Toate cele 7 Lotus 49 vor fi expuse în ianuarie la Birmingham

Toate cele 7 Lotus 49 vor fi expuse în ianuarie la Birmingham

Doar șapte modele Lotus 49 mai există în prezent, iar la 50 de ani de la debutul revoluționarei mașini vom avea pentru prima oară toate aceste exemplare pe aceeași scenă, în cadrul salonului Autosport International de la Birmingham, la mijloc de ianuarie.

Regretatul Colin Chapman a desenat modelul Lotus 49 împreună cu Maurice Philippe, realizând astfel unul dintre cei mai mari pași în evoluția monoposturilor de Formula 1 (conform indexului Pomeroy): în 1967, noul model a fost mai rapid decât anteriorul cu 7,7%, o rată ce nu a fost încă depășită. Lotus 49 a debutat pe 4 iunie 1967 și a învins prin Jim Clark în Marele Premiu al Olandei, disputat la Zandvoort. Așadar, se va împlini jumătate de secol de la apariția legendarului model, care a schimbat modul de asamblare folosit în F1 – partea din față a motorului era prinsă de monococă, iar suspensia și cutia de viteze erau atașate de partea din spate a DFV-ului.

Între 1967 și 1970, la bordul unui Lotus 49 au stat Jim Clark, Graham Hill, Jo Siffert, Jackie Oliver, Mario Andretti, Jochen Rindt, Richard Attwood, John Miles și Emerson Fittipaldi. Povestea acestei mașini a fost înregistrată în producția Ford 9 Days in Summer.

În 2017 vom avea pentru prima oară cele șapte monoposturi existente sub același acoperiș, iar subsemnatul va avea ocazia să asiste la acest moment festiv. Iată povestea acestor exemplare:

R2/R11 (26 Grands Prix)

Aceasta este mașina cu care Jim Clark s-a impus la debutul olandez din 1967, apoi a mai învins la Silverstone și Watkins Glen. Tot pe acest monopost a rulat la Monza, în ceea ce se consideră a fi cea mai însemnată demonstrație de virtuozitate a scoțianului: la conducere până în turul 12, afectat de o pană care l-a silit să recupereze loc după loc până când a revenit pe prima poziție în turul 60, fiind apoi constrâns să cedeze două locuri de o defecțiune a pompei de benzină în ultimul tur.

Tot cu această mașină a câștigat Clark în seria Tasman din 1968, apoi distrugerea exemplarului R4 a făcut ca aceasta să-i fie închiriată lui Rob Walker pentru Jo Siffert, înainte să fie updatată la versiunea B pentru Jackie Oliver. A fost redenumită R11 și vândută către Pete Lovely după ce Mario Andretti a pilotat-o în Africa de Sud. În 2010 a fost restaurată la specificația din 1967 și continuă să ruleze în mâinile proprietarului american Chris MacAllister.

R3 (8 Grands Prix)

Acest șasiu a fost folosit de Graham Hill în cea de-a doua jumătate a sezonului 1967, fără să înregistreze vreun succes. R3 a fost ulterior vândut lui John Love în Africa de Sud, iar de curând a fost readus la specificația inițială de Doug Nye și alții, înainte să fie achiziționată de Muzeul Național Beaulieu.

Curse clasice: Spa 1970 – Ultima încleştare pe pista bărbaţilor adevăraţi

R5/R10 (22 Grands Prix)

Prima cursă a acestui exemplar a fost încununată de succes la Monaco prin Graham Hill. Mustăciosul a mai pilotat-o de alte șase ori, înainte ca Mario Andretti să o plaseze în pole pe final de an la Watkins Glen. Aceasta a fost prima cursă a viitorului mare campion american. Mașina a fost redenumită R10 pentru Rindt în seria Tasman 1969, apoi i-a revenit lui Graham Hill care a reușit o performanță unică: să conducă exact același model către a doua victorie la Monaco! Tot cu R10 avea să debuteze încă un mare campion, Emerson Fittipaldi, care a pilotat de trei ori exemplarul în 1970.

R6 (20 Grands Prix)

Jackie Oliver a primit acest șasiu în 1968 și l-a pilotat de două ori înaintea unui accident serios în antrenamentele pentru Marele Premiu al Franței de la Rouen-les-Essarts. Mașina a fost reparată și încredințată lui Graham Hill la Monza și ulterior, reușind să obțină titlul în Mexic. În stagiunea următoare R6 a fost folosită de opt ori de Jochen Rindt, inclusiv pentru primul său succes în F1 la Watkins Glen, iar în 1970 germanul s-a impus cu ea în mod dramatic la Monaco, în ultimul tur. Echipa Lotus a vândut exemplarul în 1977, iar acum se află în proprietatea lui Richard Mille, patronul firmei omonime de ceasuri care-l sprijină, printre alții, pe Charles Leclerc.

R7 (24 Grands Prix)

Lotusul 49 cu indicativul 7 i-a fost vândut lui Rob Walker de nou, pentru Jo Siffert. Acesta a învins de la primul contact cu mașina la Brands Hatch, punând capăt unei secete de 7 ani pentru patronul său. Avea să fie ultima victorie a unui competitor privat în cursele de Grand Prix. Ulterior, modelul R7 a fost pilotat tot de Siffert în 1969 și de Graham Hill în 1970, iar Geoff Farmer l-a achiziționat de la familia Walker în 1999. Are în palmares o victorie la Goodwood Revival.

R8 (4 Grands Prix)

În 1969 a fost construit acest nou șasiu pentru seria Tasman, fiind pilotat de Graham Hill. Ulterior, a ajuns în mâinile lui Richard Attwood la Monaco și a revenit în posesia lui Hill acasă, la Silverstone. Jo Bonnier a cumpărat mașina și a vândut-o după două curse către Dave Charlton (Africa de Sud). Colecționarul australian John Dawson-Damer a înfăptuit un proces dur de restaurare, iar acum R8 este în proprietatea lui Adrian Newey, care a readus exemplarul la specificația din 1969. Mașina a putut fi văzută la ediția 2016 a Monaco Historique.

R12

Team Lotus a construit această mașină pentru ca Ford să o poată expune la saloane auto, începând cu 1969. Ulterior, a ajuns în colecția impresionantă de la Donington, iar de curând a fost adusă în stare funcțională, primind botezul pistei la 40 de ani de la naștere. În prezent se află tot în proprietatea lui Richard Mille.