Formula 1 Abu Dhabi Review : Cum a evitat Rosberg capcanele întinse de Hamilton

Formula 1 Abu Dhabi Review : Cum a evitat Rosberg capcanele întinse de Hamilton

Boillot şi Goux, Antonio Ascari şi Campari, Clark şi Graham Hill, Villeneuve şi Scheckter… şi acum Hamilton şi Rosberg.

Istoria nu duce lipsă de astfel de cupluri redutabile de piloţi în care primulului din binom îi este acordată invariabil supremaţia pură prin prisma talentului natural şi a capacităţii de a improviza în situaţii critice. Dar în toate cazurile abilitatea „celuilalt” este subdimensionată pentru a crea acea aură legendară din jurul celui dintâi. Şi în fiecare caz pilotul mai puţin înzestrat şi defavorizat de soartă, presă, alegeri, a avut parte de zile de graţie în care chiar şi supraomul din cealaltă parte a garajului a trebuit să se recunoască învins (chiar dacă asta a implicat un concurs de împrejurări şi o scădere de formă a sa din varii motive). Ȋn cazul perechii Hamilton-Rosberg, care chiar dacă păstrează caracteristicile celorlalte menţionate mai sus, diferenţele sunt substanţial reduse, rezultând un echilibru mult mai pronunţat. Asta poate şi pentru că Lewis nu suportă comparaţia cu Boillot şi Clark, dar Nico joacă fără efort în aceeaşi ligă cu Goux, Campari şi Graham Hill.

© Mercedes AMG
© Mercedes AMG

Duminică, 27 noiembrie 2016. Nico Rosberg, pilot Mercedes AMG din 2010 emulează succesul tatălui său din 1982, încoronându-se campion mondial al F1 după o cursă tensionată în deşert. Este a doua familie, după Hill, care reuşeşte această performanţă în istoria de 66 de ani a competiţiei. Care sunt dedesubturile acestui duel tensionat din cel mai lung sezon văzut vreodată?

Matematica şi statisticile au ocupat prim-planul publicaţiilor de motorsport pe parcursul săptămânii trecute, fiind analizată şi puricată fiecare posibilitate în parte a celor doi protagonişti de a se impune în duelul pentru coroana supremă. Bineînţeles că realitatea a fost complicată inutil prin asta, iar Niki Lauda, mereu franc, a sintetizat cel mai bine situaţia: „Dacă toate merg conform planului, Nico nu are cum să piardă titlul.”

De multe ori lucrurile nu merg însă conform planului, iar în Lewis Hamilton, fiul lui Keke avea de înfruntat unul dintre cei mai înzestraţi piloţi ai epocii moderne, cu reminescenţe de la Senna, Gilles şi Peterson, chiar dacă fără echilibrul brazilianului mort în 1994. Numai că dat fiind terenul de joacă – inspidul Yas Marina şi armele avute la dispoziţie la care adăugăm în balanţă cel mai greu element – cele 12p avans, nu avea importanţă cine era la volanul maşinii cu numărul 44. Indiferent că în locul lui Lewis s-ar fi aflat sub cască Schumacher, Senna, Gilles, Clark sau Nuvolari, drumul spre care se îndrepta titlul mondial ţinea de factori externi ce nu puteau fi influenţaţi decât tangenţial de pilotul Mercedes-ului cu numărul 44.

© Mercedes AMG
© Mercedes AMG

Iar triplul campion mondial a ales să îşi joace cartea într-un mod ce a surprins staff-ul Mercedes (deşi nu trebuia să o facă), punând în practică un stil obstrucţionist exact cum Christian Horner sugera că o va face înainte de weekend-ul de cursă. Idolul său, Senna, a făcut-o la Suzuka 1991, dar într-un mod mai variat şi mai hotărât. Chiar şi Schumacher a încercat la Suzuka 1997 până la un anumit punct. Numai că avantajul Mercedes în materie de viteză pură raportat la concurenţă este mai mare decât al Williams-ului FW14 al lui Mansell în 1991, posibilităţile de depăşire sunt ceva mai reduse azi în Abu Dhabi decât acum 25 de ani în Suzuka, iar Nico Rosberg e o nucă mai tare decât i se acordă credit.

