MotoGP-ul pleacă la drum în 2018 cu o mulțime de incertitudini. Marquez campion? Rossi cu sau fără șanse?

MotoGP-ul pleacă la drum în 2018 cu o mulțime de incertitudini. Marquez campion? Rossi cu sau fără șanse?

Ca și la Moto2, la clasa mare au fost surprize în testele de pe noul circuit thailandez de la Buriram și Qatar, singurele constante fiind Johann Zarco (Tech3 Yamaha) și Cal Crutchlow (tester HRC, pilot LCR Honda). Dacă ar fi să căutăm un al treilea pilot cu o evoluție cât de cât constantă, acesta ar fi în mod surprinzător Alex Rins de la Suzuki, cu locul 5, respectiv 8. Dintre protagoniștii în lupta pentru titlu, îl putem menționa doar pe Andrea Dovizioso cu al șaptelea timp pe Buriram și locul 3 în Qatar.

Prima necunoscută a sezonului e situația Yamaha.

Dezamăgirea testelor a fost de departe Yamaha, piloții de uzină, Valentino Rossi și Maverick Vinales fiind devansați clar de Zarco, francezul reușind timpi mai buni decât piloții factory atât cu modelul M1 din 2016 cât și cel din 2017, ultimul fiind ales de Tech3 pentru noua stagiune. Dacă la Buriram Vinales și Rossi au terminat pe 8 și 12, oscilând între M1 2017 și modelul 2018, în Qatar pe ultima dezvoltare s-au apropiat de top, reușind pozițiile 2,5 prin Rossi și Vinales.

În ciuda rezultatului  obținut de veteranul Valentino Rossi, Movistar Yamaha va tremura până la Jerez în fața celor de la Ecstar Suzuki. Evoluția din Qatar trebuie privită cu rezerve în cazul motocicletelor Yamaha, care în 2017 au urcat pe podium, victorie pentru Vinales și locul 3 pentru Rossi.

Evoluțiile lui Cal Crutchlow, aproape de primii trei clasați, dă speranțe celor de la Honda, care ar putea fi constructorul de bătut de-a lungul sezonului 2018.

Locurile 1 și 3 din Thailanda pentru Dani Pedrosa și Marc Marquez nu au putut fi repetate în Qatar unde Marquez a terminat pe 7 și Pedrosa pe 12. Simulările de cursă făcute în ultima zi de teste qatareze ne împing să credem că HRC are un mic atuu față de Ducati, unde doar Andrea Dovizioso a contat. Locul pilotului secund al constructorului din Bologna a fost acontat de Danilo Petrucci, pe o motocicletă de uzină, italianul declarând că de durata sezonului nu se vor mai face experimente tehnice precum în 2017, ci va avea un GP18 asemănător cu cele ale echipei oficiale. Al treilea pilot Ducati a fost, surprinzător, Jack Miller, pe un GP17. Deși în teste Miller a fost peste Jorge Lorenzo, situația e greu să rămână așa și în curse,  Jorge Lorenzo declarând că a identificat unele probleme de setup și va veni cu soluții în primul weekend de cursă.

Trebuie amintit un alt pilot care a atras atenția, Tito Rabat. Acesta pare că și-a găsit, în sfârșit, plăcerea de a pilota pe modelul GP17, nu de puține ori fiind și el aproape de Jorge Lorenzo.

Suzuki, Aprilia sau KTM?

Suzuki a făcut un pas înainte înainte față de 2017, însă ordinea piloților pare a fi dată de nivelul de pregătire fizică și motivația de a scoate totul din pachetul tehnic. Pilotul de urmărit fiind Alex Rins în detrimentul lui Andrea Iannone, care în 2018 va fi pus în gardă de intenția lui Joan Mir de a urca la MotoGP cu Suzuki indiferent dacă va deveni campion Moto2 sau nu.

Deși KTM și Aprilia ne asigură că au făcut progrese, rezultatele din testele oficiale arată cam la fel cu cele de anul trecut. Cei doi constructori nu sunt încă în pozitia reală de a lupta pentru podium și nici măcar pentru top 10. Declarațiile oficiale sunt însă altele, atât Aprilia cât și KTM vizează clasări în primii 10 și chiar podiumuri, austriecii în special susținând că ce au mai bun în plan tehnic se va vedea abia în curse.

