MotoGP Motegi: Scenariul ideal și titlu pentru Marc Marquez

MotoGP Motegi: Scenariul ideal și titlu pentru Marc Marquez

Ziariști, oameni implicați în fenomen sau simpli fani au întâmpinat weekend-ul de la Motegi cu calculele făcute. Realist vorbind titlul de campion nu putea fi obținut decât de Marc Marquez în acest sezon, dar cine se aștepta ca acest lucru să se petreacă în Japonia pe tiparul celui mai pesimist scenariu: Rossi și Lorenzo în afara punctelor. Dacă astăzi există o persoană deprimată, aceea este cu siguranță șeful Movistar Yamaha, Lin Jarvis.

Programul curselor a fost cel tipic, începând cu Moto3, unde miza campionatului s-a mutat spre locurile 2 și 3 din clasamentul general, Moto2, unde lupta era deschisă înainte de startul în cursă și MotoGP unde toată lumea era cuprinsă de frenezia plecării lui Valentino Rossi din pole position și posibilitatea unui rezultat mare pentru Andrea Dovizioso sau a unui reprezentant Suzuki.

rossi-jerez16

Moto3

Cursa clasei mezine a fost antrenată de protagoniștii de drept ai sezonului, cei care ocupă în acest moment primele șapte locuri în clasamentul general. Cu Brad Binder deja campion mondial după etapa de la Aragon, următorii șase piloți se află într-o luptă deschisă pentru ocuparea locurilor doi și trei la general, șanse reale însă având doar Enea Bastianini, Jorge Navarro și Nicolo Bulega. Între acești piloți se află și senațiile sezonului, Joan Mir și Fabio Di Giannantonio, însă cei doi, urmați de Francesco Bagnaia sunt doar observatori atenți ai luptei directe dintre Bastianini și Navarro. Ultimul s-a și lăsat copleșit de obiectivul impus în acest sezon și a clacat încă din debutul cursei. Jorge Navarro (143 puncte) rămâne însă cu un avantaj important în clasament față de Bulega (129) și Mir (124).

Tumultul cursei s-a mai potolit spre final, în lupta pentru victorie rămânând doar Enea Bastianini și campionul Brad Binder, de la cei doi încolo ecarturile s-au tot mărit, lucru destul de rar pentru această clasă. Bastianini s-a impus la photo finish, la doar 0.017 secunde de Brad Binder, ocupantul locului trei, Nicolo Bulega, sărbătoritul zilei, terminând la 4 secunde de motocicleta campionului.

O figură frumoasă au mai făcut Philipp Oettl ce a terminat pe locul 4, Di Giannantonio pe 5 și Livio Loi care a încheiat cursa pe locul 7 în fața lui Fabio Quartararo, revenit în prima parte a clasamentului după un sezon departe de orice așteptare a francezului și a susținătorilor săi încă numeroși și convinși de abilitatea favoritului de a deveni vreodată campion.

După declasarea eroului local, plecat din pole position, Hiroki Ono, orgoliul japonez a fost salvat de modestul Tatsuki Suzuki ce a strâns ultimul punct în joc și wild card-ul local Shizuka Okazaki, prezența feminină niponă reușind performanța de a termina cursa la limită în același tur cu câștigătorul Enea Bastianini.

click-051-1

Moto2

Așa cum spuneam și în preview-ul weekend-ului de la Motegi, Moto2-ul este clasa la care campionul nu ar trebui să se mândrească prea mult cu reușita sa, rezultatul nefiind o garanție pentru succesul de la clasa regină. Statistica clasei din 2010 până în prezent ne confirmă afirmația, Moto2-ul dând un singur campion veritabil, cel care astăzi a obținut titlul cu numărul trei la clasa mare și cel de al cincilea al carerei petrecute în motomondial. Numele său este Marc Marquez, spaniolul având doar 23 de ani și deja o carieră impresionantă. Desigur aceste realizări vor fi catalogate ca și conjuncturale de cei care încă mai visează la titlul cu numărul 10 obținut de bardul din Tavullia…

Cursa, în nota obișnuită a clasei, a avut doi protagoniști: elvețianul Tom Luthi, mediatorul luptei pentru glorie dintre Zarco și Rins și francezul de la Ajo Motorsport, aflat într-una din zilele sale de grație. În mod ironic, inconstanța de până acum a lui Johann Zarco a trecut la rivalul său spaniol: Alex Rins a clacat și a terminat cursa departe de zona punctelor.

