Brazilia 2007: Kimi Raikkonen campion, cine ar fi crezut?

Raikkonen a venit la Shanghai cu un deficit de 17 puncte, iar abandonul lui Hamilton l-a păstrat în cărți pentru finală. Mai era nevoie de încă un miracol…

Fernando Alonso era la doar patru puncte în urma lui Hamilton, însă avea nevoie de intercalarea ambelor monoposturi Ferrari pentru că victoria coroborată cu un loc 3 pentru britanic ar fi condus la egalitate, caz în care debutantul ar fi obținut titlul grație mai multor clasări pe locul secund. Kimi Raikkonen trebuia să nu fie urmat de Alonso, motiv pentru care avea nevoie de tot sprijinul lui Massa. Mai mult de atât era deja în voia sorții, căci doar de două ori în primele 16 GP-uri Hamilton nu venise în top 5. Pentru Lewis erau deschise o multitudine de opțiuni în Brazilia, însă cel mai simplu era să bifeze al 13-lea podium stagional – de ajuns pentru un fairy tale story.

Piloții Ferrari și McLaren nu au avut nicio problemă în a-și exprima potențialul monoposturilor, atât în cele trei sesiuni de antrenamente libere, cât și în secvențele calificărilor. Lui Hamilton i-a trecut glonțul unei penalizări pe la ureche, căci a fost destul de stângaci în tentativa sa de a se da din calea lui Raikkonen în Q3, când finlandezul se afla pe turul lansat și liderul campionatului abia în outlap. Felipe Massa s-a plasat în cea mai bună postură ca și arbitru al luptei pentru titlu, fiind unicul sub 1:12 la momentul decisiv. Localnicii au celebrat frenetic pole-ul noului lor idol, iar Hamilton n-avea cum să-și ascundă mulțumirea că se află în prima linie, înaintea adversarilor direcți.

În urma lui Raikkonen și Alonso se căsca obișnuita prăpastie de jumătate de secundă până la performerul Webber, care a devansat ambele BMW Sauber. Forma bună a celor de la Red Bull a fost ilustrată și de clasarea lui Coulthard în top 10, între Trulli și Rosberg, doi piloți care au impresionat de-a lungul anului cu ritmul lor pe un tur rapid. O echipă mică precum Super Aguri nu a ținut pasul dezvoltării din primăvară, Sato și Davidson fiind eliminați încă din Q1. Hondele de uzină au reușit măcar să ajungă în Q2, ceea ce nu s-a putut și pentru debutantul Kazuki Nakajima, impus de Toyota la Williams în locul lui Wurz.

Adesea, primul tur la Interlagos produce lovituri de teatru, iar cursa în general are un caracter imprevizibil, anii precedenți aducând mai mereu faze memorabile. Fie că vorbim de curajul lui Montoya în al treilea său Grand Prix în 2001, contactul acestuia cu Michael Schumacher un an mai târziu, sau runda nebună din 2003 care a fost printre cele mai spectaculoase ale deceniului, Brazilia își câștigase dreptul de a fi gazda finalei. Pentru al treilea an se trăgea cortina aici: în 2004 lucrurile erau însă demult decise, dar în 2006 audiența stătuse cu sufletul la gură la ultima șarjă ofensivă a Kaiserului, coroborată cu victoria lui Massa la finele primului an ca pilot Ferrari.

Aflate pe trasa ideală la start, cele două monoposturi Ferrari au demarat excelent: Massa a rămas în frunte, iar Raikkonen a trecut de Hamilton pe exteriorul primului viraj. Pe coborâre, Alonso a găsit și el breșa necesară pentru a-și devansa coechipierul, cele două monoposturi McLaren parcurgând în paralel linia dreaptă dintre virajele 3 și 4, cu spaniolul mai bine plasat pe interior pentru Descida do Lago. Hamilton a blocat frânele și a ieșit larg într-o zonă de degajare recent asfaltată, de unde a revenit pe 8, în urma Toyotei lui Jarno Trulli. În turul secund l-a depășit pe italian, apoi a trecut și de Nick Heidfeld și se apropia de zona sigură. În acel moment, Alonso era campion, însă Massa putea oricând să-i ofere poziția lui Raikkonen și astfel finlandezul plecat cu șansa a treia ar fi obținut titlul.

