Maria Teresa de Filippis, prima doamnă a Formulei 1

Maria Teresa de Filippis, prima doamnă a Formulei 1

Încă din epoca pionieratului în cursele auto, întrecerile nu au fost doar apanajul bărbaților. Caleștile motorizate de pe la 1890-1895, mai apoi coupe-urile rapide din perioada 1900 -1910 au atras și atenția doamnelor, mare parte provenind din aristocrație.

Nume precum Madame Labrousse, contesa Elsa d’Albrizzi, mai cunoscuta Camille du Gast, Dorothy Lewitt, Maria Antonietta d’Avanzo, bărbătoasa Violette Morris, Eliska Junkova, Kay Petre, Helle Nice sau Yvonne Simon au fost câteva din prezențele feminine care la început au intrigat organizatorii de curse, iar mai apoi au ajuns să fascineze spectatorii de pe marginea pistelor.

Femeile nu au apărut brusc în automobilismul sportiv, eventual în anii recenți cum ar crede unii, ci au participat în ciuda mentalităților vremii încă de la primele întreceri de gen. Fiecare decadă a avut măcar o grație feminină, prezențe exotice la începuturi, aristocrate emancipate, ca apoi după anii 30 femeile să înceapă să se se pregătească mai conștiincios pentru o eventuală carieră în motorsport.

Din păcate pentru ele, pe firmament au apărut marii piloți cunoscuți de cei ce au studiat perioadele curselor auto, concomitent cu neîncrederea generală în aptitudinile fetelor de a concura de la egal la egal cu băieții. Această mentalitate, catalogată drept misogină de practicantele sporturilor mecanice, a persistat în forma cea mai vehementă până spre anii 70-80.

A fost de ajuns ca Michele Mouton la volanul unui performant Audi Quattro să câștige un raliu de nivel mondial și mai apoi Danica Patrick să câștige o cursă de monoposturi, ca fetele să capete încredere în șansele lor și să atace serios motorsportul. Fenomenul a luat amploare spre finele anilor 80, iar în zilele noastre, după momentul Motegi 2008, vorbim chiar de programe speciale prin care femeile pilot să își găsească locul în campionate de anvergură.

Articolul de față, primul dintr-o serie mai vastă, dorește să elogieze personalitatea primei femei pilot din campionatul mondial de Formula 1, fondat în 1950, doamna și pilotul Maria Teresa de Filippis.

Maria Teresa de Filippis s-a născut la Napoli, pe 11 noiembrie 1926 într-o familie de industriași înstăriți. Pe la vârsta de 22 de ani, având suportul financiar din partea tatălui pasionat de întrecerile auto, și-a încercat norocul în curse minore la volanul unui Fiat 500, mașina care după al Doilea Război Mondial a pus pe roate Italia și nu numai. Pasiunea pentru curse a existat din familie, însă imboldul de a participa la curse a venit după ce cei trei frați ai Mariei au pariat între ei că sora lor nu este în stare să conducă cu viteză alături de alți concurenți.

Prima victorie la volanul Fiatului 500 la Salerno-Cava dei Tirreni a convins-o pe Maria Teresa să încerce și campionatul italian de mașini sport, terminând pe locul secund în 1954. A concurat la întreceri precum Mille Miglia, Targa Florio, Coppa d’Oro delle Dolomiti, Giro di Sicilia sau cele 12 ore de la Pescara. Până în 1955 a concurat pe diverse mașini sport: Urania cu motor BMW, Giaur-Fiat cu motor de 750cc sau OSCA.

În 1955 Luigi Musso i-a propus Mariei Teresa de Filippis să treacă pe un Maserati cu motor de 2 litri, mai performant decât orice pilotase până atunci. Anul următor, Maria Teresa a luat startul într-o cursă suport pentru Grand Prix-ul de la Napoli, rundă pe care a terminat-o pe locul secund, după ce a plecat de pe ultimul loc din cauza neparticipării la sesiunea de antrenamente. A fost de ajuns ca italienii de la Maserati să îi ofere Mariei un model 250F cu care a participat mai întâi la o cursă înafara campionatului mondial de Formula 1 (MP al Siracuzei) unde italianca a terminat a cincea la distanță apreciabilă de concurenții din față.

5758

La prima cursă în campionatul mondial de Formula 1, la Monaco în 1958, Teresa de Filippis nu a reușit să se califice, însă s-a putut mândri mult timp că a fost mai rapidă decât Bernie Ecclestone, care la rândul său a trebuit să privească cursa de pe margine, în ciuda unui monopost Connaught mai la zi tehnic decât Maserati-ul Mariei.

Explicația ratării calificării a dat-o chiar pilotul italian, Teresa spunând într-un interviu prin 2006 că Maserati-ul 250F se manevra greoi în virajelelente, dânsa trebuind să se miște după volan în cockpit pentru a putea lua virajele. Acest lucru ducea la oboseală suplimentară, Maria ajungând rapid la limitele fizice de rezistență. A recunoscut cu franchețe că a pilota 250F-ul pe străzile înguste de la Monaco era o treabă 100% masculină.