Thomas Luthi în schimb probabil se ghidează în cursele rămase din sezon după dictonul care spune că atunci când doi se bat, al treilea câștigă, parafrazând, dacă Zarco și Rins continuă să își dea foc singuri la valize, elvețianul aflat acum la 43 de puncte de lider le-ar putea sufla trofeul peste trei curse la Valencia. Poate acest pilot destul de contestat în trecut pentru pilotajul greoi și inconsistent ar merita cel mai mult laurii clasei și șansa atât de rușinos pierdută acum câțiva ani de a face pasul la MotoGP. În trecut bârfitorii paddock-ului motomondialului vorbeau despre o situație jenantă petrecută între șeful Interwetten și Luthi, o întâlnire în care elevețianului i s-a prezentat motocicleta ce urma să concureze la MotoGP și putea fi a lui, ca mai apoi Tom să facă cunoștiință cu viitorul pilot al proiectului de MotoGP, Hiroshi Aoyama, singurul reprezentant al echipei. Cât adevăr ar fi în această poveste, greu de spus, însă regula nescrisă a motorsportului spune că orice bârfă sau zvon are ceva temei…

În urma lui Luthi și Zarco a terminat pe ultima treaptă a podiumului Franco Morbidelli, cum se spune atât de aproape de victorie, dat totuși departe. Japonezii au avut motiv de bucurie după locul 4 obținut de cel mai talentat reprezentant local, Takaaki Nakagami, pilotul Idemitsu terminând chiar în siajul lui Morbidelli.

Nu au punctat Alex Rins, Jonas Folger și Sam Lowes, piloți ce anul viitor vor face cunoștiință cu iadul clasei mari alături de Johann Zarco. Situația din clasamentul general cu trei curse rămase de disputat este cu francezul Zarco pe primul loc cu 222 de puncte, urmat încă de Alex Rins cu 201 și Thomas Luthi cu 179 de puncte.

027774094

MotoGP

Ce s-ar mai putea spune despre cursa clasei regină? Faptele vorbesc de la sine. Unii vor zice că Yamaha le-a oferit pe tavă titlul de campion mondial celor de la Honda, beneficiarul fiind Marc Marquez.

Realitatea însă este puțin diferită, fie că ne convine, fie că nu. Marc Marquez ar fi fost oricum campionul clasei dacă nu la Motegi, cu siguranță la Phillip Island sau Sepang. Cel mai probabil la startul cursei valenciene, titlul ar fi fost deja în vitrina spaniolului. Cele peste 50 de puncte cu care pleca Marquez puteau fi pierdute doar printr-un ghinion de proporții al tânărului de numai 23 de ani.

Care au fost premisele cursei? În teorie Valentino Rossi și Jorge Lorenzo trebuiau să lupte pentru victorie, iar Marc Marquez să termine cât mai jos în clasament. Scenariul cel mai negru pentru Rossi spunea că dacă Marc câștigă, italianul nu obține mai mult de un punct și Jorge Lorenzo nu urcă pe podium, atunci titlul ar fi intrat deja în posesia pilotului HRC.

Valentino Rossi și-a jucat cartea cât se poate de motivat înainte de debutul cursei: a fost printre protagoniști în antrenamente, a stabilit cel mai rapid timp în calificări, ca mai apoi să păstreze șefia în primul viraj. Chiar și după trecerea lui Marc, Rossi l-a ținut pe Lorenzo la respect până ce s-a produs dezastrul. Italianul a pierdut fața motocicletei și ultima șarjă pentru a mai rămâne în lupta pentru titlu s-a terminat în neiertătorul pietriș de pe marginea pistei. Lorenzo mai putea menține matematic suspansul dacă încheia pe 2, însă și pilotul din Mallorca a sfârșit în decor.

