Formula Weekend: Începem să numărăm campionii din 2016

Formula Weekend: Începem să numărăm campionii din 2016

Mick Schumacher a recuperat masiv în Italia, seriile de Formula 4 din țările nordice și Franța s-au încheiat, în timp ce Marea Britanie și Germania intră în linie dreaptă. Dincolo de Ocean, avem campionatele decise în cele trei serii din Road to Indy.

Red Bull Ring – Formula 3.5V8 și Euroformula Open

Cu o grilă de doar 15 monoposturi, fosta Formulă Renault 3.5 nu este într-o stare prea bună și așteaptă sezonul următor, când poate mai mulți se vor arăta interesați să ruleze în weekendurile WEC. Campionatul mondial de anduranță este o variantă interesantă pentru majoritatea celor angrenați în această serie, dat fiind că ei au în comun o limită a bugetului, motiv pentru care nu s-au înscris în GP2. În Austria a fost etapa a șasea din totalul de nouă, iar noutatea a fost prezența lui Marco Bonanomi, revenit într-un monopost după nouă ani de anduranță și GT-uri. Italianul a punctat în ambele manșe, dar adaptarea nu e atât de facilă încât să fi sperat la zona podiumului.

Prima cursă i-a revenit lui Matthieu Vaxiviere (SMP Racing), cel care este abia al cincilea la general într-o stagiune în care era așteptat ca favorit la titlu. În urma francezului au sosit juniorul Renault Louis Deletraz (Fortec) și liderul campionatului, Tom Dillmann (AVF). A doua zi, victoria a fost a lui Aurelien Panis (Arden), urmat de Dillmann și Isaakyan (SMP Racing). Avansul lui Dillmann rămâne mare (40p), după ce a cam făcut joc egal la Spielberg cu Deletraz, Panis și Vaxiviere.

29626258305_56fabe314c_b
Vaxiviere și juniorul Panis au câștigat manșele de pe Red Bull Ring

În Euroformula Open, Colton Herta le-a dat o lecție tuturor, reușind victorii clare în ambele manșe din Styria. Americanul urcă astfel pe poziția a patra la general și speră să atenteze la pozițiile lui Menchaca și Habsburg. Momentan, e greu de crezut că Leonardo Pulcini mai poate fi ajuns de cineva: în primele 10 manșe ale anului, de4 ori a câștigat și de alte 4 ori a venit pe locul secund. Un detaliu interesant al regulamentului este că dacă pilotul respectiv a mai concurat pe respectivul circuit în același an competițional, va pierde 4 locuri pe grilă. Astfel, Herta a moștenit pole-ul de la Ferdinand Habsburg, iar Tatiana Calderon a prins doar un podium în prima manșă.

csg9ulow8aa7-cd
Nimeni nu se vede în spatele lui Colton Herta, care urcă pe 4 la general după aceste două victorii

Formula 4 franceză

Cea de-a cincea etapă din totalul de șase a avut loc pe varianta Bugatti a traseului de la Le Mans. Fenomenul chinez Ye Yifei a continuat monopolul calificărilor (10 pole-uri din 10 posibile) și prin victoria cu numărul 14 în prima manșă a securizat titlul național. Ulterior, el a fost mai darnic și le-a permis altor trei rivali să înregistreze primele lor succese în F4 franceză. Vicecampion va fi cel mai probabil belgianul Gilles Magnus, iar Franța cu greu ar putea să prindă locul al treilea la general în finala de la Barcelona, dacă Charpentier va recupera avansul de 7 puncte luat de marocanul Benyahia.

Formula 4 SMP

O serie impresionantă avea și noul diamant olandez al filierei Red Bull, Richard Verschoor: 10 victorii consecutive la Zandvoort, Moscova și Anderstorp. În finala de la Ahvenisto, el a fost însă la fel de darnic precum Yifei în Franța: odată ce s-a văzut cu titlul acontat, nu a mai avut aceeași determinare și i-a pasat ștafeta conaționalului Jarno Opmeer, învingător în două rânduri în Finlanda. Împreună, cei doi olandezi au câștigat 19 din 21 de curse, runda finală fiind prima adjudecată în 2016 de un pilot rus – Aleksandr Vartanyan. Tot în ordinea Verschoor – Opmeer – Vartanyan s-a tras linie și în clasamentul general, iar campionul seriei va primi bursa pentru un sezon de FIA F3, pășind astfel pe urmele lui Niko Kari (în aceleași culori Red Bull).

Raportul de forțe dintre principalele țări participante în SMP F4 s-a inversat în al doilea sezon al competiției: dacă anul trecut am avut în top 10 doar 3 finlandezi și 7 ruși, acum au rămas doar 2 ruși, în timp ce finlandezii sunt 5. Viitorul pare strălucit pentru țara care i-a dat pe Keke Rosberg, Mika Hakkinen sau Kimi Raikkonen, iar gemenii Markkanen (19 ani) promit.