În sezonul 1958 a mai luat startul în trei curse, la Spa, Porto și Monza. În Portugalia și-a avariat monopostul înainte de cursă, apoi s-a prezentat la start cu o mașină de împrumut. Cu toate acestea, cursa s-a încheiat devreme datorită unor probleme la motor. Acest accident din grand prix-ul Portugaliei a făcut-o pe Teresa să intre în atenția lui Juan Manuel Fangio care a complimentat-o probabil spunându-i că pilotează prea repede și ar trebui să mai reducă viteza. Alți ziariști susțin contrariul, cum că ar fi fost o ironie fină în stilul caracteristic al marelui campion argentinian.

Următoarea cursă de la Monza a fost ultima participare din sezonul 1958, dar și ultima dată când a mai condus un 250F într-o cursă oficială. În 1959 a mai avut o tentativă de a se califica la Monaco cu un monopost Porsche dat în grija echipei lui Jean Behra, însă timpii nu au fost în măsură să asigure prezența Mariei pe grilă. Mutarea în echipa și sub protecția lui Jean Behra a avut loc datorită decesului primului susținător, Luigi Musso, tragedie care s-a petrecut la Reims în iulie 1958.

Planul pentru 1959 a fost să concureze în Formula 2 și eventual să participe în câteva curse din Marele Circ.  După eșecul de la Monaco, Maria Teresa de Filippis ar fi trebuit să concureze pe circuitul de la Avus în luna august. Între timp Jean Behra a fost concediat de Ferrari, astfel că pe circuitul de la Avus, lângă Berlin i-a luat locul Mariei în monopostul Porsche Flat 4. Cursa a fost una tragică, Behra pierzându-și viața pe rapidul oval german.

Tragediile mentorilor și în același timp celor mai buni prieteni, Luigi Musso, Peter Collins, Alfonso de Portago și Jean Behra au fost prea traumatizante pentru femeia pilot și au convins-o pe Teresa de Filippis să se retragă din lumea curselor și să-și întemeieze o familie.

Începând cu 1984 a ocupat postul de secretar general al asociației vechilor piloți de Grand Prix, vice președinte al organizației piloților retrași din activitate, fondator al clubului proprietarilor și pasionaților mărcii Maserati din 2004, ulterior din 2011 președinte onorific al organizației piloților veterani.

Despre Maria Teresa de Filippis bunul prieten Tony Brooks spunea că prezența ei la curse era văzută cu mult șovinism, însă domnișoara de atunci a depășit cu brio momentele tensionate când anumiți piloți îi puneau la îndoială calitățile de pilot. Frumusețea italiencei, spune Brooks l-ar fi atras pe Luigi Musso și probabil au mai fost și alți piloți vrăjiți de farmecul Teresei, însă nu există vreo mențiune a unor idile în paddock-ul Formulei 1 de atunci.

Piloți precum Fangio, Alberto Ascari sau Villoresi au apreciat-o și încurajat-o. Așa cum chiar Teresa își amintea peste ani, nu a avut niciodată probleme cu marii piloți ci doar cu cei neînsemnați pe care cu satisfacție italianca îi depășea pe circuit. Putem fi puțin ironici să spunem că diferențele în curse între ea și marii piloți erau atât de însemnate încât, probabil aceștia nici nu știau de existența unei prezențe feminine pe grilă.

formula1

Tot Maria Teresa de Filippis a descris care erau diferențele de mentalitate între echipele Ferrari și Maserati. Enzo Ferrari s-a arătat interesat de serviciile italiencei, însă așa cum a făcut de fiecare dată cu piloții săi a impus condiții și a oferit puțin în plan tehnic. Pe de altă parte, cei de la Maserati i-au permis Mariei să vină la echipă cu propriul monopost și au acordat pilotului tot sprijinul tehnic pe care l-a cerut.

Posibil ca opiniile divergente și criticile aduse echipei Ferrari și lui Enzo în special să o fi îndepărtat pe Maria Teresa de Filippis de fanii Scuderiei din acea perioadă, însă a fost adoptată instantaneu de cei de la Maserati, marcă de care și-a legat întreaga existență.

Trecerea meteorică prin Formula 1 nu a lăsat statistici demne de luat în considerație, însă De Filippis rămâne o pată de culoare în lumea învolburată a curselor de Grand Prix. 15 ani mai târziu ea s-a ocupat de imaginea următoarei prezențe feminine din Formula 1, Lella Lombardi. Mai apoi au urmat Divina Galica, Desiree Wilson și în anii 90, Giovanna Amati.

Povestea de viață a Mariei Teresa de Filippis a fascinat fanii de motorsport și a inspirat viitoarele apirante la un loc pe grila Marelui Circ.  Trecerea în neființă la 8 ianuarie 2016 a întristat lumea din ce în ce mai restrânsă a neînfricaților piloți de la începutul campionatului mondial de Formula 1. Rând pe rând, sursele de povești extraordinare, cei care pilotau fără teamă monoposturi fără cele mai elementare măsuri de siguranță ne părăsesc și se duc într-o altă lume de unde urmăresc probabil generațiile noi de piloți ce cu greu reușesc să își exprime personalitatea.