Flashback: Ayrton Senna la Monza

Flashback: Ayrton Senna la Monza

Imaginea McLaren-ului alb-roșu cu Senna la volan, desprins în fruntea cursei italiene de la Monza, s-a tot repetat. Nu de puține ori circuitul necruțător și-a cerut tributul mecanic, brazilianul compensând însă ghinioanele printr-un succes nesperat în 1992.

1984

Micuța echipă Toleman nu-i putea satisface ambițiile lui Senna, iar alte echipe au început să-l curteze după celebrele episoade de la Monaco, Brands Hatch și Nurburgring. A semnat cu Lotus, fiind primul pilot black-and-gold pe care nu l-a mai ratificat Colin Chapman. Însă cei de la Toleman au fost furioși să afle că totul s-a produs pe ascuns și l-au suspendat de la Monza, înlocuindu-l cu localnicul Pierluigi Martini. Colegul Johansson a sosit pe 4 (la 2 tururi de Lauda), într-o cursă încheiată de foarte puțini piloți.

1985

Era un weekend sumbru, marcat de decesele recente ale lui Manfred Winkelhock și Stefan Bellof, precum și de accidentarea gravă a lui Jonathan Palmer. Pentru a cincea oară în sezon, Senna a devansat în calificări perechea Williams-Honda și a obținut pole-ul, într-unul dintre cele mai mari momente de virtuozitate din carieră, deși nu mai concurase niciodată pe Autodromo Nazionale. Însă doar la Estoril a reușit să câștige, pe ploaie. Monza a fost un chin, unde chiar dacă ambele motoare Honda au cedat, Ayrton nu s-a putut lupta cu Alain Prost (McLaren) sau Nelson Piquet (Brabham). Cu greu a rezistat în fața celui de-al doilea pilot Brabham, Marc Surer, al cărui motor BMW era în elementul său pe un traseu atât de rapid.

Flashback: Ayrton Senna la Spa-Francorchamps

1986

Motoarele BMW nu au avut rival pe lungile linii drepte, iar Teo Fabi (Benetton) a semnat timpul de pole. Însă cursa a fost decapitată de prima linie, atât Fabi, cât și Prost având probleme tehnice înainte de start. Al treilea ghinionist a fost chiar Senna, care se calificase pe 5 și primise cadou două poziții. Transmisia Lotusului 98T l-a constrâns la abandon pentru a cincea oară în 13 curse. Sezonul său era ”ori la bal, ori la spital” – fie încheia în top 5, fie privea finalul de pe margine.

Adelaide 1986: spectacol în trei, cu Goodyear arbitru

1987

Lotus a echilibrat duelul cailor-putere cu Williams, ambele echipe beneficiind de motorul turbo Honda în acest sezon. Însă gruparea campioană en-titre avea avantajul recentei implementări a suspensiei active, un atu important pe ”trambulinele” de la Monza, acele vibratoare înalte atacate cât mai agresiv. Strategii Lotus au fost nevoiți să riște un parcurs fără oprire la standuri pentru Senna, însă acesta a fost prins pe final de conaționalul Piquet (cu pneuri proaspete) și n-a putut să-i reziste. Era cea de-a patra victorie a lui Nelson în MP al Italiei și a treia la Monza (1980 fiind singurul an din istorie când rapidul traseu a lipsit din calendar, fiind înlocuit cu Imola).

7b02382d07b926f687e3532c3d6242ad

1988

The one that got away. Dacă n-ar fi fost Monza, dominatorul monopost McLaren MP4/4 ar fi putut să realizeze ceva inimaginabil: victorii în toate cursele dintr-un sezon. Senna și Prost au sufocat adversarii și ghinionul nu lovise niciodată ambele mașini într-un Grand Prix. La Monza, motorul lui Alain a cedat în turul 34 după ce dăduse rateuri încă de la start, aceasta fiind singura cedare a propulsorului din întregul sezon. Senna mergea la consum pe final de cursă, însă o neînțelegere cu debutantul Schlesser în prima șicană a dus la contact, iar astfel brazilianul a abandonat și mulțimea a explodat, deoarece echipierii Ferrari (Berger și Alboreto) au semnat dubla în cursa de casă.