Calificări

[quote_box_avatar name=”Nico Rosberg” avatar_img_url=”http://www.pitstops.ro/wp/wp-content/uploads/2015/10/rosberg.png”]

„Am venit aici pentru a încerca să obţin pole-ul şi apoi să încerc să câştig cursa. Nu sunt extaziat deloc, Lewis a făcut o treabă mai bună şi a fost mai rapid cu vreo două zecimi”, va declara sâmbătă seara liderul clasamentului general. „Azi nu a fost posibil pentru mine să realizez un timp ca al lui, cu toate că am încercat orice”.[/quote_box_avatar]

Großer Preis von Abu Dhabi 2016, Samstag
© Mercedes AMG

Cu toată lipsa de abrazivitate a asfaltului şi cu toate că temperatura a scăzut faţă de FP3, am întâlnit în Abu Dhabi aceeaşi particularitate ciudată văzută anterior la Austin: dacă forţezi prea de timpuriu compromiţi pneurile pe la jumătatea turului, supraîncălzindu-le. Hamilton a riscat în USA, asta bazându-se pe un prim sector fenomenal. De data asta a ales exact invers. Deşi pe zona şerpuitoare dintre virajele 1 şi 4 stilul său ar fi trebuit să îi ofere un mic atu, a ales voit să nu tragă aici la maxim de cauciucuri, păstrându-le într-o stare perfectă pentru întortocheatul sector final, rapidul sector median – format în principiu din două linii drepte lungi neafectând decât marginal temperatura de funcţionare a trenului spate.

Nico Rosberg, în schimb, a acţionat în sens opus, după o ultimă modificare a set-up-ului în Q3. Cu 17”175 a realizat cel mai bun timp pe S1, dar deja între virajele 8 şi 9 pneurile sale erau aproape epuizate, şi cu toată viteza de vârf superioară lui Hamilton, germanul a pierdut 0.22s doar între virajele 8 şi 11. Pe zona finală de tip Mickey Mouse, comportamentul maşinii a devenit subvirator (datorită temperaturilor în scădere în principal) și, cuplat cu trenul spate scos parţial fereastra optimă de funcţionare, Nico a mai pierdut încă 0.16s. Cumulând timpii pe cele 3 sectoare a rezultat un avantaj net de 0.3s în favoarea campionului din 2008, 2014 și 2015. Dat fiind surplusul Mercedes de circa 40-50CP raportat la Red Bull şi superioritatea şasiului raportat la Ferrari, poziţia sa pe prima linie a grilei nu a fost ameninţată în niciun moment.

„Virajele cu radius lung nu sunt punctele sale forte, dar se descurcă şi acolo fără probleme. Ȋn schimb în virajele ascuţite care cer schimbări rapide de direcţie este devastator,” explică Rob Wilson plusurile stilului lui Hamilton. „Când priveşti un tur al său reuşit înţelegi imediat că e vorba de artă pură la volan. Aproape ca Jimmy Clark.”

Rosberg în schimb, perfecţionistul prin definiţie şi un pilot extrem de rapid, fructifică la maxim ţinuta de drum a Mercedes-ului W07 încălecând frecvent bordurile, prin asta încercănd să protejeze mai mult trenul spate. La Abu Dhabi nu i-a reuşit deloc din cauza scăderii în temperatură ce a scos din fereastra optimă acest tren, iar puntea faţă, folosită de multe ori ca un pivot nu a putut nici ea face faţă solicitărilor. Una peste alta, lăsând la o parte stilurile de pilotaj diferite, de data asta diferenţa a făcut-o abilitatea superioară a lui Lewis – în formă maximă de câteva GP-uri raportată la atitudinea oarecum crispată în pilotaj a lui Nico – consecinţă probabilă a presiunii resimţite.

