facă contact cu Ferrari-ul JMW. Din fericire, liderul clasei GTE nu a fost avariat iar Butcher a putut să-și termine schimbul fără probleme, lăsând mașina lui Rob Smith. Seefried a rămas la bordul mașinii #77 după prima oprire, trecând de Ferrari-ul AT Racing pilotat de Alexander Talkanitsa Sr. Înainte de începutul orei a doua.

JMW Motorsport, victorioși la GTE
JMW Motorsport, victorioși la GTE

Smith a derapat în timpul orei a doua prin fața unuia dintre prototipurile SMP Racing ceea ce i-a permis lui Marco Seefried să preia șefia, Smith revenind pe traseu la 20 de secunde în fața lui Talkanitsa. Neutralizarea venită aproape de jumătatea cursei a fost ca un semnal pentru piloții de la GTE, mulți venind la boxe pentru cea de-a doua oprire programată. După neutralizare, Seefried se afla în frunte urmat de Andrea Bertolini care a preluat Ferrari-ul #66 și de Darren Turner în Aston-ul Beechdean AMR. Cu o oră și 45 de minute înainte de final, Seefried și Turner au pătruns și ei la boxe, fiind pe o strategie diferită de cea a lui Bertolini care a rămas pe traseu și a preluat conducerea. În Aston-ul Beechdean a urcat Alex Macdowall în timp ce 991-le GTE Proton a fost preluat de Mike Hedlund. Matteo Cairoli urcase pe doi în celălalt Porsche Proton care plecase din pole.

Hedlund a pierdut apoi poziția a cincea în favoarea lui Alex Macdowall care apoi a continuat să se apropie de Marco Cioci și Alexander Talkanitsa Jr. Cu 70 de minute înainte de final, Bertolini a venit la boxe din frunte lăsând mașina lui Butcher, în același tur intrând și Cairoli. În ultima oră a avut loc ultimul rând de opriri, Christian Reid urcând în Porsche #88 Proton care a căzut pe cinci. Mașina JMW #66 a revenit în frunte în urma ultimei opriri și acolo a și rămas până la final, în fața Ferrari-urilor AF Corse #51 și AT Racing #56. Macdowall a terminat pe patru cu Aston-ul Beechdean. La finele cursei, mai multe mașini de la GTE (incluzând și liderul) au fost sub investigație pentru niște posibile încălcări ale regulamentului sub steag galben însă nimeni nu a fost penalizat (JMW a pierdut în urma unei penalizări post-cursă victoria din prima etapă a stagiunii, cea de la Silverstone).

Aston-Martin abia pe patru prin mașina Beechdean AMR
Aston-Martin abia pe patru prin mașina Beechdean AMR

Următoarea etapă din ELMS va avea loc la finele lui august pe (aparent) cel mai popular circuit din Hexagon – Paul Ricard.

Rezultate complete aici