WEC Fuji: Toyota are strategia câștigătoare pe teren propriu

WEC Fuji: Toyota are strategia câștigătoare pe teren propriu

Campionatul Mondial de Anduranță și-a apărat blazonul și în această dimineață, etapa de la Fuji fiind încă o mostră de șase ore de spectacol și dramatism care, de această dată, s-a terminat cu victoria favoriților locali, Toyota Gazoo Racing.

După o sesiune de calificări deosebit de strânsă în care toate prototipurile hibride de la LMP1 au fost în aceeași jumătate de secundă, cursa a oferit același gen de acțiune roată la roată. Oliver Jarvis a controlat primele 60 de minute ale cursei, conducând ostilitățile la bordul Audi-ului R18 #8, la scurt timp după anunțurile din presa germană legate de iminenta tragere a cortinei peste programul Audi Sport în WEC. Benoit Treluyer a făcut și el tot posibilul să-i facă pe toți cei prezenți să uite de discuțiile din culise, francezul trecând de Kamui Kobayashi la start.

Audi au terminat pe doi deși, din nou, au avut ritmul pentru a se impune
Audi au terminat pe doi deși, din nou, au avut ritmul pentru a se impune

Japonezul a ajuns astfel pe patru, dar a revenit după ce Treluyer a încetinit pe traseu cu probleme la sistemul hibrid, care aveau să se dovedească iremediabile. Ofensiva pilotului din Toyota #6 a continuat, acesta trecând de Mark Webber la jumătatea primei ore pentru a se instala pe poziția secundă. Treluyer a reușit să aducă la boxe Audi-ul #7 însă nici după 80 de minute de reparații problemele nu au fost remediate iar mașina a fost retrasă la cererea stewarzilor, care nu au permis rularea lipsită total de sistemul hibrid.

Deși Jarvis a pătruns la boxe pentru prima sa oprire din prima poziție, rocada s-a produs în favoarea lui Mike Conway care a preluat mașina cu numărul 6 de la Kobayashi. Britanicul nu s-a bucurat prea mult de întâietate, fiind depășit de același Jarvis la următoarea trecere prin primul viraj.

Audi a continuat să controleze cursa, lipsa vreunei neutralizări până la intrarea în a doua jumătate a ostilităților scoțând la rampă strategiile diferite puse în joc de echipele de uzină. Astfel, Audi a completat cea de-a treia oprire pentru mașina #8 la scurt timp după trecerea bornei de 100 de bucle, Di Grassi primind pneuri noi dar rămânând în mașină. Toyota a oprit apoi în tururile 107 și 108 (mai întâi #5 și apoi #6) în timp ce Porsche a chemat la boxe mașina #1 în turul 110 – toate aceste mașini primind pneuri noi în timp ce și pilotul a fost schimbat. Cel de-al doilea Porsche era ca și ieșit din lupta pentru victorie din cauza problemelor cu echilibrul mașinii care au necesitat și o schimbare a părții frontale la ce-a de-a treia oprire.

Porsche a terminat pe 3 cu mașina #1, iar mașina #2 a terminat abia pe 5, darpăstrează șefia la general

În aceste condiții, Toyota, Porsche și Audi aveau șanse aproximativ egale cu trei ore rămase din antepenultima etapă a stagiunii și, având în vedere ritmul apropiat al celor trei modele de la LMP1-H, lucrurile aveau să fie deosebit de strânse. În frunte, Di Grassi avea de partea sa un avans minimal de șase secunde în fața Toyotei #6 a lui Stephane Sarrazin care, în schimb, se bucura de doar cinci secunde avans față de Mark Webber.

Pe finalul orei a treia și-a dat obștescul sfârșit și CLM-ul ByKolles care s-a oprit în virajul trei într-un nor de fum. Prin metode doar de el știute, Simon Trummer a reușit să repornească agregatul AER și a readus mașina la boxe însă aceasta era încă acolo la intrarea în a doua porțiune a întrecerii. Astfel, Rebellion Racing au mărșăluit din nou fără vreo opoziție către victorie – o victorie goală prin mașina #13 pe finalul ultimei stagiuni pe care elvețienii o parcurg la LMP1-L.