Cursă

© Red Bull Content Pool (Mark Thompson/Getty Images)
© Red Bull Content Pool (Mark Thompson/Getty Images)

Pe poziţia a treia, Ricciardo încălţat cu supersoft. Deci nu un pericol real în condiţii normale. Pe 4 şi 5 cele două Ferrari cu ultrasoft şi o cutie de viteze superioară ca rapiditate celei Mercedes, dar cam în spate, mai ales că sunt numai 350m de la poziţia poleman-ului până la apexul primul viraj. Aşadar un duel în doi în principiu. Ambele W07 au pornit bine, RedBull-ul RB12 dezavantajat de pneul mai puţin aderent fiind înghiţit de Ferrari-ul lui Kimi. Ȋn spatele lui Nico, zâmbăreţul Danny a frânat prea târziu şi la limită, blocând trenul faţă, două flat spots de toată frumuseţea reliefându-se pe pneurile sale faţă, cu asta reducând substanţial din ritm şi durata stintului.

© Sahara Force India F1 Team
© Sahara Force India F1 Team

Mai în spate, Verstappen, pornit slab, a scăpat maşina larg în virajul 1, a lovit sidepod-ul lui Hulkenberg, s-a răsucit şi a ajuns ultimul. Nimeni nu bănuia cât de mult îl va ajuta acest incident pe adolescent. F1 e un sport paradoxal câteodată, nu?

[quote_box_avatar name=”Lewis Hamilton” avatar_img_url=”http://www.pitstops.ro/wp/wp-content/uploads/2015/09/hamilton.png”]„Dacă sunt în faţă după primul viraj vreau să fiu cât mai în faţă cu putinţă. Aceasta e o mai mare realizare decât să îmi frânez coechipierul, ţinându-l în spatele meu.”[/quote_box_avatar]

Chiar din primul tur a început joaca de-a şoarecele şi pisica. Hamilton încrezător că Rosberg nu e la nivelul lui în acea zi şi pe acea pistă, germanul prea prudent pentru a se angaja în vreo depăşire. Dar Hamilton a pilotat inteligent, alegând să meargă excesiv de lent doar în zona finală a circuitului unde doar o greşeală grosolană de pilotaj te poate face să îţi pierzi poziţia. De la ieşirea din virajul 11 şi până la intrarea în 20, campionul en-titre a dat uneori senzaţia că are probleme cu pedala de acceleraţie, deschizând gazul lent şi în ultimul moment, pentru ca de la ieşirea din virajul 20 să treacă în alt registru, lăsând imediat în spate un Rosberg oarecum surprins. Apoi din nou de la ieşirea din virajul 1 ritmul scădea, dar nu mult, pentru ca alegerea unei trase optime care să favorizeze tracţiunea în virajul 7 (luat în V şi nu în U) să îl scutească de griji pe zonele DRS. Şi apoi din nou acelaşi ritm de melc în zona Mickey Mouse.

Michael Schumacher i-a făcut asta lui Mika Hakkinen în 1999 la Sepang, exasperându-l pe neobişnuit de calmul finlandez ce după acel GP a declarat că aceea a fost cea mai grea cursă din viaţa sa. Declaraţia lui Rosberg de duminică seara o copiază pe a finlandezului.

© Pirelli Media
© Pirelli Media

Această tactică a lui Lewis, venind în contradicţie cu declaraţiile sale anterioare, a făcut ca primii cinci piloţi să ruleze încolonaţi şi a mascat ritmul real al lui Verstappen – ce lupta în pluton. Dacă britanicul ar fi rulat în parametrii din simulările de vineri , tânărul olendez ar fi rămas în afara ecuaţiei. Iată doar pentru amatorii de cifre evoluţia timpilor pentru piloţii Mercedes, Ferrari şi RBR până la primul pitstop al lui Hamilton:

start-pitstop-1Astfel, dacă la finele primului tur Max era pe locul 19, la 12.7s de lider, la încheierea celei de-a şaptea bucle avansase până pe 10, acuzând un ecart de 21.4s. La prima intrare a lui Lewis la boxe, numai 4.9s acopereau primele cinci monoposturi. Deoarece o dată cu britanicul a venit la standuri și Kimi Raikkonen, primul a trebuit să staţioneze încă o secundă şi ceva pe loc pentru a-i permite finladezului să treacă de garajul Mercedes. Drept consecinţă, monopostul #44 a ieşit pe pistă doar marginal în faţa lui Verstappen – ce acum avea un rol nou şi o nouă strategie (graţie erorii de la start).

