ELMS Estoril: G-Drive fură titlul celor de la Thiriet by TDS

ELMS Estoril: G-Drive fură titlul celor de la Thiriet by TDS

Nici a treia încercare n-a fost cu noroc pentru Thiriet by TDS, francezii ratând titlul pentru al treilea an la rând, de această dată în fața celor de la G-Drive. Finala portugheză a oferit dramatism din plin și pe tava GTE unde JMW Motorsport au cedat în lupta cu Beechdean AMR.

Finala sezonului 2016 a Seriei Europene Le Mans a fost plină de răsturnări de situație însă totul a început cu al treilea pole din această stagiune pentru Dragonspeed și Nicolas Lapierre. Francezul nu s-a putut păstra prea mult în frunte căci a fost depășit la trecerea prin primul viraj de Giedo van der Garde care a pornit impecabil din linia a doua a grilei pe un asfalt umed. Mai în spate, Fabien Barthez a lovit glisierele din exteriorul virajului trei, exemplul pilotului din Ligier-ul #23 fiind urmat de Patrice Lafarge din Ligier-ul #28, mașina IDEC Sport suferind un accident în același viraj doar un tur mai târziu. Incidentele nu au avut o amploare deosebită astfel că ostilitățile n-au fost întrerupte.

Giedo van der Garde a pornit excelent dar a ieșit larg din primul viraj
Giedo van der Garde a pornit excelent dar a ieșit larg din primul viraj

Lapierre a reușit după câteva tururi să preia șefia de la van der Garde în timp ce, în pluton, prototipul ORECA al Eurasia Motorsport a lovit o mașină de la P3 pe care încerca s-o depășească pierzând astfel timp valoros. Graba lui Tristan Gommendy a venit după ce mașina sa a trebuit să plece de la coada grilei din cauza unor probleme tehnice. După doar 10 minute de la start, Lapierre avea deja patru secunde avans în fața Gibson-ului G-Drive #38. Acest ecart a dispărut destul de repede, van der Garde revenind în coada lui Lapierre până în turul al zecelea, înainte de a lovi Ferrari-ul 458 #51 al AF Corse pe care l-a și răsucit. În ciuda acestui eveniment, mașina #38 nu a fost penalizată ,dar a pierdut câteva secunde în raport cu liderul.

La jumătatea primei ore, Lapierre conducea în fața lui van der Garde în timp ce Nic Jonsson era al treilea la bordul Ligier-ului Krohn, Petrov fiind al patrulea pentru SMP cu Pierre Thiriet pe urmele sale pe poziția a cincea. Concomitent a început și primul ciclu al opririlor la boxe pentru echipele de la P2, acesta fiind deschis de intrarea lui Memo Rojas. În frunte, van der Garde a trecut de Lapierre în turul 31 prin primul viraj, profitând de traficul care l-a încetinit pe francez. Au urmat apoi opriri pentru ambele mașini în turul 32 iar Henrik Hedman a ieșit în frunte deoarece echipa a optat să nu schimbe pneurile în timp ce G-Drive au bifat o oprire completă în care van der Garde i-a predat mașina lui Simon Dolan. Thiriet a rămas pe pistă și a preluat pentru puțin timp conducerea la general. Hedman a greșit însă în outlap-ul său, trecând prin pietriș în virajul 3 ceea ce l-a ajutat pe Dolan care a ajuns din urmă mașina Dragonspeed în timp ce Thiriet a intrat la boxe. Francezul a revenit al patrulea fiind depășit și de Jonsson.

JMW au ratat titlul cu ghinion dar, cel puțin, au primit o invitație pentru Le Mans 24h 2017
JMW au ratat titlul cu ghinion dar, cel puțin, au primit o invitație pentru Le Mans 24h 2017

Dolan a trecut în frunte pe finalul primei ore, depășindu-l pe Hedman pe exterior în virajul 4. Americanul a încercat apoi să revină însă a greșit, a blocat roțile pe frânare și a părăsit din nou pista pierzând alte două poziții. Ora a doua a început cu Dolan în continuare la conducere urmat de un Nic Jonsson care pierdea treptat teren însă câștiga raportat cu ocupantul poziției a treia, Pierre Thiriet. Pe patru se afla Andreas Wirth pentru SMP Racing și pe cinci era Julien Canal. Această ordine s-a menținut aproximativ constantă până la al doilea șir de opriri când Thiriet i-a predat volanul lui Ryo Hirakawa. Japonezul a coborât la bordul ORECA-ului #46 însă mașina a refuzat să mai pornească, echipa împingând rapid prototipul în garaj încercând să remedieze niște probleme la sistemul electric, conform spuselor lui Mathias Beche.

Thiriet by TDS Racing au pierdut iarăși titlul în ELMS - pentru al 3-lea an la rând!
Thiriet by TDS Racing au pierdut iarăși titlul în ELMS – pentru al 3-lea an la rând!

Începutul orei a treia de cursă a fost marcat de neutralizarea cauzată de accidentul dintre Ligier-ul pilotat de Mike Guasch care a lovit Ferrari-ul #66 JMW Motorsport, în esență decizând destinația titlului la această categorie. La restart, Dolan a fost depășit de ORECA-ul Dragonspeed însă manevra nu a fost pentru poziție, mașina recuperându-și doar turul pierdut. Cum Thiriet by TDS continua să lucreze la prototipul lor cu numărul 46, tot ce trebuia G-Drive Racing să facă era să termine cursa pe podium iar acest lucru nu părea deloc peste mână, Gibson-ul fiind în frunte în fața Ligier-ului Krohn și a BR-ului SMP Racing.

