Flashback: Ayrton Senna la Suzuka

Flashback: Ayrton Senna la Suzuka

Ayrton Senna a fost văzut ca un idol de către fanii japonezi, iar la Suzuka s-a produs de fiecare dată încoronarea sa ca și campion mondial. Duelurile sale cu Alain Prost au fost antologice, iar pe traseul de casă Honda am asistat la scrierea unor file dramatice de istorie în acei ani.

1987

Japonia revenea după un deceniu în calendarul Formulei 1, iar Suzuka era pentru prima oară gazda unui Grand Prix ce conta pentru campionatul mondial. Fief Honda, era o datorie de onoare ca vreuna dintre cele patru mașini fruntașe motorizate de agregatele lui Soichiro să învingă. Au rămas trei după ce Nigel Mansell a fost nevoit să declare forfait în urma unui accident în calificări. Astfel, era rezolvată și ecuația titlului pentru coechipierul Williams, Nelson Piquet. Însă chiar dacă gruparea lui Frank dominase stagiunea, finalul de an era marcat de un reviriment Ferrari.

La Suzuka s-a încheiat o secetă de victorii ce data de mai bine de doi ani, Gerhard Berger controlând cu facilitate întrecerea în drum spre al doilea succes din carieră. Ayrton Senna câștigase două curse în 1987, însă de această dată n-a putut sta aproape de austriac. În ultimul tur, brazilianul a cules roadele presiunii puse pe Stefan Johansson (McLaren) și i-a răpit acestuia locul al doilea. Era penultima cursă a lui Ayrton în cadrul echipei Lotus și cadoul de despărțire putea fi clasarea pe 2 la general: Mansell mai avea doar 4 puncte avans și urma să absenteze de la Adelaide.

1988

McLaren MP4/4 nu doar că era arma absolută a stagiunii – se ajungea pe traseul de casă Honda, unde pilotul de teste Emanuele Pirro rulase sute de tururi. Așadar, n-a mirat pe nimeni faptul că Senna și Prost au ocupat prima linie a grilei (pentru a 11-a oară în 15 curse), iar Berger cu al său Ferrari nu s-a putut apropia la mai puțin de o secundă și jumătate de timpul de pole. Startul a fost însă agonizant pentru Senna, care a calat pe grilă, dar a avut șansa de a putea reporni deoarece linia dreaptă era în coborâre! Pe 14 la ieșirea din primul viraj, Ayrton a recuperat irezistibil și la finele turului al patrulea era deja pe 4 în spatele lui Prost, Capelli și Berger. În turul 14 a venit o ploaie fină, iar asta nu era singura veste proastă pentru Prost, care a început să se chinuie cu o cutie de viteze recalcitrantă. Capelli a preluat conducerea pentru câțiva metri, apoi monopostul March a cedat la insistențele italianului de a se menține în siajul lui Prost, în timp ce Senna recupera în condițiile mixte atât de dragi lui.

Rocada s-a produs în turul 27, când Andrea de Cesaris (Rial) l-a încurcat puțin pe Alain, iar Ayrton l-a taxat și nimeni nu l-a mai văzut până la final. Astfel, brazilianul devenea pentru prima oară campion mondial, iar fanii japonezi au fost cuceriți de spiritul său de luptător și au celebrat atât titlul, cât și dubla Honda.

Un duel curat între Senna și Prost la Suzuka în 1988
Un duel curat între Senna și Prost la Suzuka în 1988

1989

Al doilea an al coabitării Senna-Prost a fost vitriolic și momentul de maximă tensiune s-a consumat la Suzuka, unde infamul contact dintre cei doi și decizia ulterioară de excludere a lui Senna de către oficialii lui Balestre au condus la o isterie colectivă. Chiar și astăzi rămâne deschisă această polemică și ar fi interesant un exercițiu de imaginație. Cum ar fi explodat Internetul dacă exista pe atunci un asemenea acces la informație și … dialog?

Marele Premiu al Japoniei din 1989 are un capitol special dedicat pe Pitstops, în seria ”Curse Clasice”. Spoiler alert, dacă mai e cineva care nu știa deja: Alain Prost își asigură al treilea titlu mondial în acea zi la Suzuka. Apoi pleacă la Ferrari la finele anului, iar alături de Senna vine, în sens invers așadar, Gerhard Berger.

1990

Primele trei prezențe ale circuitului de la Suzuka în calendar s-au soldat cu decernarea titlului la piloți (chiar dacă era penultima etapă), iar a patra vizită putea fi din nou decisivă. Tot Senna și Prost erau protagoniștii, de această dată în echipe diferite, și iar și-a băgat coada Federația să încingă spiritele. De această dată, cauza a fost mutarea pole-ului de pe trasa ideală pe partea dreaptă a pistei, un fapt bizar care l-a înfuriat la culme pe brazilian. În mod firesc, Ayrton fusese cel mai rapid în calificări și, exact cum prevăzuse, Prost a avut un avantaj al aderenței și a demarat mai bine la stingerea semafoarelor. Senna și-a făcut însă dreptate forțând interiorul în primul viraj, fără teama contactului inerent cu Prost. Ambele mașini au sfârșit în decor și a început un nou scandal cu privire la caracterul antisportiv al brazilianului care tocmai își asigurase al doilea titlu mondial. Nigel Roebuck afirmă că inginerii Mclaren i-ar fi arătat telemetria care dovedește clar că Ayrton nu a ridicat deloc piciorul din gaz la apropierea de viraj.