1989

În calificări, Ayrton a semnat un tur magic ce i-a adus al treilea pole în cinci ani la Monza. Nimeni nu s-a putut apropia la o secundă de el, iar Alain Prost era al patrulea pe grilă, cu o întârziere-mamut de 1,7s. Senna părea încă o dată desprins în învingător, însă de această dată el a fost cel care a suferit o avarie terminală a motorului în turul 44, iar mulțimea a fost încântată de victoria rivalului său francez, care tocmai semnase cu Ferrari pentru anul următor. Problema lui Prost era regulamentul ”celor mai bune 11 rezultate”, deoarece constanța sa îi adusese deja 11 clasări în puncte (dintre care de 9 ori pe 1 sau 2) din 12 starturi. Senna punctase doar de 6 ori, așa că tot ce-ar fi urmat să obțină pe final de sezon se contabiliza…

Hungaroring 1989: Leul, regele junglei

Suzuka 1989 – apogeul tensiunii Senna-Prost

Adelaide 1989: toți nervii s-au înecat în valuri

1990

Senna versus Prost, un nou episod, cu cei doi în echipe rivale de această dată, ambii pe prima linie la Monza. Brazilianul reușise totuși un ecart semnificativ în calificări, aproape jumătate de secundă separându-i pe cei doi protagoniști ai sezonului. La fel ca în anii precedenți, McLarenul lui Ayrton a sprintat în fruntea cursei, însă de această dată ghinionul nu a mai lovit și chiar dacă Prost a încercat să țină aproape, nu a reușit să-i pună probleme și a încheiat la 6 secunde de Senna. Cea de-a șasea vizită la Monza i-a adus în sfârșit victoria pe miticul traseu, iar la finele anului dublul campion mondial mai avea puține redute necucerite: Brazilia, Franța și Australia.

Doar patria lui Prost avea să i se opună pentru totdeauna.

Next time Senna went across the timing strip the digital timer stopped at 1 min 22.333 sec and an air of total incredulity wafted up and down the pit lane. Not only had Senna snatched pole position back with seconds to spare, he had done so by nearly half a second, and with only one flying lap for the whole session. But what a lap! Personally I could have packed my bag there and then and returned home for anything else was going to be an anticlimax and a mere formality.

Denis Jenkinson, MotorSport Magazine oct. 1990

tumblr_mdoio1s18L1rod8iso1_1280

1991

Senna a obținut al patrulea pole consecutiv la Monza și ordinea primilor patru de pe grilă s-a păstrat după start, în urma brazilianului fiind Mansell, Berger și Patrese. Cei patru s-au distanțat cu ușurință de echipierii Ferrari (Prost și Alesi), pe monoposturi neperformante care-l frustrau nespus pe triplul campion mondial francez. Chiar dacă fanii italieni n-aveau ochi decât pentru Scuderie, Patrese a făcut tot posibilul să le atragă atenția: a trecut de Berger și a ajuns în spatele lui Mansell, care nu găsea de tururi bune breșa în defensiva lui Senna. Riccardo ”a cerut voie” să încerce și el, iar după ce Nigel i-a făcut loc, colegul său i-a predat lecția: în turul 26, l-a depășit pe Senna înainte de Variante Ascari. N-a apucat să se bucure prea mult, căci cutia de viteze a cedat în bucla următoare, dar Mansell a copiat manevra și a preluat conducerea. Senna a trecut pe planul B, intrând pentru gume noi și pornind ofensiva de pe locul 5. A trecut de Schumacher, apoi de Berger și de Prost. Nigel însă nu a mai putut fi ajuns.

senna1991

1992

În primele 12 etape, Ayrton câștigase doar în condiții particulare, pe sinuoasele trasee de la Monaco și Budapesta. În rest, ”arma absolută” FW14B omorâse spectacolul, iar la finele cursei maghiare Mansell fusese deja încoronat campion. În acest context, n-a mirat pe nimeni faptul că la Monza Nigel a semnat cel de-al 11-lea pole din 13 ocazii. Senna era în prima linie, dar la 6 zecimi de britanic. În prima treime a cursei, Mansell a evadat la mai bine de 10 secunde în fața lui Patrese și Senna, însă mici probleme l-au făcut să cedeze șefia cursei în turul 20. Williams-urile au continuat să ruleze pe 1 și 2 până în turul 41, când Nigel a abandonat. După 3 tururi, Patrese a avut aceeași soartă, iar Senna a moștenit un succes nesperat, cu care se apropia la doar un punct de Schumacher în clasamentul general.

Flashback: Schumacher la Monza

1993

Prăpastia dintre Williams și McLaren s-a adâncit în acest sezon, iar Senna a încheiat calificările italiene pe poziția a patra, la 1,4 secunde în spatele polemanului Prost, aproape campion pentru a patra oară. În tentativa sa de a devansa măcar un FW15C la start, Senna s-a atins cu Damon Hill și ambii au căzut în mijlocul unui pluton decimat de incidente în prima șicană. În turul al optulea, balansul deficitar al frânelor l-a împins din nou pe Ayrton la greșeală, de această dată terminală – atât pentru brazilian, cât și pentru victima sa, Martin Brundle. Damon Hill a profitat de abandonul lui Prost, survenit pe final, după ce motorul Renault și-a dat duhul. Britanicul a câștigat a treia cursă la rând și a urcat pe 2 la general, în fața lui Senna. Brazilianul avea să recidiveze cu victorii în ultimele două curse ale anului.

senna1993