Fanii pătimași ai motomondialului, sau mai bine zis doar ai clasei mari au afirmat că Marc Marquez ar fi un campion de conjunctură în sezonul 2016. Aceștia probabil uită cum se prezenta motocicleta Honda RC213V în debutul sezonului, ba mai mult uită întreaga muncă depusă de tehnicieni și de Marquez pe toată durata sezonului 2015. Titlul obținut de Marc nu are gustul dulce al victoriei, nici măcar gustul șampaniei băute din cizmă după modelul australian impus de Jack Miller, ci are gust de țărână și iarbă în care de multe ori Marc s-a tăvălit sezonul trecut în lupta sa cu incontrolabila motocicletă Honda.

Așa cum spunea și Marc după cursă, titlul din 2016 este rodul muncii începute din sezonul trecut, este binemeritata satisfacție după îmblânzirea bestiei pe două roți, RC213V. Că piloții Yamaha au ieșit din cursă pe greșeli personale, sau că au fost probleme cu motocicleta, aceasta fiind o teorie vehiculată pe twitter în cazul lui Valentino Rossi, nu prea mai contează. Dezastrul s-a produs pentru Yamaha și Marquez a obșinut titlul mai repede decât ar fi sperat.

Speculațiile legate de eventuale probleme la motocicleta Yamaha M1 pilotată de Rossi au fost alimentate de secvențele în care Valentino cerceta îngrijorat ghidonul motocicletei, după căzătură, nu dauna de după incident trezindu-i interesul ci după speculațiile unora o eventuală problemă cu frâna față. Dacă defecțiunea a fost reală vom afla din valul de articole ce va urma în zilele următoare, iar dacă șefii Yamaha vor vrea să își spele rușinea, ar putea specula chiar ei pe baza fotografiilor și filmărilor ce fac vâlvă pe internet.

Odată scoși din joc reprezentanții Yamaha, drumul spre podium s-a netezit pentru cei de la Suzuki, reprezentați de Aleix Espargaro într-o primă fază, ca spre final Maverick Vinales să își devanseze coechipierul și să culeagă un nou loc 3 în urma lui Andrea Dovizioso. După locul 4, ecartul între piloți s-a mărit simțitor , Cal Crutchlow de la LCR Honda terminând la mai mault de 10 secunde în spatele lui Aleix Espargaro.

Surpriza plăcută a cursei a fost reprezentată de prestația constructorului Aprilia, care cu noul prototip adus la Motegi a încheiat cursa pe locurile 7 și 10 prin Alvaro Bautista și Stefan Bradl. Încurajator pentru italieni care s-au aflat între primii 10 piloți  chiar și atunci când se mai aflau pe pistă Valentino Rossi, Jorge Lorenzo și înlocuitorul lui Iannone, Hector Barbera.

Legat de pilotul Avintia poate unii, printre care și subsemnatul, și-au făcut iluzii prea mari că va face un rezultat mare. Analizând diferențele constructive și implicit de performanță și comportament dintre prototipurile Ducati GP16 de uzină și GP14.2 oferit echipei Avintia, probabil un loc în top 10 ar fi fost maximum posibil pentru Barbera. Acesta însă nu a jucat la siguranță și s-a întins mai mult decât a putut înțelege motocicleta pe care nu a mai pilotat-o niciodată. Așa cum am tot văzut, cea mai mică greșeală la ghidonul unui Ducati, duce inevitabil la abandon. Însă problemele lui Iannone îi vor mai oferi o șansă lui Hector la Phillip Island peste câteva zile.

Odată rezolvată problema titlului sperăm să vedem piloți mai relaxați în ultimele curse și să mai avem parte de prestații senzaționale și din partea altor piloți decât cei de la Repsol Honda și Movistar Yamaha. Așteptăm cu interes o victorie pentru Andrea Dovizioso de la Ducati sau Aleix Espargaro de la Suzuki, sau poate mai interesant ar fi un nou succes al unui pilot privat.

Weekend-ul viitor, mai matinali decât am fost la Motegi ne vom reîntâlni cu motomondialul acasă la Jack Miller, poate cu un ușor regret că aniversatul zilei, pensionarul de doar 31 de ani, Casey Stoner tot refuză sistematic să urce din nou la ghidonul unei motociclete de grand prix.

La mulți ani campionule și fir întins la pescuit!