TOP 10 PILOŢI DE FORMULA 1 ÎN 2018. PARTEA A II-A, LOCURILE 5-1

TOP 10 PILOŢI DE FORMULA 1 ÎN 2018. PARTEA A II-A, LOCURILE 5-1

Reluăm topul piloților de F1 din 2018 cu poziția a 5-a.

Locurile 10 – 6 pot sa fie descoperite aici.

© Red Bull Media Pool

Daniel Ricciardo – Tony Brooks sau Felice Nazzaro după 1921

Cel mai subtil pilot al plutonului. Şi cel mai ghinionist dintre toți fruntașii în 2018. Problema cu piloții croiți după acest calapod-Thery, Nazzaro, Brooks, Prost, este că nu fură ochiul spectatorului(Eh, Ricciardo o mai face câteodată) și invariabil nici inimile acestora. De aceea, un Bordino, Gonzalez, Rindt, Senna  vor fi întotdeauna mai sus în preferințe. Ditto Verstappen.

Cu un staff RBR înclinând mascat dar inexorabil balanța către partea de garaj a omului ce le va reprezenta interesele și în sezoanele viitoare și având uneori momente  în care arta dură a improvizației lui Max a surclasat abordarea sa mai delicată în calificări atunci când era incert ce set-up se pliază mai bine circuitului , viezurele zâmbăreț a părut deodată blazat. Iar în curse, cu toate că de multe ori a fost per ansamblu mai rapid , caracterul pneurilor Pirelli ce impune rularea după un anumit grafic a sigilat adevăratul său potențial(cel mai recent exemplu fiind Abu Dhabi). Momentele de virtuozitate maximă(China, Monaco, calificările din Mexic), în care oportunismul său proverbial a format un melanj perfect cu stilul smooth au revelat același mare pilot a cărui artă în efectuarea depășirilor venite de nicăieri este de neatens azi. Alegerea unei echipe ca Renault pentru 2019 este pentru moment un pas înapoi . El speră că va fi o trambulină către Ferrari.

© Red Bull Media Pool

Max Verstappen – Guy Moll cu partea întunecată a lui Senna

Atitudinea gladiatorială lipsită de orice compromis și imperfecțiunile din maniera de abordare  de ansamblu fac din adolescentul olandez cel mai incitant personaj al sezonului 2018. Dacă latura întunecată coboară direct de la Senna și Schumacher, abilitatea sa neobișnuită are rădăcini la fel de mărețe.
Un geniu pătat, fără respect pentru adevrsari , deplin convins că nimeni nu îi este superior și hotărât să o arate prin orice mijloace, poate fi prins cu garda jos tocmai pentru că nu poate concepe că poate să piardă o poziție, mentalul său pur și simplu nu posedă și această opțiune. Aici este una dintre cheile performanțelor electrizante din calificările de la Singapore, din cursele din Austin, Mexico City și Interlagos, dar același aspect este vonovat pentru căderile în derizoriu  din primele 6 GP-uri ale anului. E adevărat că uneori nu poate înțelege cum coechiperul său poate ține în viață sensibilele anvelope Pirelli pe întreaga durată au unui tur întortocheat, nici nu posedă încă subtilitatea necesară pentru a ocoli prin delicatețea stilului rateurile motorului Renault în cea mai nouă specificație a acestuia. Arta improvizație sale este simplă, dură, fără artificii. E arta lui Bordino, Moll, Rindt, Peterson sau Senna. Toți acrobați de geniu ai volanului. Poate de aceea Hamilton îl simte ca pe cel mai incomod ghimpe în coastă dintre toți.

 

© Scuderia Ferrari

Sebastian Vettel – Niki Lauda 1974-75 îl întâlnește pe Sebastian Vettel 2009-2010

Ce a inceput foarte bine, s-a terminat foarte prost, întocmai ca în legile lui Murphy. Doar că nu toate sincopele au legătură cu pilotajul său. Sau, mai simplu spus, nu el este principala cauză a alunecărilor Ferrari petrecute mai ales după moartea lui Sergio Marchionne. Inclusiv mult mediatizata ieșire în décor de la Hockenheim a fost indusă de indecizia uluitoare a echipei de a-i cere lui Raikkonen să se dea la o parte la timp deoarece rula pe o altă strategie. La fel de adevărat este că un Seb mergând la potențialul său maxim real  nu s-ar fi înfipt în acel parapet, în ciuda pneurilor foarte uzate.
Germanul a fost un performer strălucit în mai multe momente, de la victoria din Bahrain având similitudini cu Watkins Glen 1967 sau Jarama 1981și  modul în care a tăiat elanul Mercedes la Silverstone până le depășirile oportuniste asupra lui Hamilton din Austria și Belgia. Reușitele din calificări, chiar dacă nu se ridică la nivelul atins în 2017(Singapore, Mexic) au fost solide, trase în jos doar de dorința de a acoperi limitele unei mașini ce de multe ori nu s-a pliat pe stilul său deosebit. Alunecările frecvente din a doua parte a sezonului, cu toate cauzele externe dezvoltate de noi la momentul potrivit, au relevat totuși un pilot mai fragil decât în trecut, amintind de Lauda din 1974 sau Lang din primii doi ani de carieră.
Ferrari și-a dorit un lider precum Schumacher, iar Seb a părut că este destinat să calce pe urmele idolului său. Doar că mijloacele de exprimare sunt ceva mai limitate , iar echipa din jurul său-din punct de vedere operațional , este departe de cea cârmuită cu o mână de fier de Ross Brawn. Ca și echipa, Vettel nu a operat la nivelul cerut o bună parte a anului, iar asta, paradoxal , poate fi privit ș ca un stimulant pentru 2019.