3qj1c
Ultimele momente înainte de tranșarea disputei pentru titlul mondial din 1990

Mulți au închis televizoarele după acel prim tur, cursa lipsită de miză fiind o mare bucurie pentru Brazilia și Japonia deopotrivă: sudamericanii au celebrat dubla Benetton adusă de Piquet și Moreno, dar și titlul lui Senna, în timp ce țara-gazdă s-a bucurat de triumful Honda în ambele clasamente generale, dar și de primul podium al unui japonez în Formula 1 – Aguri Suzuki (Lola). Cine nu s-a bucurat? Jackie Stewart, care i-a luat la runda următoare lui Ayrton unul dintre cele mai faimoase interviuri all-time…

1991

Cinci din cinci: soarta titlului mondial se decidea încă o dată în penultima rundă, la Suzuka. Ayrton Senna trebuia să termine cursa în fața lui Nigel Mansell pentru a deveni triplu campion mondial, în timp ce britanicul avea nevoie de victorie și ceva ajutor. Toate pole-urile anterioare fuseseră adjudecate în acel an fie de Senna, fie de perechea Williams (Mansell-Patrese), însă la Suzuka mereu s-a simțit foarte bine Gerhard Berger și austriacul a semnat surpriza, devansându-l pe Senna cu două zecimi.

Totuși, brazilianul era mulțumit, deoarece Mansell se afla în spatele său și putea controla astfel situația. După 10 tururi de presiune din partea englezului, totul s-a decis în momentul în care Nigel a pierdut controlul monopostului în primul viraj, iar titlul i-a revenit pentru al doilea an la rând lui Senna. Berger l-a lăsat pe Senna în frunte și cei doi au rulat în formație până în ultimul tur, când s-a produs rocada în sens invers între prieteni, așa cum s-au înțeles dinainte.

Mansell a fost spectator la jocurile de echipă dintre Senna și Berger în 1991
Mansell a fost o vreme spectator la jocurile de echipă dintre Senna și Berger în 1991

Astfel, austriacul a semnat primul succes cu McLaren spre finalul celui de-al doilea sezon al colaborării, iar Ayrton a ales să șocheze asistența post-cursă: în loc să se bucure pentru titlu, el și-a continuat meciul cu Balestre, care tocmai pierduse președinția FIA în lupta cu Max Mosley. Mai mult, Senna a admis că manevra din urmă cu 12 luni de la Suzuka fusese deliberată.

1992

Cât de mult se schimbase peisajul într-un an! Williams-Renault devenise o armă absolută, iar titlul fusese acontat de Mansell cu 4 etape înainte de Suzuka. Dominația a continuat în calificările japoneze, britanicul reușind al 13-lea pole din 15 sesiuni. Ca de obicei în 1992, prima linie a fost 100% Williams și erau mici șanse ca McLaren și compania să aibă vreo oportunitate dacă monoposturile lui Frank erau fiabile. Din nou a fost o cursă de făcut cadouri pentru locotenenți: în turul 36, Mansell l-a lăsat pe Patrese în față. Karma s-a răzbunat și motorul lui Nigel a cedat cu 9 tururi înaintea finalului. Unde era însă Senna? Pe margine încă din turul 3, tot în urma unei cedări a motorului.

1993

Runda precedentă de la Estoril certificase matematic al patrulea titlu pentru Alain Prost, care a venit la Suzuka dornic să ”coafeze” registrele cu recorduri pe final de carieră, după ce-și anunțase deja retragerea la final de an. Avea să vină în Japonia ultimul pole din cariera francezului, în timp ce Senna asista neputincios la prelugirea seriei de pole-uri Williams – 15 din 15. Contorul brazilianului părea să rămână la zero după opt ani la rând.

Cursa avea să fie mult mai interesantă: Senna a preluat conducerea la start, apoi a intrat rapid să schimbe pneurile. Imediat după acea oprire a venit ploaia, iar brazilianul nu s-a pierdut cu firea și a recuperat treptat deficitul față de Prost. În turul 21 a avut loc depășirea, însă asta nu l-a făcut pe Alain să forțeze în urmărirea lui Ayrton. În următoarele șase bucle, avansul liderului a ajuns la peste 30 de secunde! Pista s-a uscat pe final de cursă și monopostul Williams a început să recupereze, mai ales atunci când Senna s-a împiedicat de sălbaticul Irvine. Chiar dacă Prost a semnat cel mai rapid tur chiar în ultima parcurgere a traseului de la Suzuka, victoria n-a mai putut fi atacată.

Iar Senna, în buna sa tradiție, în loc să se bucure de a patra victorie eroică din 1993 în fața monstrului FW15C, a preferat să-și facă dreptate luându-l de guler pe Eddie.