Hülkenberg – doar una din mutările riscante din acest sport al șanselor

Hülkenberg – doar una din mutările riscante din acest sport al șanselor

Într-o lume a Formulei 1 care rivalizează cu cea a fotbalului de top în ceea ce privește mediatizarea mutărilor piloților de la echipă la echipă, „transferul” lui Nico Hülkenberg de la Force India la Renault este doar ultima dovadă a faptului că piloții sunt dispuși să riște pentru o șansă în plus la glorie.

Hülkenberg este un pilot talentat. Mi-e greu să cred că multă lume e de altă părere. Germanul a demonstrat-o în anii săi de formare, când a cucerit titluri în seriile Formulei 3 și GP2 alături de ART GP. Apoi a demonstrat-o și în Formula 1, în cei opt ani de când se află în paddock.

Evoluția sa din GP2 a convins Williams să-i ofere un contract ca pilot principal după ce în acel sezon 2009 a ajutat echipa ca pilot de teste, iar Force India l-a urcat într-una din mașinile ei după încă un an de teste. Au urmat evoluții bune ale lui Hülkenberg, care și-a devansat coechipierii în clasamentul piloților până când Sergio Perez s-a dovedit a fi mai bun în 2015 și în anul în curs. Era poate momentul unei schimbări.

E interesant însă cum se petrec aceste schimbări, mai ales în cazurile în care de la sezon la sezon apar noi regulamente în Formula 1 iar monoposturile se schimbă considerabil în doar câteva luni.

Renault este în cel mai bun caz o echipă de mijlocul plutonului în 2016, și iată totuși că a convins un pilot precum Hülkenberg că proiectul ei este unul care îi poate oferi germanului mai multă satisfacție decât rămânerea la Force India, unde acesta mai avea contract și în 2017. În ultimii ani am avut alte câteva exemple similare, chiar la o scală care s-a dovedit a fi mai mare, cu implicații la vârful bătăliei pentru titlu.

Când Lewis Hamlton a plecat de la McLaren în 2012 pentru a se alătura proiectului Mercedes sezonul următor, eu unul, am fost sceptic. Sunt convins că au fost și alții ca mine. McLaren terminase pe un onorabil loc 3, iar Hamilton obținuse patru victorii în drumul său spre locul 4 al clasamentului piloților, având deja titlul de campion mondial în palmares – 2008, tot cu McLaren. Și totuși a plecat la Mercedes, luându-i locul lui Michael Schumacher la echipa clasată a 5-a anul precedent.

În final, timing-ul e crucial. Mercedes avea să încheie sezonul 2013 pe locul secund, cu Hamilton obținând o primă victorie la gruparea germană. Aveau să vină alte 27 și două titluri mondiale de necontestat. A fost norocos? Poate. Începând cu anul plecării sale, McLaren, fosta sa echipă, a căzut în clasament, iar odată cu venirea Hondei ca partener pe partea de motorizare, știm cu toții ce s-a întâmplat.

Alte exemple recente de riscuri asumate de piloți pot fi cele ale lui Sebastian Vettel și Fernando Alonso. După patru titluri mondiale cu Red Bull, Vettel nu s-a mulțumit cu locul 5 din 2014 și a plecat la Ferrari, o echipă care în anul respectiv a fost de nerecunoscut. Sigur, prestigiul ei l-a atras pe german – mereu se găsesc plusuri, dar și minusuri, când ne gândim la aceste schimbări.

Trăgând însă linie, orice schimbare de echipă aduce după sine un risc pentru orice pilot. Alonso poate fi încadrat la cei ghinioniști după ce Honda le-a cam stricat planurile celor de la McLaren pe termen scurt, dar odată cu trecerea în 2017 povestea se poate schimba radical.

Revenind la Hülkenberg, e clar că germanul se află într-o situație similară cu ceilalți dați ca exemplu în acest text. Plusurile și minusurile sunt acolo, iar cele dintâi par a fi mai multe: colaborarea sa cu Frédéric Vasseur se va relua după succesele din F3 și GP2, va avea ocazia să lucreze cu o echipă care-și dezvoltă propriile unități de putere, iar potențialul ei de dezvoltare ar putea să se materializeze odată cu noile schimbări de regulament de anul viitor.

Privind lucrurile din perspectiva echipei Renault, ea s-a ales cu probabil cel mai bun pilot la care ar fi putut spera de pe grila actuală. Un pilot, cum bine au și declarat, cu experiență dar cu motivația intactă – Hülkenberg încă nu a urcat pe un podium al vreunei curse de Formula 1 deși este câștigător la Le Mans.

Deși decente, performanțele lui Hülkenberg în comparație cu reușitele coechipierului Perez au lăsat de dorit în ultimii doi ani, iar Renault îi poate oferi o oportunitate de a-și relansa cariera care deși bună, ar fi putut fi mai luminoasă. În același timp, mutarea sa ar putea fi una sortită eșecului, dar hotărârea a fost luată – Hülkenberg va sări cu capul înainte, sperând ca aterizarea să fie lină.

Asta fac piloții de Formula 1: închid ochii, își pun casca și speră ca totul să fie bine după dansurile din primul viraj. Pentru Hülkenberg, acel prim viraj va fi trecerea dintre ani.