Bathurst 12h: Victorie Ferrari cu Vilander în forma vieții sale

Bathurst 12h: Victorie Ferrari cu Vilander în forma vieții sale

Întâlnirea cu o nouă ediție a deja clasicei de la Bathurst ne-a adus din nou cu sufletul la gură, cele 12 ore de cursă, deși fragmentate de neutralizări, fiind presărate cu extrem de multe momente memorabile, mix-ul dintre un circuit unic și aproape 60 de mașini la start făcându-ne să visăm la un campionat centrat doar în jurul acestui circuit…

Suntem norocoși, trebuie să recunoaștem asta. Nu demult, Bathurst 12h era o cursă dedicată turismelor însă, în ultimii ani, regulile jocului s-au schimbat. Precum metamorfoza cursei de 24 de ore de la Spa începând cu 2002, la Bathurst au fost primite GT-urile de primă mână și, în urma lor, s-au bulucit și piloții de primă mână, care mai de care fascinați de provocarea care este Mount Panorama. Asta a dus la dispariția claselor cu mașini lente însă dificultatea navigării prin trafic a rămas – dovadă fiind numărul record de neutralizări, 16, din acest an.

Înainte de cursă au fost însă calificările și, pentru întâia dată, am avut un fel de sesiune super pole pentru primii 10. Organizatorii au mizat pe dorința tuturor de a pune mâna pe trofeul Allan Simonsen pe care-l obține pole sitter-ul. Trofeul a fost numit în memoria regretatului pilot danez care, la ediția din 2013 a Bathurst 12h, a luat pole-ul cu un timp, la acea vreme, record.

Startul în noapte este mereu fascinant
Startul în noapte este mereu fascinant

Prima mașină cu un timp respectabil în Top 10 Shootout, după cum a fost denumită sesiunea de super pole, a fost Aston-ul #35 Miedecke Stone Motorsport cu un 2:03:823. Acesta a și rămas timpul de referință înainte de intrarea pe pistă a noilor BMW M6, unul al MARC Cars și altul al BMW Team SRM, și a Ferrari-ului Maranello Motorsport. Toni Vilander, care a plecat de trei ori din prima linie la Bathurst în trecut, a fost cel încredințat cu sarcina de a obține pole-ul. Având de partea sa cea mai bună mașină, 488-ul care a îmbinat viteza pe linia dreaptă Conrod și cea de după primul viraj cu apăsarea în virajele tehnice de pe munte, finlandezul a reușit să stabilească singurul tur sub 2:03. Al său 2:02:861 i-a umbrit pe Mostert și Wittmann, ale căror M6 nu s-au descurcat la fel de bine pe coborârea de pe munte. Cel din urmă a reușit un 2:03:249 care l-a dus pe poziția a doua, apoi campionul DTM a fost aruncat pe trei de 2:03:055-ul reușit de Mostert. Din cauza temperaturilor ridicate, timpii în 2:00 au fost doar un vis frumos așa că 2:02-ul lui Vilander s-a dovedit imposibil de îmbunătățit. În top 10 au mai intrat un Bentley de uzină, două Porsche, unicul McLaren Tekno Motorsport cu numărul 1 (al echipei învingătoare din 2016, de unde nu îl mai regăsim pe Van Gisbergen care s-a dus la Mercedes), și un Audi.

Tekno Motorsport au adus însă două 650S GT3 pentru această cursă, echipa fiind ajutată de McLaren GT. Ghinionul i-a lovit încă de dinainte de startul celor 12 ore, mașina #59 fiind retrasă după un accident în ultima sesiune de antrenamente libere. Și Walkenhorst Motorsport și-au închis garajul devreme, modelul BMW #99 fiind lovit pe munte în antrenamente de un Audi pe când era într-un in lap. O altă mașină care nu a luat startul a fost Aston Martin-ul #62 R Motorsport care, la rândul lui, a suferit un accident. Nissan a fost pe cale să-și retragă mașina #24, după ce Florian Strauss a lovit zidul în antrenamentele de vineri, însă mecanicii au făcut un efort supraomenesc pentru a reface partea din față, iar mașina a luat startul. McLaren-ul #1 a avut și el niște probleme, deși s-a calificat în Top 10. Tekno, care deja își retrăseseră, cum am menționat anterior, mașina #59 au decis să pună acel motor pe #1 din cauza problemelor cu supraîncălzirea.