 

© McLaren

Fernando Alonso – Tazio Nuvolari

Dă-i o mașină onestă și ar găsi prilejul să pună în pericol triada intangibilă din frunte. Dă-i o mașină de top și nimeni nu va avea un parcurs atât de solid și lipsit de erori în lupta pentru titlu.

Nu cel mai bun la modul absolut în fiecare domeniu care contează, dar pound per pound rămâne etalonul acestui sport, așa cum a fost mereu în cei 12 ani scurși de la ultimul său titlu.
Spiritul său neobosit  îl face să ruleze mai aproape decât oricine de limitele mașinii ( și pentru mai mult timp decât oricine), de parcă de asta ar depinde soarta sa și a întregii lumi, putând transcende potențialul teoretic în regim de cursă al acesteia mai des decât o poate face orice alt pilot . Până la urmă,la Abu Dhabi a fost și el copleșit de emoție și a abndonat temporar maniera de abordare ce l-a transformat în urmașul de drept al lui Michael Schumacher. Până atunci îi administrase unui coechipier de calitatea lui Vandoorne o înfrângere umilitoare în calificări pe parcursul sezonului, contribuind la îndepărtarea acestuia din echipă. Probabil o soartă similară(deși nu la aceeași rată incredibilă) ar avea azi price pilot i-ar sta împotrivă pe un monopost foarte dificil de exploatat , mai ales în mod constant, tur după tur, viraj după viraj.
Ratează titulatura de pilot al anului datorită strălucirii suplimentare pe care o conferă lupta la vârf în comparație cu cea pentru ultimele puncte puse în joc. E același motiv pentru care spre exemplu Caracciola a fost preferat de presă în detrimental lui Nuvolari în 1935 sau Alan Jones lui Gilles Villeneuve în 1981. Minunile ocazionale de la jumătatea grilei nu au poleiala celor de la capătul de sus al acesteia.

 

© Mercedes AMG

Lewis Hamilton – Juan Manuel Fangio din anii Mercedes, dar fără aura infailibilă a maestrului.  

A fost cel mai bun sezon din carieră, dar a avut nevoie de ceva încălzire pentru a ajunge acolo, atingând din nou câteva culmi ale pilotajului inaccesibile rivalilor săi. La jumătatea anului, când avantajul Ferrari în materie de viteză pură era mai vizibil ca oricând, Hamilton și Mercedes au părut prinși pe picior greșit. Tocmai modul în care pilotul-având in spate cea mai calmă și mai eficientă echipă(concentrându-și toate eforturile pentru a-i oferi cel mai bun mediu în care să exceleze) s-a adaptat  și a contracarat superioritatea roșie, maximizând orice oportunitate ivită a fost definititoriu în obținerea celei de-a cincea coroane mondiale. Au fost trasate astfel atribuțiile măreției sale în spatele volanului, melanjul perfect pilot-echipă permițându-i să continue pe această linie începută la Hockenheim de la care s-a abătut doar din cauze independente de calitatea pilotajului său.
Ca și în 2017, cu excepția numită Hockenheim, piscurile au fost atinse invariabil în calificări-domeniul în care azi(din cauza limitărilor impuse de pneuri) un pilot de tipul acesta poate face cel mai clar diferența, exacerbând în special calitatea primordială a driver-ului natural: viteza pură. De aceea, tururile sale din Q3 de la Silverstone, Spa sau Singapore rămân demonstrații supreme de virtuozitate acrobatică neegalate de niciun alt pilot azi, chiar dacă pălesc ușor în comparație cu marile realizări ale trecutului(Ring 1967, Monaco 1988).
A fost apogeul carierei sale de până acum și din cauză că, pentru prima oară în era hibridă, Mercedes s-a văzut depășită în mod regulat în performanță pură, chiar dacă spre final, cu “ajutor” involuntar oferit de amețeala Scuderiei, a înclinat decisiv balanța în favoarea sa. Întocmai ca în 2017.  Cu fiecare sezon ce trece, Lewis Hamilton se apropie de dezideratul pilotului suprem. Căci de mai bine de un an, lui Peterson și Rindt  din anii săi flamboianți li s-a alăturat Stewart sub mantie.

 

Pentru a avea o imagine mai elocventă, mai jos aveți trei top-uri 10 all-time.

I.Top 10 campioni mondiali de F1

10. Niki Lauda

9. Lewis Hamilton

8.Fernando Alonso

7. Jackie Stewart

6. Alain Prost

 5. Juan Manuel Fangio

4. Ayrton Senna

3. Alberto Ascari

2. Michael Schumacher

1. Jim Clark

 

II.Top 10 piloți de F1 de la înfințarea Campionatului Mondial al piloților, 1950-2018

10.Fernando Alonso

9. Jackie Stewart

8.Alain Prost

7. Stirling Moss

6. Juan Manuel Fangio

5. Gilles Villeneuve

4. Ayrton Senna 

3. Alberto Ascari

2.Michael Schumacher

1. Jim Clark

 

III. Top 10 piloți de F1 all-time, 1946-2018

10.Jean-Pierre Wimille

9. Jackie Stewart 

8.Alain Prost

7. Stirling Moss

6. Juan Manuel Fangio

5. Gilles Villeneuve 

4. Ayrton Senna 

3. Alberto Ascari 

2.Michael Schumacher 

1. Jim Clark