Cum am devenit legende sau cum a învins IATSA ordinea impusă a sistemului

Cum am devenit legende sau cum a învins IATSA ordinea impusă a sistemului

La început de toamnă e vremea să numărăm campionii. Rând pe rând, disciplinele motorizate cu care ne-am delectat de-a lungul întregii campanii încep să-și ridice pragurile matematice până la sufocarea tuturor challenger-ilor. Iar asta ne aduce într-o stare de spirit cum nu se putea mai potrivită pentru această retrospectivă a lui Nicolae Cosmescu ce vede lumina tiparului la 30 de ani de când David îl răpunea pe Goliat într-un campionat național de raliuri ce arăta complet altfel față de ceea ce vedem astăzi.

După atâtea titluri referitoare la competiția internă și la marile repere ale Formulei 1, inginerul Cosmescu revine de justesse asupra subiectului pe care nimeni altcineva nu-l poate acoperi la fel de bine: istoria echipei IATSA Pitești. În centrul operațiunii din postura sa de team manager și cu un bagaj implicit de secrete și motivații pentru deciziile luate atunci, autorul reușește astăzi să combine documentarea cu experiența trăită, în același stil cursiv, deschis neofiților și plin de haz cu care ne-a obișnuit. Aperitivul pentru această lucrare am avut onoarea de a-l publica în urmă cu doi ani, iar de atunci s-a înfiripat povestea în detaliu pe această structură. Așadar, cum au devenit legende?

Primul criteriu esențial e competiția. Nu te poți numi legendă într-un cadru lipsit de valori certe, de barometre ale vitezei. Trăim o epocă în care numărul cupelor acordate e mai mare decât cel al participanților, inventându-se metode care mai de care mai forțate de a-i recompensa pe toți într-o aplicare dezlânată a unui egalitarism care, în mod paradoxal, nu se întâmpla taman în comunism! Din această carte învățăm o serie de lecții importante: chiar dacă mijloacele tehnice ale uzinei Dacia erau net superioare, nu răzbate ideea că piloții de la Colibași s-ar fi ascuns vreodată în spatele acestui argument. Nicolae Cosmescu o spune clar și răspicat: Balint, Vasile și Andrei erau piloți de cel mai înalt nivel.

Doar că la raliuri greșelile pot veni dintr-o multitudine de factori și, cu un calendar limitat la doar cinci etape, fiecare sincopă costa scump în ierarhia finală a sezonului. Important era, așadar, să fii în măsura de a profita de ocaziile oferite pe tavă. Iar dacă din punct de vedere tehnic se atingea un plafon, organizarea echipei și factorul uman au făcut diferența în favoarea IATSA în cele mai dificile condiții. Mai mult, ”perioada transferurilor” cântărește greu într-un deceniu de curse, iar detaliile oferite de autor în acest sens sunt absolut delicioase.

Cum de obicei suntem axați pe competițiile de circuit, în redacție s-au lansat tot soiul de comparații între situația echipei conduse de Nicolae Cosmescu și grupări din Formula 1. Din punct de vedere al eficienței, cea mai potrivită e cu formația Renault/Lotus, care a reușit să scoată rezultate mult mai bune în raport cu adversarii, dacă la numitor plasăm resursele. Iar sezonul 1988 din CNR aduce oarecum cu F1 2005, când cei de la Renault n-au avut nici cel mai rapid pachet, nici cel mai mare buget, dar au performat extraordinar, și-au maximizat oportunitățile și au învins.

Invitația la lectură pe care v-o adresăm nu are cum să evite comparațiile dintre vremurile de odinioară și zilele noastre. Faptele sunt cuantificabile: avem mai multe raliuri (deși în continuare nu punctează toate), dar mult mai scurte. Numărul participanților a scăzut considerabil, iar normele de funcționare ale echipelor s-au schimbat. Autorul surprinde cu finețe falia produsă în 1990 și ”capitalismul sălbatic”, înțeles de o manieră discutabilă de către cei ce-și croiau atunci drumul spre vârf. IATSA avea să fie o victimă a schimbării, de o manieră ce amintește de ”Goodbye, Lenin!” și nu există moment mai potrivit pentru apariția retrospectivei tipărite: mulți dintre protagoniști sunt printre noi, istoria trăită e îmbogățită de poveștile acestora, iar secretele au mai ieșit la iveală.

IATSA și-a depășit condiția și a deranjat ”ordinea firească”, establishment-ul, de o manieră similară clubului Rapid București. Unitatea a adus succese ce merită acum povestite, iar faptul că astăzi mai avem caractere precum Bogdan Marișca, un pilot ce a gonit către titlul absolut de anul trecut amintind la fiecare pas calitatea lui Simone Tempestini, se datorează moștenirii sportivității de odinioară ce se regăsește în orice referire la Balint în lucrarea de față. Tocmai din acest motiv, ar fi indicat ca, în primul rând, sportivii actuali să citească aceste pagini, dimpreună cu familiile, cu echipele și cu fanii lor. Căci doar recunoscând valoarea adversarilor în fiecare moment capătă greutate propria performanță, când aceasta vine.

Comenzile se pot efectua pe adresa autorului (nicolaecosmescu@yahoo.fr), prețul lucrării fiind de 40 de lei.