La fel cum este și răsăritul de pe munte
La fel cum este și răsăritul de pe munte

Ca și în anii trecuți, startul s-a dat înainte de răsărit, cerul oferind oportunitatea unor cadre absolut superbe în vârful muntelui. Până atunci însă, prin beznă, Mount Panorama făcuse deja primele victime. Frank Stippler a lovit unul dintre R8-urile Jamec Pem după mai puțin de 10 minute de la start. Audi-ul #75 s-a oprit în mijlocul drumului și a fost evitat la mustață de Nissan-ul #38 Wall Racing și Bentley-ul #17 pilotat de Guy Smith. Dacă Nissan-ul a trecut atingând Audi-ul, ceea ce a produs pagube la suspensie, Smith s-a strecurat scăpând doar cu o pană, în efortul său de a reveni după niște calificări anonime care, printr-un 2:04:7, au aruncat mașina pe poziția a 24-a la general. În ciuda acestui mic hop, Guy a continuat cu aplomb ajungând până în frunte în primele două ore ale cursei.

La finalul neutralizării cauzate de accidentul lui Stippler, Vilander a fost penalizat deoarece a încercat să-și încălzească pneurile virând stânga-dreapta. Un drive through pentru o manevră similară a primit și mașina #41. Penalizarea lui Vilander l-a adus în frunte pe Chaz Mostert, pilotul BMW-ului #90 conducând plutonul cu un avans de 15 secunde la intrarea în ora a doua. Cam în același moment a dat de probleme și Rob Bell al cărui motor, împrumutat de la #59, a început să scoată scântei prin evacuare odată cu arderea combustibilului în exces. Acesta a revenit încet la boxe, deși șeful McLaren GT i-a transmis să parcheze mașina. Bell a decis s-o păstreze în cursă și a reușit să ajungă până la boxa echipei unde problemele au putut fi remediate.

O altă mașină care a dat de probleme în primele 60 de minute a fost Mazda 3 V8 #94 a MARC Cars Australia care a lovit zidul ceea a a dus, în cele din urmă, la abandon. La vârf, în urma lui Mostert, era Vanthoor în Porsche #911 înscris de Walkinshaw GT (dar în culorile Manthey). Steve Richards era și el aproape, pe poziția a patra, cu al său BMW.

BMW au fost rapizi în antrenamente și calificări dar în cursă s-a rupt filmul
BMW au fost rapizi în antrenamente și calificări, dar în cursă s-a rupt filmul

Primul sfert al curei s-a consumat tot printre câteva neutralizări, unele produse de niște abandonuri de marcă. Primul a fost Chris Mies care a fost implicat într-un incident cu Ford-ul pilotat de Leanne Tander și Porsche-le lui David Calvert-Jones. Accidentul s-a petrecut la un restart când, la trecerea prin virajul 1, Calvert-Jones a agățat Audi-ul lui Mies care a derapat fix în fața lui Tander, care l-a cules. Aceea nu a fost însă prima mașină MARC Cars Australia implicată într-un incident cu un GT3, mai devreme Jeff Smith lovind Lamborghini-ul JBS în ultimul viraj după ce a frânat prea târziu. A urmat apoi abandonul mașinii lui Vanthoor, Porsche #911 retrăgându-se după ce Bamber a lovit mașina destul de ușor pe munte, ceea ce a dus la probleme la suspensie.

Unul dintre favoriții clasei B, 911-le Cup al Grove Racing a lovit și el zidul, Alex Imperatori încercând la acel moment să se dea din calea unor mașini din clasele superioare. Probleme recurente au lovit și echipajul #14 al Bentley, suspensia necesitând peticiri după pana de la început. BMW-urile, care păreau de temut după calificări, au dat și ele de probleme. Team SRM se lupta cu lipsa servo-direcției în timp ce #90-ul pornit de Mostert a pierdut 20 de tururi la boxe după ce i-a cedat suspensia spate. Astfel, la intrarea în ora a patra Maranello Motorsport era înapoi în frunte, în urma sa fiind Mercedes-ul #22 și Nissan-ul #24.

Începutul orei a patra a fost controversat. Craig Baird, în Mercedes-ul STM, l-a lovit pe Craig Lowndes la intrarea în ultimul viraj sub o neutralizare. Comisarii au reușit însă să-l scoată din nisip pe Lowndes înainte să piardă un tur în timp ce Baird a primit o penalizare de 10 secunde stop-and-hold. Un nou accident a scos apoi din cursă McLaren-ul pilotat de Klark Quinn, australianul fiind lovit în virajul Elbow. A urmat apoi accidentul serios al lui George Miedecke, Aston-ul său ducându-se drept în virajul 1 și lovind zidul puternic. Asta după un start oribil al mașinii care a avut probleme, aerisirea insuficientă dată de o problemă cu un furtun făcându-l pe unul dintre piloți să-i vină rău, acesta vomitând în mașină. Incidentul nu a avut însă legătură cu accidentul lui Miedecke care, din fericire, a ieșit nevătămat din Vantage-ul făcut praf.