Rebellion s-au impus din nou și și-au trecut în cont titlul la P1-L și în 2016
Rebellion s-au impus din nou și și-au trecut în cont titlul la P1-L și în 2016

Di Grassi a continuat să conducă cursa însă opririle nu prea strălucite ale Team Joest l-au costat pe brazilian și pe echipierii din mașina #8 care nu s-a putut desprinde de urmăritorii nipono-germani. Chiar și așa, au reușit să se mențină în fața luptei care s-a prelungit între Toyota #6 și Porsche #1 pentru poziția secundă. Ultima oprire a fost iarăși mai lungă în tabăra celor de la Audi însă asta din cauza regulilor impuse de Echivalența Tehnologiilor. Team Joest a optat să încalțe R18-le cu numărul 8 cu pneuri noi ceea ce a lungit și mai mult oprirea. Toyota însă nu a schimbat deloc pneurile, Kobayashi oprind doar pentru a lua combustibil și ieșind cu un avans de 13 secunde în fața lui Jarvis și a lui Webber care a preluat mașina #1 de la Hartley, 919-le campion mondial fiind încălțat cu două pneuri noi și două mai vechi.

Pe pneuri proaspete, Jarvis s-a luptat să se apropie de Kobayashi, britanicul postând noul tur-etalon al întrecerii în chiar primul tur lansat de după revenirea pe traseu. Asta nu a fost însă de ajuns căci, la scurt timp, britanicul și-a blocat roțile în trafic, pierzând o parte a avantajului dat de pneurile noi. Astfel, Jarvis a trebuit să se mulțumească cu poziția secundă, la mai puțin de o secundă în urma lui Kobayashi – asta după ce condusese cu un avans de nouă secunde înaintea opririlor. Webber a terminat al treilea la 17 secunde în urma lui Kobayashi adăugând puncte importante în vederea unui nou titlu mondial, acest rezultat fiind cam maximul posibil în condițiile lipsei de ritm acuzate de echipaj în anumite momente ale cursei. E prima cursă din 2016 în care nu avem un Porsche la final pe 1 sau 2.

RGR by Morand au riscat dar nu au avut sorți de izbândă, terminând pe doi
RGR by Morand au riscat dar nu au avut sorți de izbândă, terminând pe doi

Toyota #5 a terminat pe patru, reușind să se păstreze în același tur cu învingătorul după o cursă ștearsă ca și cea a Porsche #2 ce a ajuns la sosire pe poziția a cincea la general. După acest rezultat, Kobayashi, Conway și Sarrazin urcă pe poziția secundă în clasamentul piloților la doar 23 de puncte în urma tripletei Dumas/Jani/Lieb. Di Grassi, Jarvis și Duval sunt pe poziția a treia cu 111,5 puncte, adică la doar 5,5 puncte în urmă, în timp ce Webber, Hartley și Bernhard au strâns 93,5 puncte.

La LMP2, G-Drive Racing au dominat prin viteza pură a Ligier-ului cu numărul 26, Will Stevens conducând deja cu un avans de cinci secunde după finele primului ciclu de opriri la boxe. Manor se aflau pe doi în acel punct, mașina #44 luptându-se cu cea cu numărul 31 a Extreme Speed Motorsport. Alte trei mașini se aflau în urma lor printre care și Gibson-ul Strakka care, în cele din urmă, a urcat pe trei după prima oprire. Alte lupte, precum cea dintre Lapierre și Albuquerque au concentrat o bună parte din atenția celor prezenți, LMP2 fiind categoria cu cele mai multe dispute pentru poziții pe parcursul cursei.

După trecerea a altor două ore, Alpine-ul #36 a continuat să se dueleze însă cu Manor-ul #44 în timp ce G-Drive au continuat să conducă cu #26. Gustavo Menezes și Richard Bradley s-au atins de mai multe ori dar totul s-a terminat după ce #44 a primit o penalizare pentru o greșeală a echipei la boxe. Astfel, Strakka a urcat în frunte însă avea cu o oprire mai puțin față de ORECA G-Drive la începutul orei a patra. După ce britanicii au oprit, G-Drive au revenit în frunte unde s-au aflat până la ultima oprire, cu 30 de minute înainte de final. Atunci, RGR by Morand au decis să riște, trimițându-l pe Bruno Senna înapoi pe pistă cu pneuri vechi ceea ce l-a promovat în frunte în fața lui Will Stevens.

