Honda – înger pentru Sato, demon pentru Alonso la Indy 500

Honda – înger pentru Sato, demon pentru Alonso la Indy 500

Prezența lui Fernando Alonso pe grila de la Indy 500 a atras o audiență mai mare decât ediția centenară, însă nu spaniolul a fost cel ce a prelungit seria victoriilor Andretti, ci alt fost pilot de Formula 1 – Takuma Sato.

Încălzirea pentru această cursă legendară a început în urmă cu șase săptămâni, când Fernando Alonso a surprins pe toată lumea cu anunțul participării pe Brickyard, în detrimentul MP al Principatului Monaco. Situația delicată în care se afla atât spaniolul, cât și binomul McLaren-Honda, a dus la această lovitură de imagine, dar Alonso a luat pregătirea foarte în serios și a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a se ridica la nivelul unei provocări atipice.

Pentru al treilea an la rând se punea întrebarea cine a venit cu un aerokit mai potrivit la Indianapolis. Honda părea să fi găsit soluția optimă de această dată, Ed Carpenter fiind singurul intrus Chevrolet în primii cinci pe grilă. Scott Dixon a plecat din pole, iar pe pozițiile 3-5 se aflau monoposturile Andretti pilotate de Rossi, Sato și Alonso. Ryan Hunter-Reay nu a prins Fast Nine, însă supremația echipei sale l-a făcut să surmonteze imediat handicapul plecării de pe 10. Tocmai acest detaliu avea să conteze decisiv: balansul fin între performanță și fiabilitate a fost înclinat de echipa lui Michael Andretti înspre primul considerent.

Soarele nu s-a arătat la ora startului, când toate cele 33 de monoposturi s-au lansat în ediția cu numărul 101 a clasicei americane. Will Power a venit rapid pe 2, în siajul lui Dixon, în timp ce Alonso a plecat modest, dar a revenit în top 6 după vreo 20 de bucle. Dixon a fost apoi surclasat de Ed Carpenter, care la rândul său a cedat șefia perechii Andretti. Alex Rossi și Fernando Alonso au dat prima dovadă a conlucrării eficiente, alternând în frunte.

Spaniolul se afla în față în turul 53, când Jay Howard a scăpat mașina de sub control chiar în calea lui Scott Dixon. Neozeelandezul nu l-a putut evita și a fost lansat într-o serie de tonouri, lovind glisiera de pe interiorul virajului 2. Piloții au scăpat în mod miraculos, însă cursa a fost întreruptă pentru a se repara parapetul. Helio Castroneves a ieșit din top 20 după ce a petrecut ceva timp la boxe pentru a repara monopostul avariat ușor în tentativa sa de a evita incidentul. La reluare, festivalul Andretti s-a dezlănțuit cu Sato și Hunter-Reay veniți lângă Alonso și Rossi, în timp ce Castroneves a mai primit și un drive through pentru anticiparea restartului.

N-a durat mult până la următoarele contacte cu zidul, autori fiind Conor Daly și Jack Harvey. Strategiile au început să difere cu atâtea variante de a opri sub steag galben, iar oficialii au fost consecvenți cu întreruperea cursei pentru cele mai mici motive, precum un element al aripii față a lui Marco Andretti în turul 81. Ulterior, a fost o perioadă mai lungă de sprint și mulți au trecut pe la standuri în ritm normal de cursă, înainte ca Buddy Lazier și Sage Karam să abandoneze în turul 122.

Trei monoposturi Andretti erau în frunte, Hunter-Reay hârjonindu-se cu Rossi și Alonso într-o fază a cursei ce exprima o dominație la fel de facilă a acestei echipe ca și cea etalată de Penske acum doi ani, spre exemplu. Însă pentru americanul ce s-a impus aici în 2014 totul s-a încheiat cu cedarea motorului în turul 135, iar piesele de domino au început să cadă. Alex Rossi a fost încetinit de o oprire lentă la standuri în timpul neutralizării ce a urmat, iar Alonso a rămas fără ajutoare. Echipierii Ganassi au ales să rămână pe circuit, Kimball și Max Chilton trecând pe primele poziții în timp ce Graham Rahal ieșea din cărți din cauza unei pene.

DA76bn8XYAQrAT4

Charlie Kimball a avut aceeași soartă ca și Hunter-Reay, al doilea motor Honda cedând în turul 166, tocmai când debutantul James Davison devenea primul pilot din 1980 încoace ajuns la conducere deși plecase ultimul. Cele două abandonuri cauzate de propulsorul japonez au fost doar o prefață a momentului din turul 179, când tocmai mașina portocalie cu numărul 29 a încetinit la trecerea peste cărămizi. Fernando Alonso a parcat pe iarbă, aventura sa la Indy 500 luând sfârșit așa cum adesea a pățit în Formula 1.

La restart, a urmat contactul dintre Davison și Servia, consecința directă fiind eliminarea lui Hinchcliffe și Power. Sprintul final s-a dat de-a lungul a 11 tururi, Helio Castroneves dând totul pentru a egala recordul de 4 succese la Indianapolis. Max Chilton a fost surclasat, însă din urmă a venit Takuma Sato. Brazilianul a avut o ultimă tentativă în turul 198 și a trecut linia chiar în siajul fostului pilot de Formula 1, însă victoria a mers pentru prima oară în Japonia, iar blestemul familiei Andretti pare să se rezume doar la piloți, nu și la echipa ce a celebrat al treilea succes în ultimii patru ani. De 19 ani nu am mai avut un pilot de peste 40 de ani învingător.

Premiul de consolare pentru Castroneves este șefia la general în IndyCar grație punctelor duble. Podiumul a fost completat de remarcabilul Ed Jones, iar dominația Honda a fost confirmată cu 4 mașini în top 5 grație lui Chilton și Kanaan de la Ganassi Racing. Juan Pablo Montoya nu a contat în lupta la vârf, însă incidentele l-au făcut să urce până pe 6, iar conaționalul Gabby Chaves a încheiat pe 9. De altfel, toți cei patru columbieni au terminat cursa în tur cu liderul.

DA-bohrXgAAAR7E

O victorie a lui Max Chilton ar fi dat apă la moară criticilor venite în ultima vreme referitor la valoarea plutonului din IndyCar. Puțini se așteptau însă ca Takuma Sato, autor al unui singur podium izolat în ultimii patru ani, să iasă la rampă chiar în cursa-vedetă. Înarmat cu monopostul Andretti pe care mulți au considerat la început de an că nu-l merită, protejatul Honda a oferit cea mai frumoasă răsplată uzinei care a învins de 12 ori din 17 tentative. E momentul poate să ne aducem aminte că se fac 10 ani de când efectua o incredibilă depășire cu monopostul Super Aguri la Montreal în detrimentul lui … Fernando Alonso, care era tot la McLaren atunci.

Iar dacă tot închidem cercul cu spaniolul în prim-plan, acesta s-a convins că poate obține victoria pe Brickyard și a adus o audiență incredibilă ediției 2017. Poate e mai bine că n-a făcut un hit and run și-l vom mai vedea iarăși la Indy 500. Pare să-i fi plăcut această experiență!

Desigur, sunt dezamăgit că nu am terminat cursa. Dar a fost o experiență grozavă în aceste ultime două săptămâni. Am venit aici să-mi demonstrez mie ceva: știu că pot fi la fel de rapid ca oricine într-o mașină de Formula 1. Dar nu știam dacă pot fi la fel de rapid ca oricine în IndyCar. Am avut un sentiment foarte competitiv și mă bucur că am fost la conducerea Indy 500.