Intențiile KTM sunt cât se poate de serioase, susținute de o putere financiară vastă, ei fiind constructorul european cu cele mai mari vânzări, care reușește să se apropie de supremația japonezilor Honda, Yamaha, Suzuki și Kawasaki.

Pe grila clasei mari avem  5 debutanți. Campionul și vicecampionul Moto2, Franco Morbidelli și Thomas Luthi (Marc VDS Honda), Takaaki Nakagami, dorit la clasa mare de HRC și plasat la echipa LCR, Xavier Simeon venit cu sprijin financiar important la Avintia, rezultatele la clasa intermediară nerecomandând-ul pt a face pasul la clasa mare și cea mai surprinzătoare mișcare de imagine făcută de Dorna, aducerea unui malaezian, Hafizh Syahrin, la Tech3 în locului lui Jonas Folger. Aparent podiumurile lui Hafizh la Moto2 cu o echipă cu sponsor important, Petronas, dar cu susținere tehnică precară nu conving, însă malaezianul s-a descurcat mai mult decât decent în teste, fiind per ansamblu mai rapid decât Luthi și Simeon.

Cei care au atras toată atenția au fost însă Franco Morbidelli și Takaaki Nakagami, cei doi trebuind să își arate talentul în curse oarecum dezavantajați în plan tehnic. Nakagami nu primește sprijinul de uzină în primul sezon precum Crutchlow, în timp ce Morbidelli va duce greul de a face rezultate după jumătatea sezonului cu o motocicletă ce nu va mai primi update-uri tehnice dacă Marc VDS va trece în tabăra Suzuki din 2019.

 

Așteptări înainte de Qatar

Ca și în cazul Formulei 1, care după testele de la Barcelona nu ne poate oferi o imagina clară a raportului de forțe înaintea cursei de la Melbourne de săptămâna viitoare, MotoGP-ul pleacă la drum cu o mulțime de incertitudini în ce privește constructorul care să aibă un avantaj față de ceilalți, implicit a piloților ce se vor bate pentru podium în Qatar.

Aspectul pozitiv remarcat după testele thailandeze și qatareze este că Michelin nu îi va mai surprinde pe piloți cu gume a căror comportament să fie influențat de caracteristicile motocicletelor și stilul de pilotaj. Aceasta însă este o ușurare mult prea mică în comparație cu evoluția tehnică a constructorilor.

Cât de multe concluzii putem trage după teste? Ducati cu modelul GP18 pare a fi cel de-al doilea constructor.

Ultimele 2 teste oficiale au încurcat complet posibilitatea de a trage niște concluzii realiste. Fiecare constructor având unele probleme de rezolvat, unele tehnice, altele cu reglajele generale ale motocicletelor.

La Honda, au trebuit rezolvate problemele de accelerație la ieșirea din virajele lente, setarea motorului de tip big bang, agresiv pe reprizele de accelerare/decelerare, toate acestea trebuuind să lucreze cu electronica controlată impusă la clasa mare.

Concluziile piloților Marc Marquez și Dani Pedrosa după teste au fost că în mare aceste probleme s-au rezolvat, teorie susținută și de evoluția lui Cal Crutchlow, dar și feeling-ul lui Takkaki Nakagami care și-a exprimat deschis părerile despre noua motocicletă RC213V.

După HRC, Ducati cu modelul GP18 pare a fi cel de-al doilea constructor. Motocicleta curentă ameliorându-și problemele cu mid-cornering-ul. Imposibilitatea de a repartiza puterea motorului pe durata abordării unui viraj a dus în 2017 la situații în care Dovizioso a dominat în anumite curse (6 victorii) succesele venind și pe circuite ceva mai virajate. Momentele când Ducati nu a contat în lupta pentru podium sau chiar pentru clasări în top 6 fiind imposibil de explicat de către tehnicieni, marele șoc al sezonului 2017 fiind în cursa de la Phillip Island, acolo unde nici un Ducati nu s-a clasat în top10, ba mai mult piloții de uzină au fost depășiți fiecare de către un pilot privat cu o variantă de motocicletă mai veche.

