WEC: Ginetta va debuta un prototip de LMP1-L în 2018

WEC: Ginetta va debuta un prototip de LMP1-L în 2018

Ginetta e decisă să scoată categoria LMP1-L din moarte clinică după anunțul de azi că va construi un nou prototip pentru acest set de reguli gata pentru a debuta la începutul sezonului 2018 al FIA WEC.

Cortina s-a tras într-un mod nefast peste categoria LMP1-L la finele lui 2016, Rebellion retrgându-și R-One-ul pe care l-a folosit din 2014. Asta a lăsat doar o mașină (ByKolles) pe grilă pentru 2017, niciun alt privat nefiind gata să se înscrie în categoria „client” a P1. Această imagine este însă pe cale de a se schimba: Lawrence Tomlinson, șeful Ginetta, a anunțat că firma sa va aduce un nou prototip construit pentru această categorie în 2018. Tomlinson a plusat, spunând că are deja trei clienți interesați să vină cu câte două mașini fiecare, planurile fiind de a construi 10 șasiuri.

Tomlinson, cu o avere de aproxiamtiv 550 de milioane de lire sterline, nu pleacă însă la drum singur, mai ales după deziluzia de a nu fi acceptat printre constructorii de șasiuri de la P2 și cearta cu OnRoak pe tema motoristului unic de la P3, clasă pe care Ginetta a împins-o de la spate în 2015. El îi are alături pe Adrian Reynard și Paolo Catone, ambii cu ștate vechi și multe succese la activ în motorsport. Cât privește partea tehnică, Ginetta va apela cel mai probabil la Mecachrome pentru motor și la Xtrac pentru transmisie, calculele inițiale dând de înțeles că mașina ar cântări cam cu 60 de kilograme mai puțin ca un P2 de generație 2017 și ar avea cu 200 de cai putere mai mult. Dacă v-au ridicat sprâncenele aceste cifre, nu sunteți singurii, Team PRT Racing și ARC Bratislava fiind doi dintre clienții interesați.

Ginetta au împins de la spate clasa LMP3 însă au părăsit-o apoi în urma unei neînțelegeri cu OnRoak dar apele s-au liniștit în prezent. Pe baza mașinii de P3, Ginetta construiește în prezent și prototipul G57-P2 cu un agregat aspirat Chevrolet
Ginetta au impulsionat clasa LMP3 însă au părăsit-o apoi în urma unei neînțelegeri cu OnRoak dar apele s-au liniștit în prezent. Pe baza mașinii de P3, Ginetta construiește în prezent și prototipul G57-P2 cu un agregat aspirat Chevrolet

Care va fi însă succesul acestei mașini raportat la prototipurile hibride de uzină a căror evoluție este și ea blocată până în 2020 este necunoscut, Tomlinson fiind însă clar în declarații că vizează podiumuri la general. O altă necunoscută este dacă mai sunt și alte echipe interesate de construirea unui P1-L. Rușii din spatele proiectului BR s-au arătat interesați însă apropierea lui Catone de proiectul Ginetta ar putea arăta că aceștia nu mai sunt atât de atrași de formulă. Având în vedere climatul financiar incert și costurile care se impun când vine vorba de susținerea unui asemenea program, totul este foarte volatil și până la un alt anunț concret ar fi hazardat să ne dăm cu presupusul.

Revenind la filele de istorie, pe Adrian Reynard îl leagă deja o relație cu Ginetta. Conceptul inițial al Reynard Motorsport realizat în 2002 a evoluat pe durata a 15 ani, una dintre ramuri fiind Ginetta-Zytek-ul de LMP1 din 2009. Aceea a fost prima și, până acum, singura experiență a constructorului britanic la categoria-regină din anduranța mondială însă merită trecut, succint, peste istoria acestui prim efort care nu a produs însă rezultatele scontate.