Ahvenisto e un loc special, asemănător cu un traseu de coastă mai degrabă
Ahvenisto e un loc special, asemănător cu un traseu de coastă. Nu pe gustul lui Sir Jackie.

Formula 4 italiană

Dacă în primii doi ani Lance Stroll și Ralf Aron au adus titluri facile pentru Prema în țara natală, situația era ceva mai complicată înaintea etapei a cincea din totalul de șapte, la Vallelunga. Absența lui Mick Schumacher din runda de la Adria l-a făcut pe argentinianul Marcos Siebert (Jenzer) să-și construiască un avans considerabil, însă pe ”Autodromo Piero Taruffi” juniorul Schumacher a realizat o excelentă operațiune de recuperare. El a încheiat toate cele trie curse pe podium, inclusiv o victorie, în timp ce Siebert a fost pe 5-6 de fiecare dată. Mai urmează o vizită la Imola și finala de la Monza, iar pentru titlu se vor lupta trei piloți: Siebert (187p), Schumacher (177p) și Guzman (160p). Însă Mick se poate baza și pe colegii săi, tot mai rapizi: Juri Vips și Juan Manuel Correa.

cr6ekdfwgaafn9x
Prema trebuie să lucreze ca o echipă în favoarea lui Mick Schumacher

F4 britanică și germană

În Marea Britanie mai sunt două runde – la finele acestei săptămâni pe varianta National de la Silverstone, apoi pe 1-2 octombrie la Brands Hatch. Toți cei patru piloți Carlin își joacă încă șansele la titlu, de la liderul Max Fewtrell până la românul Petru Florescu. Veteranul Sennan Fielding și protejatul Red Bull Luis Leeds sunt ”intrușii”, pe 2 și 3 la general.

Tot în primul weekend din octombrie se va decide și titlul din F4 germană. Doar doi piloți mai sunt în luptă, Joey Mawson bucurându-se de un avans de 39 de puncte în raport cu Mick Schumacher. Concurența e mai acerbă în seria teutonă decât în Italia, așa că Vips și Correa nu reușesc să-l ajute decât rareori pe Schumi jr. Mawson are 8 victorii, față de 4 ale rivalului său direct, iar experiența e de partea sa în finala de la Hockenheim.

Road to Indy – Monterey Grand Prix

La baza piramidei americane se află seria US F2000, unde s-au duelat trei piloți non-americani. Australianul Anthony Martin venea după 7 victorii și a făcut joc egal cu cel mai apropiat rival, canadianul Parker Thompson, în cele două manșe de pe Laguna Seca. Ambele curse au fost dominate din pole de al treilea clasat la general, brazilianul Victor Franzoni. Primul american a încheiat campionatul abia pe 6.

Următorul pas este Pro Mazda Championship, în care mexicanul Patricio O’Ward a fost irezistibil în primele 7 runde, câștigând 6. Ulterior, coechipierul de la Team Pelfrey Aaron Telitz a învins de patru ori pe Road America și la Toronto, iar două curse mai slabe pentru O’Ward au echilibrat situația înaintea triplei manșe de pe Laguna Seca. În California, cei doi s-au impus în câte o manșă, însă tensiunea a atins cote maxime în cursa a doua, când cei doi au avut un incident în timp ce-și disputau șefia. Abandonul lui O’Ward îl ajuta nespus pe Telitz, chiar dacă acesta a fost găsit vinovat pentru contact și a primit un drive through. Prin victoria din ultima cursă a anului, americanul Aaron Telitz a devenit campion în Pro Mazda, urmat de colegul său mexican și de francezul Nico Jamin.

Monoposturile galbene Pelfrey au dominat, iar Telitz (P2) a devenit campion
Monoposturile galbene Pelfrey au dominat, iar Telitz (P2) a devenit campion

15 piloți au participat la finala Indy Lights, tot pe Laguna Seca. Într-o serie în care Dean Stoneman, Andre Negrao sau Felix Rosenqvist au performat doar ocazional, titlul s-a decis în ultimul viraj al ultimului tur între fostul pilot din GP3 Santiago Urrutia (Schmidt Peterson) și vechea noastră cunoștiință din F3, Ed Jones (Carlin). Uruguayanul venea în California cu un mic punct avans, însă la finele primei curse Jones l-a surclasat (P2 vs P5). Situația s-a dat peste cap în manșa a doua, când Urrutia nu a putut să-l atace pe Zach Veach și a încheiat pe 2, iar Ed Jones s-a chinuit să treacă de coechipierul Felix Serralles până pe ultimii metri, când portoricanul s-a dat la o parte în mod ostentativ. Așadar, nu cel mai frumos mod de a obține un titlu (și un milion de dolari ca premiu), dar s-a văzut și la case mai mari, precum Ferrari – de la Surtees la Raikkonen.

Jones și Urrutia se cunoșteau din F3 Open, iar în acest an s-au duelat pentru coroana Indy Lights
Jones și Urrutia se cunoșteau din F3 Open, iar în acest an s-au duelat pentru coroana Indy Lights