IndyCar Watkins Glen: Dixon, o dominație extraterestră

IndyCar Watkins Glen: Dixon, o dominație extraterestră

Scott Dixon a fost irezistibil în penultima etapă a stagiunii din IndyCar, la revenirea în calendar a traseului legendar Watkins Glen. Simon Pagenaud e cu o mână pe trofeul de campion, după accidentul ce l-a scos din joc pe Will Power.

Timp de 20 de ani, Watkins Glen a fost gazda americană a Formulei 1 (1961-1980), iar publicul a asistat la victorii ale granzilor de la Jim Clark și Graham Hill până la Gilles Villeneuve și Alan Jones. A urmat un hiatus de 25 de ani fără monoposturi de top, până când traseul a fost inclus în calendarul IRL în 2005. Primele trei ediții au avut un unic suveran, în persoana lui Scott Dixon. Ulterior, s-au impus Hunter-Reay (2008), regretatul Justin Wilson (2009) și Will Power (2010), înainte ca pista să fie scoasă din calendar până anul acesta.

Dată fiind galeria de trofee obținute aici, în mod firesc Scott Dixon aștepta cu entuziasm această etapă. Chiar dacă situația la general a campionului en-titre nu-i mai dădea șanse decât pe hârtie, neozeelandezul a fost cu o clasă peste orice adversar în weekendul de la Watkins Glen. A început prin a corecta recordul pistei în calificări (1.22.5259), apoi s-a distanțat de pluton la fiecare restart, fiind hotărât să minimalizeze riscurile unei loterii strategice, cum s-a văzut adesea în IndyCar.

La finele celor 60 de tururi orice adjective erau de prisos, iar Dixon a adus ceea ce ar putea fi ultimul succes al unui monopost Ganassi în culorile Target, de o manieră ce a adus aminte de Zanardi sau Montoya în aceeași cromatică la finele secolului trecut. Aceasta a fost cea de-a 40-a victorie din cariera lui Dixon, care urcă pe 4 în ierarhia all-time a monoposturilor americane după A.J. Foyt, Mario și Michael Andretti. Chevrolet și-a continuat astfel monopolul pe pistele virajate în 2016, unde nu a pierdut nicio victorie în fața celor de la Honda, care s-au consolat doar la Indy500 și pe ovalul din Texas.

Crj8tV6XgAQd500
Pagenaud și Power au rulat în tandem până spre jumătatea cursei, apoi francezul s-a distanțat

În momentul în care Simon Pagenaud a trecut linia de sosire pe poziția a șaptea, soarta lui Dixon era pecetluită: nu-și va putea apăra titlul la Sonoma. Mai are însă o șansă de a-l devansa pe Will Power, ghinionistul rundei de la Watkins Glen. Australianul a ajuns în parapet după ce i-a închis trasa lui Charlie Kimball, acesta din urmă fiind victimă în acest contact, dar agresor ceva mai devreme când l-a trimis pe Graham Rahal în zid. Oricum, Pagenaud a fost în fața adversarului său până în acel moment.

Diametral opuse au fost și evoluțiile lui Castroneves și Montoya. Columbianul a rulat multă vreme pe locul secund, dar a pierdut totul cu o strategie deficitară pe final, în timp ce brazilianul era prins în pluton și a decalat graficul opririlor la boxe, profitând în ultimele tururi de necesitatea rivalilor de a rula foarte lent spre a evita o ultimă realimentare. Doar un viraj i-a lipsit lui Hinchcliffe pentru a completa cursa pe podium, iar în turul de onoare mai multe monoposturi au rămas pe pistă, fără vreun strop de combustibil. Astfel, cel mai bine clasat pilot motorizat de Honda a fost Conor Daly, sosit al patrulea în fața lui Bourdais.

Josef Newgarden a încheiat pe 2, ceea ce-l menține în top 6 la general, intrus în comandamentul Penske-Ganassi. Însă e foarte posibil să aplice dictonul if you can’t beat them, join them, căpitanul Roger Penske fiind cu ochii pe tânărul american. Desigur, el are patru piloți de mare valoare, însă vârsta nu iartă pe nimeni și niciunul nu are naționalitatea care vinde cel mai bine.

În finala de la Sonoma, Pagenaud se va bucura de un avans de 43 de puncte, însă valoarea recompenselor va fi dublată în Napa Valley. Fără a socoti pole-ul și tururile conduse, dacă Will Power se va impune în ultima cursă din 2016 peste doar două săptămâni, francezul are nevoie de o clasare pe 5. Dacă Power vine pe 2, Pagenaud trebuie să fie cel puțin pe 11, iar cu o clasare pe trei a australianului, liderul la general poate să încheie și pe 16 din totalul de 22. Conform regulamentului, punctele se acordă și în cazul unui abandon.