După restart ne-am putut bucura, în sfârșit, de o perioadă de steag verde. La vârf, Van Gisbergen și Jamie Whincup s-au duelat, adesea roată la roată, pentru întâietate. Lupta lor, care s-a prelungit tur după tur, a fost de excepție, dar în spatele lor ceilalți se pregăteau să se alăture. Echipa Ice Breaker Porsche, spre exemplu, bifase deja drive time-ul pentru pilotul lor amator, Calvert-Jones, punându-i apoi în mașină pe piloții de uzină Porsche pe care-i aveau la dispoziție, Marc Lieb și Patrick Long.

bath5
Mount Panorama a fost numit astfel dintr-un motiv întemeiat…

La finele primei jumătăți a cursei mai erau doar șase mașini în tur cu liderul, toate destul de apropiate. Ecarturile au devenit apoi inexistente din cauza unei noi neutralizări. De această dată a fost rândul veteranului Russell Ingall, care a făcut echipă cu Mark Skaife, Timo Glock și Tony Longhurst, să greșească, acesta lovind BMW-ul puternic în The Dipper. Tristețea lui Ingall a fost vizibilă în reluări, o tristețe împărtășită de întreaga tabără BMW care nu putut capitaliza în cursă ritmul arătat în calificări.

Următoarele trei ore nu au fost lipsite de probleme pentru mai multe echipaje. Audi-ul #5 care se lupta pentru victoria la Am (clasa A pentru GT3-uri a fost împărțită în trei în 2017: A Pro, A Pro-Am și A Am), a fost lovit în primul viraj de Gallardo-ul JBS Lago Racing. Acesta a abandonat ca urmare a pagubelor, un scenariu similar fiind trăit și de Porsche #41 care a avut o pană pe Conrod Straight. Mașina a ajuns în nisip și a revenit la boxe tractată, pierzând mai multe tururi din cauza reparațiilor. Neutralizarea care a urmat a readus în tur cu liderii ultimul Porsche Walkinshaw GT rămas, cel cu numărul 912.

Înainte de intrarea în ora a opta, ultima șansă pentru Nissan, echipajul #24, a primit lovitura finală ca urmare a blocării cutiei în viteza a patra. Două tururi s-au înșirat până ce GT-R-ul a fost reparat astfel că a ieșit din Top 10. Au urmat apoi probleme pentru Mercedes-ul #61, care s-a oprit pe pistă, un derapaj pentru Ford-ul #54 în The Cutting și, în fine, un accident tot acolo pentru Nissan-ul Wall Racing. Lovind zidul, mașina echipei cu nume parcă predestinat a adus a 14-a neutralizare.

Astfel, după nouă ore de cursă – cam cât dura vechea etapă a WCM de la Kyalami, Toni Vilander se afla în frunte, urmat de Patrick Long. Cei doi au decis să rămână pe pistă pe parcursul celei mai recente neutralizări, Maro Engel, Oliver Jarvis și Liam Talbot oprind în celelalte trei mașini care erau în tur cu Vilander. Alvaro Parente nu era nici el departe, portughezul încercând să-și recupereze turul în McLaren-ul „salvat” de dârzenia lui Rob Bell.

Traficul - eternul adversar la Bathurst printre zidurile amenințătoare
Traficul – eternul adversar la Bathurst printre zidurile amenințătoare

Finalul cursei a fost foarte tensionat, mai ales ultimele 60 de minute. Asemenea profilului circuitului, ultimele tururi au produs un adevărat carusel al emoțiilor. Astfel, după ultimul set de opriri, Van Gisbergen era în frunte în Mercedes-ul STM, în urma sa fiind Jamie Whincup. Acesta din urmă avea un avans de viteză pe liniile drepte față de Mercedes, aproximativ 10 km/h în plus, dublat și de pneuri noi. Cu acești ași în mâneăa, Ferrari-ul #88 s-a insinuat în dreapta lui Van Gisbergen pe Conrod, după ce Mercedes-ul fusese întârziat de trafic. Deși a trebuit să pună două roți pe iarbă, Whincup a trecut, în ciuda încercării de contra-atac în The Chase a pilotului Mercedes.

