Formula 1 2016: Top 10 piloţi la jumătatea sezonului

Formula 1 2016: Top 10 piloţi la jumătatea sezonului

Pauza de vară ne dă prilejul de a trage linie şi de a face analiza prestațiilor piloților din prima jumătate a sezonului. Fără prea multă vorbărie, intrăm direct în pâine. Primii 10 performeri ai sezonului 2016, de până acum.

photo: Sahara Force India
photo: Sahara Force India

10. Sergio Perez
Cu siguranţă mai lent decât coechipierul său Nico Hulkenberg , stilul său s-a pliat mult mai bine pe problematicele Pirelli cu degradare termală. Mexicanul rămâne un street-fighter, însă unul mai potolit ca în trecut, apetitul său pentru trasee stradale fiind evidenţiat de podiumul de la Baku şi evoluţia solidă de la Monaco. Puţini piloţi de pe grilă pot manipula puntea faţă aşa cum o face el pentru a crea momente de respiro pentru trenul spate.

but
photo: Sochi Autodrom

9. Jenson Button
Jenson specificaţie 2016 a fost mai inconsistent ca Jenson specificaţie 2015, dar când nimereşte o zi de graţie ne aminteşte că este singurul pilot ce l-a bătut pe Lewis Hamilton din postura de coechipier. Performanţa de la Hockenheim se înscrie pe aceste trend. Bineînţeles că rămâne acelaşi driver magnific în condiţii de aderenţă schimbătoare (Q3 în Austria). Şi mai e acel feeling pentru pneuri din şcoala lui Prost…Dar când echilibrul maşinii e precar, britanicul este pierdut.

photo: Haas F1 Team
photo: Haas F1 Team

8. Romain Grosjean
Acrobatul francez din rasa lui Peterson e printre primii trei sau patru piloţi în privinţa vitezei pe un tur. Iar când vine vorba de împins monopostul pe coarda extremă a performanţei puţini îi pot sta alături. Doar că în ultimele curse a părut mai blazat, vina principală purtând-o o combinaţie dintre instabilitatea cronică pe frânare a Haas-ului şi nişte evenimente off-track ce l-au cam distras. Daţi-i o maşină pe măsură şi omul va merge la infinit în zona roşie a turometrului, la limita dintre sublim şi ridicol întocmai ca Peterson, Rindt sau Keke Rosberg.

vet
photo: Sochi Autodrom

7. Sebastian Vettel
Seb ar fi trebuit să aibă încă două victorii până acum, dar din cauza greşelilor elementare de strategie ale echipei situaţia sa în clasament arată mult mai modest. Ȋn Canada, cu un monopost setat corespunzător a arătat exact ca acel pilot care în 2015 a scos trei succese surprinzătoare, dar în general raportat la sezonul trecut, pilotajul său a fost mai inconsistent, mai rugos. Nervozitatea şi-a făcut şi ea simţită prezenţa, dar aici şi echipa are partea ei de vină. Probabil ca până acum doar la Montreal l-am văzut pe german în vârful formei sale – adică un all-time great cu o inteligenţă de cursă sclipitoare.

photo: Sochi Autodrom
photo: Sochi Autodrom

6. Carlos Sainz Jr.
Tânărul spaniol este pilotul cu cea mai mare rată de progres dintre toţi. Dacă în 2015 era un qualifier de primă mână, acum a demonstrat din plin şi un race-craft pe măsură. La Monaco, fără lentoarea echipei de mecanici, ar fi urcat pe podium, evoluţia sa prin pluton de la Hungaroring a avut o fineţe pe care nimeni nu ar fi anticipat-o, iar locul 6 de la Barcelona a fost la fel de impresionant ca victoria fostului său coechipier. Bineînţeles că a mai comis şi erori, dar cine nu a făcut-o? Ȋn a doua jumătate a sezonului motorul Ferrari 2015 îi va afecta sigur performanţele, dar una peste alta, juniorul familiei Sainz este un pariu sigur pe viitor pentru orice echipă mare.

photo: Sochi Autodrom
photo: Sochi Autodrom

5. Nico Rosberg
Fiul lui Keke a început sezonul cu o serie de patru succese consecutive ce păreau să arate că deja titlul i-a fost amanetat. Dar asta şi pe fondul problemelor lui Hamilton. Ocazional poate atinge acelaşi nivel în pilotaj precum coechipierul său sau chiar depăşi (ca la Baku), dar îi lipseşte improvizaţia în situaţii dificile şi cinismul şi viclenia în duelurile roată la roată. Poate controla cursa din frunte, dar poate avea şi hopuri grosolane, precum la Monaco pe pistă udă. E posibil ca în sufletul său să îşi fi acceptat soarta, în sensul că nu va fii niciodată la nivelul lui Lewis, deşi ştie că ajutat de împrejurări şi având o zi inspirată poate ajunge campion mondial. Ȋntr-un fel, sau chiar mai multe, este exact opusul tatălui său.