Doar că turul al șaptelea a adus marea surpriză care parcă plutea în aer: monopostul britanicului a încetinit pe Reta Oposta, cu probleme de selecție a treptelor de viteză. Circa 30 de secunde s-au scurs până când Hamilton a resetat sistemul și a revenit la ritmul normal, însă deja căzuse pe locul 18 din 20, la 40 de secunde de Massa. Cursa deja bifase două abandonuri, excursia prin decor în S-ul Senna realizată de Fisichella luându-l prin surprindere pe Sakon Yamamoto (Spyker), care l-a percutat din spate. Și cum un ghinion nu vine niciodată singur, reacția lui Ralf a dus la contact cu Kovalainen și implicit finalul sumbru pentru campionii en-titre, Renault.

Până la momentul primelor opriri la boxe a fost evident că Massa avea cel mai bun ritm de cursă și că Ferrari va trebui să dicteze o rocadă în caz că Raikkonen ar putea deveni campion astfel. Alonso nu ținea pasul cu monoposturile roșii, fiind deja la 12 secunde de lider și speranțele sale erau legate exclusiv de o problemă a Scuderiei. McLaren a decis să bifeze rapid stintul obligatoriu pe guma nedorită (supersoft) în cazul lui Hamilton, care a recuperat loc după loc așa cum o făcea Schumacher în urmă cu 12 luni pe același traseu.

În turul 41 din totalul de 70, britanicul a ajuns pe poziția a șaptea ”la adevăr”, dată fiind strategia defazată a lui Trulli. Pilotul McLaren își croise drum prin pluton, însă acum nu mai avea posibilitatea de a urca în clasament, căci ecartul era considerabil până la grupul compact de pe 4, 5 și 6 format din Rosberg și cei doi membri ai grupării BMW Sauber. Mai mult, pentru a ajunge în apropierea lor, Hamilton ar fi trebuit să reintre cu forța în același tur cu cele două monoposturi Ferrari care rulau liniștite, fără a forța motoarele. Massa a fost chemat la boxe cu trei tururi înaintea lui Raikkonen, rocada anticipată efectuându-se fără emoții.

Ultimele speranțe ale lui Hamilton erau legate de un posibil incident între Heidfeld, Kubica și Rosberg. Chiar și după încheierea cursei, sărbătoarea Ferrari a fost temporar oprită de o anchetă a comisarilor referitoare tot la cei trei piloți de mai sus, pentru o presupusă problemă legată de temperatura minimă a combustibilului. N-a fost dictată vreo penalizare, așa că la ora locală 21:45 a fost clar pentru toată lumea că miracolul fusese înfăptuit de Raikkonen la finele primului sezon de colaborare cu echipa de la Maranello. Alonso părea încântat că scapă de calvarul numit McLaren (și Ron Dennis) fără să-l vadă pe Hamilton încoronat, iar britanicul a preferat să vadă jumătatea plină a paharului în stagiunea sa de debut. Iar dacă finala i s-a părut dramatică, soarta avea să-i scoată în cale peste doar 12 luni o cursă încă și mai nebună la Interlagos.

Clasament final: Raikkonen 110p, Hamilton 109p, Alonso 109p, Massa 94p.

Nu prea cred în noroc. E vorba doar de multă muncă – uneori nu ne-a ieșit totul perfect, iar astăzi n-a fost de ajuns să fim impecabili. Ne-a trebuit și ceva ajutor din partea celorlalți, iar asta ne-a pus în cea mai bună postură.

Kimi Raikkonen

Am luat startul astăzi gândindu-mă că orice s-ar întâmpla, tot a fost un an fenomenal. Cine ar fi crezut că voi conduce în campionat înaintea ultimei curse? Cu puțin noroc, aș fi putut reuși, dar mă simt oricum foarte bine că am avut șansa de a lupta pentru asta. Știu că avem puterea de a reveni în forță anul viitor.

Lewis Hamilton

Știam că va fi foarte greu, și nu doar pentru că trebuia să recuperez acele puncte în raport cu Lewis. După ce a avut problema, era clar că nu-mi e de ajuns dacă Ferrari face dubla. M-am putut ține după ei doar în primele câteva tururi, când probabil rulau ceva mai lent pentru a păstra anvelopele în stare bună. Nu-mi rămânea decât să sper că se vor defecta, dar n-a fost să fie.

Fernando Alonso