Ferrari-ul s-a depărtat la câteva secunde, ceea ce l-a făcut pe Shane să tragă mai tare, campionul din 2016 al Supercars Series trimițând în zid Porsche-le lui Andrew McPherson. Cum vina era pe umerii omului din Mercedes-ul #22 STM, acesta a primit o penalizare cu drive through. Numai cu gândul la penalizare nu a stat Van Gisbergen care, după restart, a continuat să forțeze pentru a ține pasul cu Ferrari-ul mai rapid al lui Whincup. Asta a dus la o greșeală, Mercedes-ul derapând la ieșirea din Esses și lovind zidul cu partea frontală. AMG GT3-ul s-a târât apoi însă n-a putut ajunge la boxe, fiind lăsat pe mijlocul drumului de un Van Gisbergen devastat. În timpul celei de-a 16-a neutralizări, televiziunea l-a căutat pe Maro Engel, echipierul incriminatului, iar germanul l-a taxat aspru pe pilotul neo-zeelandez: ”a făcut numai greșeli pe tot parcursul weekend-ului”. Comentariile sale au fost apoi criticate de mulți internauți pentru nesportivitatea lor, în timp ce alții au lăudat reacția sa francă într-un sport care este prea tare reglementat de PR. Asta îi face pe piloți, adesea, să pară lipsiți de personalitate. Rămâne de văzut board-ul Mercedes cum îl va privi pe Engel.

În lipsa Mercedes-ului #22, după restart, Whincup s-a îndreptat liniștit către victorie, echipajul #88 având la final un tur avans în fața ocupanțiilor poziției a doua. Aceștia au fost membrii echipei Ice Breaker (Competition Motorsport), Long, Lieb, Calvert-Jones și Campbell. Odată cu clasarea pe 2 la general a venit și victoria la Pro-Am. În urma unei curse de recuperare fantastice, locul 2 la Pro și, respectiv, trei la general a venit în mâinile tripletei Smith-Kane-Jarvis din Bentley-ul #17 care a navigat, cumva, printre toate ghinioanele. Pe patru a terminat mașina #912 Walkinshaw GT care s-a impus la A Am.

Porsche a terminat pe doi cu noroc după abandonul lui Van Gisbergen
Porsche a terminat pe doi cu noroc după abandonul lui Van Gisbergen

Steve Richards Motorsports s-a impus la categoria B prin clasarea pe poziția a 15-a general, cu un loc în fața Synep Racing care au terminat pe doi. Echipajele #91 și #92 ale MARC Cars Australia au terminat în formație pe locurile 17-18 și s-au impus la clasa Invitational, unde alte patru astfel de turisme silhouette cu motoare V8 construite de MARC Cars au luat parte. În plus, la Invitational a mai fost prezent și un bătrân Viper Competition Coupe adus de Daytona Sportscars, un BMW 335i și un Vantage GT8 pilotat și de Darren Turner.

Porsche a ocupat întreg podiumul clasei C-GT4. PROsport Performance s-a impus prin Cayman-ul #19 cu echipajul Max Braams, Jorg Viebahn, Nicolaij Moller-Madsen și veteranul Andy Pilgrim. În urma lor au venit alte două Cayman-uri ale Brookspeed. Pe patru a terminat o Ginetta în timp ce debutul KTM-ului de GT4 s-a terminat prin abandon.

După această ediție a Bathurst 12h în mulți fani se dă o luptă. Pe de-o parte este sentimentul acela al bucuriei produs de duelurile de la vârf, uneori chiar între patru mașini care mergeau în trenuleț, pus în fața celui contrastant de frustrare. Cel de-al doilea este provocat de numărul mare de neutralizări, un nou record fiind atins în 2017. Cea mai simplă metodă ar fi o reducere a plutonului și, poate, eliminarea claselor mai lente. Însă dacă Bathurst 12h devine o cursă cu 40 de GT3-uri, o parte din provocare ar dispărea. Sunt deja foarte multe curse destinate doar GT3-urilor iar problema se pune aici ca și la Dubai. Dacă elimini mașinile mai lente, da, micșorezi plutonul și scazi numărul de neutralizări însă spiritul cursei moare. Ca să nu mai spun că este fascinant să vezi cum provocarea în sine dată de circuit este dublată de cea a navigării prin trafic, care face diferența între piloții buni și cei foarte buni. Nu trebuie să pierdem acest element al unei curse extrem de apreciate.

Rezultate complete aici

Surse foto: Nissan, Porsche, Audi, DSC