G-Drive au învins în sfârșit la P2 după un sezon în care au bifat diverse probleme care i-au oprit din drumul câtre o victorie
G-Drive au învins în sfârșit la P2 după un sezon în care au bifat diverse probleme care i-au oprit din drumul câtre o victorie

Cu 27 de minute înainte de final, ajutat de pneurile noi, Stevens a ajuns în paralel cu Senna fiind pe interiorul Ligier-ului pilotat de pilotul brazilian. Acesta din urmă a tras de volan, împingându-l pe Stevens aproape de zidul liniei boxelor, trecând astfel peste linia albă care delimitează pista. Cei doi au continuat astfel, Stevens reușind, pe frânare, să treacă de Senna. Acesta a călcat însă și linia de albă de la ieșirea boxelor în acest proces astfel că stewarzii au fost prompți în a-i impune să-i dea poziția înapoi lui Senna. În aceste condiții, cu șapte minute înainte de final, Senna conducea cu un avans de două secunde însă un nucleu greu de trecut de mașini lente l-au întârziat masiv pe pilotul RGR care a fost, încă o dată, ajuns de Will Stevens pe linia dreaptă, britanicul trecând tot pe frânare prin virajul 1.

Cum Senna nu a putut reveni, Stevens a trecut primul linia de sosire reușind primul succes al G-Drive Racing în WEC de la unirea cu Jota Sport, alături de coechipierii Roman Rusinov și Alex Brundle. Reușind să facă cu o oprire mai puțin decât restul plutonului, Gustavo Menezes, Stephane Richelmi și Nicolas Lapierre au terminat pe trei la bordul Alpine-ului Signatech #36 cu care se luptă la titlul categoriei LMP2.

Categoria GTE-Pro a fost o afacere a Ford Team Ganassi UK, mașinile #66 și #67 dominând autoritar întrecerea pe întreg parcursul celor șase ore. Cuplul Tincknell/Priaulx a ajuns în frunte la start și a condus aproape fără întreruperi. Echipajul #66 a terminat pe doi în ciuda unui derapaj al lui Olivier Pla pe final de cursă care a fost aproape de a ruina cursa echipajului #1. Pe trei a terminat Ferrari-ul #51 al AF Corse în timp ce echipajul #71 al italienilor a venit pe patru în fața celor două Vantage de uzină care au avut parte de o cursă dezamăgitoare după cele două succese din Mexic și Statele Unite. Astfel, Ferrari a preluat șefia în ierarhia producătorilor cu un avans de nouă puncte în fața Aston-Martin.

Ford a defilat la GTE-Pro, #67 terminând pe prima poziție în fața #66
Ford a defilat la GTE-Pro, #67 terminând pe prima poziție în fața #66

Britanicii s-au impus totuși la GTE-Am unde echipajul #98 a dominat, terminând pe prima poziție în fața mașinii #83 a AF Corse care a pierdut timp din cauza unei penalizări cu stop-and-hold de 35 de secunde. Chiar și așa, clasarea bună menține tripleta Aguas/Perrodo/Collard în fruntea clasamentului, în continuare cu un avans comfortabil în fața lui Lauda, Lamy și Dalla Lana din cauza faptului că aceștia din urmă au abandonat la Le Mans și în Mexic. KCMG a terminat pe trei, culegând acest podium după ce, în primă instanță, mașina #88 a Proton Racing a intrat în cea identică a Gulf Racing UK pentru ca, pe final, Corvette-ul Larbre să dea de probleme tehnice care au forțat mașina #50 să piardă timp în garaj.

Penultima etapă a stagiunii va avea loc pe 6 noiembrie la Shanghai în timp ce finala va avea loc, din nou, în Bahrain după alte două săptămâni.

Aston-Martin s-au impus la GTE-Am unde #98 s-a apropiat încă puțin de Ferrari-ul #83
Aston-Martin s-au impus la GTE-Am unde #98 s-a apropiat încă puțin de Ferrari-ul #83

Rezultate complete aici

Sursă foto: FIA WEC – Adrenal Media