Când Rosberg a urmat şi el în bucla următoare avea numai 20.4s în faţa RedBull-ului cu numărul 33. Deoarece în acelaşi tur a efectuat oprirea şi Vettel, Nico s-a văzut în situaţia lui Lewis din turul anterior, staţionând nu mai puţin de 4.8 secunde. Dacă la început exista o şansă minimală de a ieşi cam în dreptul lui Max, acum această şansă era spulberată. Cel mai temut pilot de pe grilă atunci când e vorba de depăşirea sa – datorită stilului de apărare, se afla acum între cei doi protagonişti în lupta pentru titlu. Iniţial Rosberg a ales să joace cartea prudenţei, sperând în intrarea iminentă a olandezului la boxe, dar ritmul dubios de lent impus de Hamilton însemna că pneurile RedBull-ului ce îi ţinea trena nu erau supuse unei degradări atât de severe. Este momentul în care staff-ul RBR schimbă tactica din mers cerându-i lui Verstappen să rămână pe pistă pentru a-l ţine pe Rosberg în spate în speranţa că Ricciardo îl va ajunge şi va avea apoi şansa undercut-ului.

La o analiză la rece putem considera totuşi că Nico a avut noroc că Danny nu a urmat aceeaşi strategie cu Verstappen, căci dacă australianul rămânea pe pistă, mergând pe strategia cu un unic pitstop, ar fi fost un factor determinant în ecuaţia întrecerii. Dar frânarea violentă din primul viraj împreună cu credinţa RedBull că supersoftul nu poate rezista atât de mult, l-au scos din cărţi pe omul de la antipozi.

Ordinea în turul 10: Hamilton, Verstappen, Rosberg, Raikkonen, Ricciardo, Vettel. 5.2s acoperea acest grup de şase, liderul mergând doar cât era necesar pentru a nu se afla în raza DRS a lui Max. Cum Kimi nu se descurcă grozav pe compoziţiile mai dure la temperaturi scăzute, Nico s-a văzut scăpat de o povară, Ferrari-ul pierzând gradual teren, de la 1s în turul 10 ecartul crescând la 1.3s peste cinci bucle, apoi la 3.1s în turul 19 când viitorul campion din 2016 face cea mai importantă mutare a sa în cursă. Ȋnţelegând că olandezul de la RBR nu va intra atât de curând la standuri, inginerul de cursă îi transmite lui Rosberg că e imperios necesar să treacă de RedBull-ul din faţă. Cu un avânt şi o agresivitate ce nu prea se potrivesc cu imaginea creată de presă, fiul lui Keke plonjează pe interiorul virajului 8 venind foarte din spate, flirtând o clipă cu dezastrul, dar scăpând cu bine din încleştare. A fost mutarea care l-a scutit de griji.

„Chiar nu a fost un lucru pe placul meu. <<Este neapărat nevoie să îl depăşeşti pe Verstappen>> – ăsta chiar nu e un lucru plăcut pe care să-l auzi; a fost chiar rău, un sentiment oribil aş spune,” va declara noul campion după întrecere.

Ca o consecinţă directă a acestei depăşiri, tânărul Max a fost chemat la standuri pentru a efctua unica sa oprire (timp record de 2.1s), revenind pe circuit în poziţia a 8-a, în spatele celor două Force India. Trei tururi mai târziu RedBull îi prinde pe picior greşit pe strategii Ferrari prin chemarea lui Ricciardo. Kimi intră în turul următor, dar undercut-ul nu poate fi evitat. Cum Ferrari îi montează finlandezului tot soft, acesta era scos din ecuaţia luptei pentru podium, încă un pericol mai puţin pentru Rosberg. Danny în schimb era cel mai rapid om de pe traseu şi Mercedes decide că e timpul pentru pitstop-urile finale ale oamenilor săi: în turul 28 intră Hamilton, iar în 29 Rosberg, revenind pe pistă pe locurile 2 şi 3, în spatele lui Sebastian Vettel care, nemaiavând nimic de pierdut, încerca să lungească cât mai mult acest stint pentru a crea posibilitatea unui stint final scurt pe unicul set de supersoft avut la dispoziţie.