Telemetria acestei curse a stat la baza dezvoltării ulterioare a modelului GP18. Concluziile piloților? Andrea Dovizioso consideră că GP18 este un progres față de generația precedentă, astfel că ar putea ataca prima treaptă a podiumului mai constant decât sezonul trecut, Jorge Lorenzo știind ce probleme are de rezolvat pentru a găși mai puțin de o jumătate de secundă ce îl desparte de Dovizioso.

Important pentru Jorge va fi să obțină prima victorie cu Ducati devreme în sezon, ceea ce îl va motiva, altfel probabil va continua să scoată în evidență problemele motocicletei, în loc să găsească soluții. Poate e cazul să arunce o privire la modul de lucru al lui Dovi. Presiunea va fi pe spaniol, în spatele său fiind foarte aproape Jack Miller pe un GP17, dar și Danilo Petrucci cu o motocicletă factory, un candidat de luat în seamă când vorbim de victorii de etapă în acest an.

Ca și la Lorenzo, Petrucci este practic obligat să ridice ștacheta și să încerce să câștige, altfel visul său fantezist de a ajunge la echipa oficială se va nărui. Pe de altă parte polițistul va avea de-a lungul sezonului siguranța unui contract cu Aprilia, oricând pe masă, în timp ce Lorenzo dacă va vrea să plece de la Ducati, va trebui să își facă loc cu coatele pe la alte echipe de uzină, locurile, teoretic fiind rezervate altora. La Yamaha nu este loc, Vinales și Rossi răman după 2018, iar KTM are planuri mari cu Pol Espargaro, Miguel Oliveira și poate Johann Zarco, la uzină sau echipa satelit Tech3. Să fie un loc liber la Repsol Honda? doar dacă Pedrosa nu performează. Testele însă arată cu totul altceva.

Movistar Yamaha pleacă la drum cu 2 contracte prelungite și 2 piloți nemulțumiți

Movistar Yamaha este echipa prinsă pe picior greșit la începutul sezonului, evoluțiile din teste nefiind convigătoare, simulările de cursă cu rezultate oscilante, feedback-ul piloților fiind contradictoriu.

La Sepang în ziua a doua și mai apoi în Qatar în prima zi Yamaha M1 a arătat bine, pe rând prin Maverick Vinales și apoi Valentino Rossi, însă testul thailandez per ansamblu a dat complet peste cap programul planificat al echipei. Nimic de pe modelul M1 2018 nu a functionat cum trebuie, Vinales indicând că electronica este problema cea mai mare, fapt ce a dus la diverse combinații de componente între modelele 2016, 2017 și 2018. La Buriram nu s-a găsit nici o soluție, iar în Qatar s-au ameliorat problemele, dar nu s-a găsit încă o soluție tehnică viabilă, Rossi având meritul de a motiva tehnicienii cu un timp de senzație, aproape de cel stabilit de privatul Zarco pe modelul 2017.

A patra forță pare a fi Suzuki, aici nimic nou, oricare ar fi combinația primilor 3, constructorul din Hamamatsu rămâne statornic, însă rezultatele din teste arată că s-a făcut un pas important înainte, GSX-R-ul fiind mai aproape de primele trei motociclete, Honda, Ducati și Yamaha. Să fie Suzuki peste Yamaha? Primele 2-3 curse ne vor edifica. Punctul slab al echipei Ecstar Suzuki sunt piloții, unul care deși sub presiune nu pare foarte motivat, Iannone are șansa de a lupta pentru podiumuri și poate victorii norocoase, altfel va fi invitat să părăsească echipa. Deja pe margine se încălzește Joan Mir.

 

 

Dacă tot s-au incercat predicții despre cum va arăta clasamentul general la finele sezonului 2018, aș spune

1. Marc Marquez

2. Andrea Dovizioso

3. Dani Pedrosa la mare luptă cu Maverick Vinales și Valentino Rossi.

De urmărit Jack Miller și Cal Crutchlow, ultimul dacă urmează exemplul lui Marquez să cadă în antrenamente, calificări și wurm up, dar nu în majoritatea curselor ar avea o șansă la finele sezonului să acceadă între primii 6.