photo: Red Bull Content Pool
photo: Red Bull Content Pool

4. Max Verstappen
Cel mai tânăr învingător din istoria GP-urilor şi-a făcut cohorte de fani, inclusiv în presă care a făcut din el deja următorul Senna. Fără îndoială că avem în faţă un prodigy de genul Guy Moll sau Bruce-Brown, etalând aceeaşi aroganţă şi spirit gladiatorial ca primul, deşi departe de farmecul celui de-al doilea. Are numai 19 ani, dar talentul şi împrejurările l-au ajutat în cel mai înalt grad, şi cu excepţia vitezei absolute în ritm de calificare nu a trădat alte slăbiciuni. Prin stilul cu linii geometrice se apropie de Lewis Hamilton, nu îi este teamă să efectueze depăşiri în locuri în care alţii nici nu îndrăznesc să viseze, iar în defensivă poate “lăţi” maşina exact ca Jack Brabham. Numai că în persoana lui Ricciardo a întâlnit un coechipier ceva prea puternic pe moment, iar o parte din imaginea sa e artificial umflată de presă (în Austria, de exemplu, ar fi pierdut cu certitudine podiumul dacă nu era incidentul dintre Hamilton şi Rosberg ce a cauzat steag galben, iar în Spania a câştigat doar pentru că strategia echipei l-a favorizat clar). Să ne gândim totuşi că puştiul încă învaţă…

photo: Sochi Autodrom
photo: Sochi Autodrom

3. Fernando Alonso
Rămâne acelaşi războinic magnific ce nu se lasă răpus şi nu ia prizonieri în duelurile pe pistă, cravaşând monopostul prin stilul său complet atipic, iar când acesta nu are o dispunere a maselor cum trebuie este mai bun decât oricine din lume. A bătut Mercedes-ul lui Rosberg la Monaco cu un McLaren ce nu s-a simţit deloc în largul său în Principat, iar în Rusia , pe o pistă fără speranţă pentru motorul Honda a reuşit din nou să nege pronosticurile. A ridicat ştacheta faţă de 2015 şi e din nou acelaşi Alonso din perioada Ferrari ce poate duce o maşină recalcitrantă până în zone imposibil de atins chiar de unii din cei mai mari piloţi ai istoriei. De data asta l-a dominat pe Jenson Button în exerciţiul calificărilor, doar că în unele momente piciorul său prea greu este prea mult pentru setea propulsorului Honda şi tipicul pneurilor Pirelli, precum la Hockenheim. Aproape de finalul carierei, este problematic dacă va mai avea vreodată şansa sa lupte pentru un titlu, şi cu toate că a fost atât de aproape de a fi egalul lui Fangio ca trofee, probabil se va retrage doar ca egalul lui Fittipaldi. Statistica e atât de înşelătoare uneori.

photo: Sochi Autodrom
photo: Sochi Autodrom

2. Lewis Hamilton
Campionul en-titre a performat în momentele sale de maximă inspiraţie la acelaşi nivel dintotdeauna, doar că în 2016 a avut mai multe coborâşuri ca în 2015. Superb la Monaco şi Silverstone, solid în Austria, Ungaria şi Germania, mediocru în Baku, fără vână în China, puţin norocos în Canada, a fost per ansamblu până acum pilotul mai bun de la Mercedes. Iar ascendentul său în materie de viteză pură pe majoritatea traseelor, improvizaţia a la Senna şi race-craft-ul a la Fangio nu au fost nicicând mai evidente ca în GP-urile ce au urmat coliziunii din Spania. Cu un stil de pilotaj schimbat, mergând pe linia expusă de Clark în 1964, Lewis are un feeling bipolar neegalat azi de nimeni, reuşeşte din direcţie şi acceleraţie să nu piardă puntea spate, compromiţând ceva din viteză în mijlocul virajului pe care îl scurtează şi mai mult. Dar ieşirea , prin note de supravirare, este cea mai iute. Ȋnsă decisiv în asaltul său către o nouă coroană mondială pare să nu fie pilotajul de data asta, ci elementul psihic, modul în care se joacă cu mintea lui Nico, cât şi viclenia instinctuală în momentul critic al duelului roată la roată.

photo: Sochi Autodrom
photo: Sochi Autodrom

1. Daniel Ricciardo
Până în acest moment Danny a atins piscurile cele mai înalte din cariera sa, performând uneori mici miracole în calificări unde de câteva ori a coborât în acel teritoriu stăpânit de Senna în trecut -China şi Monaco vin cel mai repede în minte. A fost privat de mişcările prost executate de echipă de două victorii meritate – Spania şi Monaco, în ultima pilotajul său fiind la nivelul celor mai mari aşi ai traseului monegasc. Posibil cel mai rapid pilot din F1 la ora actuală, sau oricum la acelaşi nivel cu Hamilton, e omul care a comis cele mai puţine erori, a flatat cel mai des posibilităţile unui monopost ce până la Monaco acuza un deficit de 60 CP faţă de Mercedes, de cele mai multe ori arta sa în a menaja cele mai moi compoziţii de pneu fiind fără egal pe grilă. Race-craft la un nivel foarte înalt, viteză pură extrasă în stilul lui Ascari şi pe deasupra un coechipier extrem de valoros pe care l-a învins mult mai clar decât arată statistica, australianul îşi revendică poziţia de cel mai bun pilot al primei jumătăţi de sezon. “Asasinul zâmbitor” poate atinge culmi pe care nimeni nu le-ar fi prevăzut cu doi ani în urmă.