La intrarea în turul 30 ecartul dintre Seb şi primul Mercedes era de 8.09s. Ținând cont de maşina avută la dispoziţie şi de softurile noi, Hamilton ar fi trebuit să taie din această diferenţă în mod dramatic, ceva în jurul a minim 1s/tur. Cu toate acestea britancul păstrează linia urmată încă din primul tur , nedezlănţuind în niciun moment întreg potenţialul monopostului W07. Iată mai jos, spre exemplificare o comparaţie a ritmului celor doi până al oprirea finală a germanului de la Ferrari:

tur-28-tur-37Aceasta manieră de abordare duce la o nouă compactare a plutonului, Verstappen apropiindu-se din nou de Rosberg. Când Vettel intră în bucla 37 la boxe erau 3.1s între Nico şi Max, olandezul venind peste german la o rată de 2-3 zecimi pe tur (vezi tabelul).

tur-37-endUltimul obstacol între Rosberg şi primul titlu din carieră şi totodată ultima carte pentru Hamilton era acum Seb Vettel, încălţat cu supersofturi – apreciate ca fiind cu circa 1s/tur mai rapide decât softurile. La revenirea pe pistă cvadruplul campion acuza un deficit de 18”659 raportat la liderul Hamilton. Era timpul pentru o demonstraţie de clasă marca Vettel, cum prea rar am văzut in acest sezon. De la 18”659 ecartul e comprimat rapid: 16”064 în turul 39, 14”796 în turul 40, 13”206 în 41 când Kimi este sărit… Ȋn turul 46 fostul coechipier Daniel Ricciardo (ce renunţase la luptă şi mergea conservator) este depăşit frumos, Max Verstappen fiind luat în vizor. Dacă Ferrari-ul rula constant sub 1’45 pe tur, timpii lui Lewis variau între 1’45”6 şi 1’46”1.

tur-37-end-allEste momentul în care staff-ul Mercedes intră în panică, calculele lor dându-l învingător pe Vettel dacă GP-ul continua după acelaşi calapod.

„Ȋn acel moment se părea că Sebastian va câştiga cursa, cu toate că maşina noastră putea să meargă mai iute cu 2s, hai o secundă şi jumătate,” explică Toto Wolff situaţia. „Am simţit că nu vom pierde dacă vom creşte strocul”.

Ce putea face Hamilton? „Avea două opţiuni: să crească ritmul şi să dispară din câmpul vizual, demonstrând că este cel mai rapid tip de pe planetă, câştigând cursa indiferent de ce se întâmpla în spatele său; ori să facă exact opusul şi să-i îngrămădească pe ceilalţi în spatele său”.

Evident, campionul britanic a ales a doua cale. Rosberg, în aceste condiţii, avea tot două soluţii: să incerce depăşirea coechipierului, sau să facă un joc defensiv inteligent, ţinând trena liderului pentru a avea mereu DRS, aparându-se astfel mai uşor de eventualele atacuri venite de la Vettel sau Verstappen. Prima variantă era cam fără sorţi de izbândă.

[quote_box_avatar name=”Nico Rosberg” avatar_img_url=”http://www.pitstops.ro/wp/wp-content/uploads/2015/10/rosberg.png”]“Am încercat din când în când, dar Lewis se descurca de minune. Mergea la blană începând din virajul 21, de-a lungul întregului sector 1 şi apoi până la jumătatea sectorului secund. Şi cam acolo e locul unde încerci să depăşeşti… Nu am putut să mă apropii suficient.”[/quote_box_avatar]

Ȋntre timp, Seb se apropiase la mai puţin de 3s, iar în turul 51 reuşeşte cea mai frumoasă depăşire a întrecerii în dauna lui Max Verstpappen. La finele turului menţionat mai erau 1.86s între lider şi Ferrari-ul fruntaş iar Nico Rosberg intrase în raza DRS a compatriotului său. Puţin mai devreme Hamilton fusese avertizat chiar de Paddy Lowe să mărească strocul, timpul ţintă fiind 1’45”1.

„Am intervenit ca să înţeleagă şi el că nu e glumă. Avertizarea din partea lui Vettel era reală, explică Lowe. Obiectivul echipei este câştigarea cursei şi ideal ar fi ca cealaltă maşină a noastră să încheie pe locul secund. Am fost foarte clar în privinţa asta.”

