Am ajuns la finalul analizei noastre de sezon și încheiem prin a vă prezenta partea finală a anului, perioada Singapore – Abu Dhabi, perioadă în care s-au decernat titlurile mondiale, Kimi și-a trecut in cont probabil ultima sa victorie din carieră iar Alonso și-a luat adio de la Formula 1.

Citește și:

Analiza Sezonului 2018 – Partea 1 /  3

Analiza Sezonului 2018 – Partea 2 / 3

 

Quote testing

Prăbușirea Scuderiei – Singapore -Abu Dhabi

La Monza Ferrari a avut cea mai iute mașină, dar dezastrul operațional și excelența lui Hamilton au făcut ca victoria să fie scăpată. Speranțele se îndreptau către Singapore, pista pe care Mercedes întâmpinase în trecut cele mai mari dificultăți.
2018 va fi însă o cu totul altă poveste.

2018 Singapore Grand Prix, Saturday – Paul Ripke

Ca și la Monaco, pe circuitul singaporez cheia e reprezentată de calificări. Iar noile upgrade-uri Mercedes și-au dovedit de data asta eficacitatea – bineînțeles în mâna lui Lewis Hamilton. Mergând într-un soi de transă cum am mai văzut uneori la el, dar frecvent la Senna, britanicul a etalat un pilotaj cursiv, ce nu a părut brutal, acrobatic, nici la plonjarile la limită pe frâne, nici la ieșirile din virajele lente când și-a permis să deschidă gazul cu o fracțiune mai iute decât o făcea de obicei, tocmai datorită comuniunii perfecte dintre el și mașină pe parcursul celor 96 de secunde antologice. A fost unul dintre cele mai bune tururi de calificare din cariera lui Lewis Hamilton. Mai ales că mașina nu a fost chiar perfectă. Echipa a fost și de data asta ireproșabilă, de la modificările operate la suspensia spate la modul în care a creat premisele unui outlap perfect. Lângă britanic, pe prima linie s-a așezat Max Verstappen, monopostul Red Bull simțindu-se imediat în apele sale pe lentul traseu stradal. Dacă olandezului i-a fost negat pole-ul de rateurile date de motor off throttle este imposibil de spus.

© Scuderia Ferrari

La Ferrari au fost aduse noi modificări-suspensie spate cu alte puncte de prindere, aripă spate cu endplate-uri perforate și alte mici “tweaks” în zona de la capătul podelei. Nu doar că nu au funcționat, ci mașina și-a pierdut supremația ce o deținea de la Silverstone. Pentru ca o nenorocire nu vine niciodată singură, neînțelegerile dintre Vettel și echipă i-au anulat acestuia șansa de a trece în Q3 pe ultrasoft, pentru ca în partea finală a calificărilor să fie trimis în spatele unui convoi de șase monoposturi, compromițându-și outlap-ul. Implacabil, Hamilton s-a impus fără probleme, Verstappen și Vettel completând podium-ul. Deja ecartul la vârf arătat insurmontabil.

Pentru a remedia problema, Ferrari a venit în Rusia cu a doua parte a pachetului testat în august în tunel: aripă față nouă, aripă spate din nou modificată, la care s-au adăugat “upgrade-urile” din Singapore. Impactul a fost unul nimicitor, mașina devenind cu circa 0.5s mai lentă și distrugând trenul spate într-un ritm alert. Un set-up de compromis, cu o aripă spate cu un unghi de atac mai generos nu a ajutat prea mult, dar a creat un drag foarte mare, în timp ce tracțiunea a rămas în continuare problematică.

2018 Russian Grand Prix, Saturday – Wolfgang Wilhelm

Valtteri Bottasm, cel care nu a fost niciodată bătut aici de un coechipier în calificări, a pus Mercedes-ul său pentru a doua oară în pole în 2018, dar în cursă s-a repliat, cedând poziția sa liderului, o mutare ce are reminescențe cu Austria 2002. Ferrari-cu toate că Vettel s-a strecurat la un moment dat între cele două mașini argintii, nu a avut nicio șansă, încheind încă un GP mediocru.
Deșteptarea a fost sunată abia după a doua sesiune de antrenamente din Japonia, feedback-ul lui Daniil Kvyat corelat cu cel al piloților titulari convingând în sfârșit echipa că noul pachet este unul greșit. S-a revenit la configurația Silverstone și pentru prima oară din Italia monopostul roșu a prins viață, venind la mai puțin de 0.2s de Mercedes. Dar în buna tradiție Ferrari post-Marchionne, pentru a da cu piciorul oricărei șanse, echipa a greșit grosolan în Q3 , trimițându-și inițial ambii piloți pe pistă cu pneuri intermediare. Când au înțeles că a fost o decizie neinsipirată,  ploaia reîncepuse, un tur slăbuț al lui Vettel completând tabloul.