Related image
Reynard-DBA-ul la debut, Petit Le Mans 2002. Mașina a fost înscrisă de RN Motorsports

Totul a plecat, cum am menționat anterior, de la un proiect al Reynard Motorsport, prototipul 02S din 2002 care trebuia să repare imaginea companiei după problemele avute cu 2KQ, care nu făcuse față la rigorile clasei LMP-900 cu al cărui șasiu flexa și o aerodinamică bananieră. Planul era însă pe cale de a muri în fașă căci mașina gândită de Will Phillips, care a preluat creionul de la Paul Brown, s-a trezit fără o companie în spate după ce Reynard a dat faliment. International Racing Management a salvat proiectul alături de japonezii de la YGK însă aceștia din urmă nu erau interesați să-și pună numele pe noul prototip.

IRM au apelat atunci la John Nielsen (RN Motorsports ) care i-a ajutat cu dezvoltarea șasiului însă nici firma sa nu a dat numele mașinii. În schimb, primul Reynard a concurat sub numele DBA, după numele ziarului danez Den Bla Avis. Carsten Rae era partenerul lui Nielsen în RN Motorsports și proprietar al ziarului așa că a luat asupra sa sarcina de a concura cu mașina, motiv pentru care i-a dat și numele, la fel cum procedase în aceeași perioadă și cu echipa sa de Formula 3000. Cum ACO s-au arătat, într-unul din rarele momente, flexibili, mașina a fost re-omologată cu numele DBA4-03S pentru clasa LMP-675, deși honeycomb-ul era construit și pentru rigorile testelor de siguranță aferente clasei superioare LMP-900.

Creation au folosit un DBA4 03S în 2004-2005
Creation au folosit un DBA4 03S în 2004-2005

Din 2004, Zytek Motorsports s-au alăturat celor de la IRM, astfel că toate șasiurile construite de ei le-au purtat și numele. Britanicii de la Creation Autosportif, care au făcut trecerea rapidă de la un Lister Storm, au fost și ei clienți DBA, folosind în 2004 un șasiu 03S. Cum regulamentul s-a schimbat pentru 2006, odată cu trecerea de la LMP-900 la LMP1, Creation și-au permis să re-omologheze mașina sub numele Creation CA06/H care era, de fapt, bazat pe generația nouă de la Zytek, 06S. Unul dintre șasiurile Creation a ajuns, ulterior, la Autocon Motorsport, americanii având în grijă o relicvă căci la bază era chiar primul șasiu Reynard din 2002.

Astfel, Creation și Zytek au concurat concomitent, ambele entități dezvoltându-și separat mașinile care aveau o bază comună: Reynard-ul botezat DBA. În 2009, alături de Zytek au venit cei de la Ginetta cu ale căror fonduri s-a construit modelul 09S care a avut și o versiune de LMP1 și una de LMP2. Ginetta a testat prima oară platforma înscriind un șasiu 07S sub numele Ginetta-Zytek la Petit Le Mans în 2008 unde Danny Watts și Olivier Pla au concurat pentru LNT, echipa lui Tomlinson. Watts, convins de performanțele mașinii, în ciuda unui finish modest pe locul 14 la general, a cumpărat un șasiu 09S pe care Strakka l-a folosit în 2009. Corsa Motorsport au devenit și ei clienți, cumpărând șasiul 07S convertit la specificație 09S. Acel an, 2009, a fost și ultimul pentru Creation care au mai oferit o ultimă participare la Le Mans modelului CA07 construit alături de KW Motorsport.

Zytek au construit și ei, ca și Creation, pe aceeași bază. Alături de Zytek au venit apoi Ginetta. Acest Zytek 04S a fost foarte rapid la Laguna Seca în 2005 dar nu a rezistat
Zytek au construit și ei, ca și Creation, pe aceeași bază. Alături de Zytek au venit apoi Ginetta

În 2010, cel mai de seamă client al cuplului Ginetta-Zytek a apărut, anume Nigel Mansell care și-a propus să concureze la Le Mans alături de Beechdean și cei doi fii ai săi, Greg și Leo. Concomitent, la P2 concurau portughezii Quifel-ASM și Team Bruichladdich, care a devenit Greaves Motorsport. Neînțelegerile dintre Zytek și Ginetta au dus la finalul relației după 2010 însă Zytek a continuat, ZS11SN, ultimul șasiu construit de ei, ajungând apoi în brațele Gibson care l-a îmbunătățit major și l-a folosit până la finele sezonului 2016.

Surse foto: Ultimatecarpage.com, mulsannecorner.com, DSC.com, lasersol.com