Prototipul Greaves Motorsport cu numărul 41 a abandonat înainte de următorul rând de opriri, Julien Canal trăgând pe dreapta cu probleme la motor. Au urmat apoi opririle, Tincknell revenind pe traseu cu 80 de minute rămase pe ceas și cu un avans de peste 40 de secunde în fața lui Stefano Coletti care a urcat pe doi pentru SMP Racing după un pit stop lent al echipei Krohn Racing, Olivier Pla revenind pe traseu al treilea. Cu puțin timp înainte, ORECA-ul Thiriet by TDS revenise pe traseu însă cele 44 de minute petrecute în garaj erau insurmontabile, singura șansă a francezilor fiind un abandon al mașinii #38 G-Drive.

Lupta la P3 s-a dat din nou doar între Ligier-uri
Lupta la P3 s-a dat din nou doar între Ligier-uri

Coletti a fost întârziat în trafic iar asta i-a permis lui Pla să se apropie, cei doi luptându-se pentru treapta a doua a podiumului în timp ce cursa a intrat în cea de-a patra și ultima oră. Pla a reușit să treacă pe doi iar apoi, cu 40 de minute înainte de final, a efectuat ultima oprire pe când era la peste un minut în urma lui Tincknell. Acesta din urmă a oprit la rândul lui în turul următor, mașina primind doar combustibil. A urmat după încă un tur și oprirea lui Coletti care a durat doar 43 de secunde, italianul revenind pe pistă pe poziția secundă de unde oprise. În urma sa se afla Pla care determinat să reducă avansul BR-ului din fața sa.

Cu o jumătate de oră înainte de final, Pla era în urma lui Coletti iar Lapierre se apropia la rândul său de ambii, după ce a recuperat o bună parte a turului pierdut grație unei opriri prost temporizate în raport cu neutralizarea de la jumătatea întrecerii. Fostul pilot Peugeot a continuat și, ajutat de niște pneuri mai proaspete, a trecut de ambii, fiind pe poziția secundă după nici cinci minute. Finalul de cursă a fost însă foarte tensionat din cauza venirii ploii. Deși aceasta nu l-a perturbat pe metronomul Tincknell care a trecut fără probleme linia de sosire pentru a-și trece în cont titlul pentru el, echipierii van der Garde și Dolan și Jota Sport alături de G-Drive, alții din spate nu s-au descurcat atât de bine. Chiar Olivier Pla a fost luat pe nepregătite, pierzând spatele mașinii Krohn Racing în ultimele minute ale întrecerii în lupta pentru poziția a treia cu Stefano Coletti. Acesta din urmă și-a menținut poziția terminând pe trei în urma ORECA-ului Dragonspeed al lui Lapierre. Pla a terminat pe patru în fața lui Michael Lyons care a adus la finish prototipul #33 Eurasia Motorsport.

Aston-Martin s-a impus la GTE și a luat și titlul prin Beechdean AMR
Aston-Martin s-a impus la GTE și a luat și titlul prin Beechdean AMR

JMW Motorsport avea nevoie doar de o clasare pe poziția a șaptea la GTE pentru a-și trece în cont titlul însă ghinionul s-a ținut scai de britanici. Mai întâi, tripleta din Ferrari-ul #66 formată din Rory Butcher, Rob Smith și Andrea Bertolini a suferit o lovitură sub forma unor probleme la cutia de viteze. Din această cauză, mașina a încetinit, rulând lent pe pistă în drum spre boxe la finalul orei a doua. Acest proces dureros de lent a fost însă întrerupt de Mike Guasch care a pierdut spatele prototipului Ligier JS P3 #2 pe frânarea pentru virajul pentru care se încadra și Ferrari-ul #66. Astfel, Guasch a lovit 458-ul GTE în partea dreapta față, ambele mașini fiind avariate serios. Dacă titlul era asigurat deja în cazul echipajului #2, acest accident a ruinat șansele echipei JMW, mai ales că Aston-ul Beechdean a condus cursa pe întreaga ei durată impunându-se cu un tur avans în fața Ferrari-ului #56 AT Racing. În aceste condiții, titlul s-a dus către echipa lui Andrew Howard, el și echipierii Alex MacDowall și Darren Turner venind în finala din Portugalia din postura de outsideri evidenți. Ghinion au avut și campionii din 2015, Jonny Laursen trăgând la marginea pistei Ferrari-ul Formula Racing după mai puțin de două ore de cursă.

United Autosports au luat titlul prin #2 iar #3 a terminat pe poziția a doua la Estoril
United Autosports au luat titlul prin #2 iar #3 a terminat pe poziția a doua la Estoril

Ligier-ul Yvan Muller Racing – M Racing s-a impus relaxat la LMP3, mașina cu numărul 18 pilotată de Thomas Laurent, Yann Ehrlacher și Alexandre Cougnaud având la final un avans de două bucle în fața echipajului cu numărul 3 al United Autosports, Graff Racing completând podiumul prin mașina #9.

Rezultate complete aici

Sursă foto: ELMS/