© Scuderia Ferrari

E puțin probabil că cineva ar fi putut amenința binomul Hamilton-Mercedes la Suzuka, dar Ferrari-ul SF71H revenit la vechea configurație a arătat a mașină de locul secund . Doar că din nou precipitate pilotului său nr.1 coroborată cu încăpățânarea uneroi prost etalată a lui Verstappen din duelurile roată la roată l-au aruncat pe Seb spre coada grilei după acroșajul cu monopostul RedBull. Ritmul etalat de german-cu toate avariile suferite, dădea speranțe măcar în privința unor victorii de etapă. Titlul la piloți ieșea din aria Scuderiei și în acest an.

Caravana a aterizat la Austin, un circuit având similitudini cu Silverstone, Suzuka și Istanbul Park. Teoretic, teritoriu Mercedes. Dar anumiți factori au împins balanța din nou către Ferrari ce dintr-o dată a redevenit cea mai rapidă mașină, excelând din nou pe zonele de accelerație-iar asta la o rată stelară.

© Scuderia Ferrari

Iar când doi se bat, câștigă… Kimi. A 21-a victorie din cariera campionului din 2007 a amânat soarta titlului mondial în condițiile în care Lewis Hamilton și Sebastian Vettel au încheiat abia pe pozițiile 3 și 4 un GP ce inițial ar fi trebuit să fie un duel personal între ei, cu Kimi și Bottas în rol de suport. Continuând abordarea de la Suzuka, la Austin a fost păstrat pachetul din Japonia, doar aripa spate de tip spoon fiind înlocuită cu una de apăsare medie spre ridicată. Iar ploaia de vineri poate a făcut un bine echipei, masivul upgrade adus aici(cel mai impresionant din ultimii ani) neputând fii testat, astfel că s-a renunțat la utilizarea sa în ziua de sâmbătă. O singură îmbunătățire prezentă în premieră în Texas și-a făcut simțită prezența: oamenii lui Corrado Iotti au pus la punct o nouă mapare a PU ce aduce un plus de performanță de aproape 10CP – disponibilă exclusiv în  regim de calificare. Denumită generic “K1 Plus” noua hartă a motorului a dus Ferrari din nou clar în față pe zonele de accelerație, exact ca în perioada cuprinsă între Silverstone și Monza.

© Scuderia Ferrari

Abilitatea lui Lewis Hamilton în exercițiul vitezei pe un tur coroborată cu “lăcomia” lui Vettel din ultimul viraj a adus al patrulea pole consecutiv pentru britanic. Dar cursa era cu totul altceva. Renunțând la controversatele jante perforate de teama contestației pregătite de Ferrari, cu un set-up incert după ce ploaia a afectat sesiunile de vineri și comițând o eroare de dispunere a maselor în Parc Ferme înainte de cursă, Mercedes s-a văzut dintr-o dată în țara nimănui. Suferind un blistering sever pe ambele punți(cu precădere pe cea spate însă).

Kimi Raikkonen s-a trezit subit la viață, a etalat un pilotaj amintind de vremurile de glorie din urmă cu un deceniu și în lipsa coechipierului din lupta la vârf, s-a impus într-un GP tensionat, încăpățânarea și racecraft-ul dovedit făcând diferența. A 21-a victorie din carieră  a venit pe 21 octombrie, exact la 11 ani distanță de când se încorona campion la Interlagos pe 21 octombrie 2007. Toată lumea se bucură de obicei când câștigă acest tip. Incluiv Sebastian Vettel-ajuns într-un final pe patru după un nou acroșaj(de data asta în primul tur în compania lui Daniel Ricciardo, vina nefiind în totalitate a germanului).
Soarta titlului se amâna cu o etapă, Hamilton terminând pe ultima treaptă a podiumului, depășit și de Max Verstappen-autor al unei curse impresionante.