Au fost doar vorbe în vânt, Hamilton rămânând imun la toate cererile echipei.[quote_box_avatar name=”Lewis Hamilton” avatar_img_url=”http://www.pitstops.ro/wp/wp-content/uploads/2015/09/hamilton.png”]„Nu înţeleg de ce nu ne-au lăsat pur şi simplu să concurăm. Ȋn general nu încerc niciodată să fac ceva care să percliteze binele echipei sau să afecteze brandul… Nu cred că am făcut ceva periculos, nu am simţit că am făcut ceva nedrept. Luptăm pentru titlu, eram în frunte şi controlam ritmul. Astea-s regulile… Ȋn niciun moment nu am simţit că pot pierde cursa”.[/quote_box_avatar]

Mai erau patru tururi şi speranţele campionului din ultimele două ediţii stăteau în Ferrari-ul cu numărul 5. Doar că după 14 tururi de foc, pneurile maşinii roşii nu mai funcţionau la capacitate maximă. La ieşirea din virajul 7 spatele monopostului pleca vizibil în derapaj, compromiţând ieşirea optimă ca şi viteza de vârf pe lunga linie dreaptă ce urma. Pe Kimi îl sărise atingând 347km/h, pe Ricciardo cu 341km/h. Pe Verstappen îl va depăşi cu 340km/h întârziind la maximum frânarea. Având DRS, Nico atingea şi el 335-336km/h, doar pe frâne Ferrari-ul având uzualul mic avantaj.

Dar era prea riscant oare pentru Seb să încerce ceva in extremis?

[quote_box_avatar name=”Sebastian Vettel” avatar_img_url=”http://www.pitstops.ro/wp/wp-content/uploads/2015/09/vettel1.png”]„Am încercat totul, dar erau foarte, foarte rapizi pe liniile drepte,” va declara Vettel ulterior. „A doua linie era locul unde am vrut să fac ceva, dar Nico s-a apărat bine, închizând interiorul… Nu puteam încerca ceva prostesc, deoarece Lewis era doar puţin mai în faţă şi dacă aş fi plonjat pe interior aş fi riscat să îl lovesc din spate. Acele ultime tururi au fost foarte intense.”[/quote_box_avatar]

Dar pentru unii, Seb a renunţat prea repede. Vitezele de vârf înregistrate de german în ultimele 3 tururi au fost 331km/h, apoi 329 şi, în fine, 326. O scădere bruscă suspectată de unii, deşi era clar că spatele maşini danseaza la ieşirea din virajele 7 şi 9. E adevărat că în ultimul tur, la primul punct de detecţie DRS, Ferrari-ul era la peste 1s de Rosberg, dar în celelalte două tururi monopostul Scuderiei a avut de fiecare dată DRS.

„Problema care apare atunci când depăşeşti maşină după maşină, monopostul tău începe să derapeze, iar starea cauciucurilor se înrăutăţeşte,” va explica el. Rămâne totuşi întrebarea: oare această pieredere de aderenţă a fost utilizată de german pentru a ascunde faptul că nu îşi dorea să îl depăşească pe Rosberg? Până la urmă poate Nico ajungea pe 4, iar Lewis ajungea la cota 4. Patru titluri. Adică tot cât Seb. Adevărul credem că e undeva la mijloc.

Una peste alta, modul în care Nico Rosberg şi-a ţinut cumpătul a fost admirabil.

„Am făcut tot posibilul să mă menţin pe locul secund, pentru că dacă aş fi pierdut această poziţie, cine ştie în ce m-aş fi băgat. Verstappen era chiar în spatele nostru şi asta nu e ceva care să te facă să te simţi bine.”

© Mercedes AMG
© Mercedes AMG

Nu a fost o cursă strălucitoare pentru proaspătul campion, dar a fost una în care a arătat că are voinţa şi tăria de caracter pentru a purta pe cap coroana câştigată de tatăl său în 1982. Fără discuţie, nu cel mai bun pilot din pluton sau din 2016 a câştigat titlul mondial, dar oricare om de la Mercedes s-ar fi impus, ar fi fost pe merit. Chiar dacă nici Nico nici Lewis nu pot emite pretenţii la poziţia de cel mai bun om al sezonului 2016.