2018 Mexican Grand Prix, Sunday – Steve Etherington

Ca și în 2017 Lewis Hamilton s-a încoronat din nou campion tot în Mexic. Şi tot la capătul unei reprezentații relativ modeste. Pe tărâm mexican, la aproape 2300m altitudinemotorul Renault-cu a sa turbină de dimensiuni mai mici ce se învârte mai iute ca turbinele Mercedes și Ferrari nu a mai fost în dezavantaj, iar RedBull a dominat week-end-ul, ca și în 2017 tot Max urcând pe treapta învingătorilor.

Configurația pistei, altitudinea și alegerile Pirelli au făcut din Red Bull RB14 cea mai rapidă mașină a zilei în regim de un singur tur pentru a doua oară în acest sezon. Spre deosebire de Monaco însă, de data asta calitățile excepționale ale șasiului austriac au fost susținute de unitatea Renault-mai pliabilă în condițiile atmosferice special din capital Mexicului. Conținutul de oxigen din aer fiind aici cu 22% mai scăzut față de nivelul mării, motoarele cu ardere internă de la Ferrari și Mercedes sunt mai afectate decât mai puțin puternicul Renault V6 ce în regim Q3 acuză un deficit de peste 50CP raportat la extraordinar de puternica unitate italiană și circa 25CP față de V6-ul german (spec 2.1 ce a debutat în Franța a fost utilizat aici). Prin extensie asta înseamnă ca are nevoie de mai puțin oxigen pentru procesul de combustie, iar pierderile de putere sunt clar mai mici (procentual și nu numai). Rotirea suplimentară a turbinei compensează lipsa de oxigen, chiar dacă turbina franceză trebuie să urce până spre 120.000rpm, fiind mai mică. Cele Ferrari și Mercedes se învârt între 108.000 și 110.000rpm.  Dintr-o dată aceste condiții atmosferice unice au mai echilibrat balanța, chiar dacă PU Ferrari a fost din nou suprem pe cele trei linii drepte.

© Red Bull Media Pool

Un mare plus în astfel de condiții, dar un minus pe majoritatea pistelor, îl reprezintă concepția francezilor din spatele modului în care este folosită turbina, scopul primar al acesteia fiind de a reîncărca cât mai repede și mai mult MGU-H-ul, scopul clasic al acesteia deveinind unul secundar. Cum cu ajutorul compresorului de mari dimensiuni se poate introduce cu forța mai mult oxigen în camera de ardere, Renault-ul nu este atât de afectat de altitudinea la care este poziționat traseul purtând numele fraților Rodriguez.

Iar reversul medaliei pentru un propulsor foarte puternic este că stresează prea mult delicatele hypersoft-uri de pe spate, anulând parțial avantajul dat de forța de împingere din sectoarele 1 și 2. Mai mult, aerul rarefiat crează un profil low drag artificial pentru toată lumea, astfel că, cu toate că se rulează cu un pachet de tipul Monaco/Hungaroring, nivelul de apăsare resimțit este similar cu cel de la Monza. Astfel că dezavantajul Red Bull în privința rezistenței la înaintare(dat de ampatamentul scurt și unghiul rake extrem de 1.9 grade) a fost anulat.

Daniel Ricciardo și-a trecut în cont pole-ul cu un tur “venit de nicăieri”, stilul său smooth acoperind deficiențele PU off throttle. Dar în ziua cursei Max a pornit mai bine și din acel moment soarta întrecerii a fost tranșată.

Rulând din nou cu găurile din jante acoperite Mercedes-urile au întâmpinat iarăși mari dificultăți cu pneurile (graining inițial pe față, dar apoi și pe spate), Hamilton fiind o pradă ușoară pentru Ferrari-uri, dar și pentru Ricciardo (înainte ca acesta să abandoneze cu ambreiajul distrus), iar Bottas efectuând nu mai puțin de 3 pitstop-uri și încheind cursa la un tur în spatele învingătorului.

2018 Mexican Grand Prix, Sunday – Steve Etherington

Lewis Hamilton s-a chinuit cu mașina sa până la linia de sosire pe care a trecut-o la 80s de după Verstappen, în poziția a patra. Dar era suficient pentru a încununa cel mai bun sezon din cariera sa. De duminică 28 octombrie 2018 Lewis Hamilton este egalul lui Juan Manuel Fangio ca palmares. Dar se poate vorbi de cei doi în aceeași suflare? Dincolo de statistici și acolade, este Lewis un pilot la fel de mare ca maestrul argentinian? La o analiză imparțială, este rezonabil să spunem că nu.  Dincolo de gradul uriaș de pericol al erei în care a pilotat, Fangio are o statură în acest sport pe care numai foarte puțini o au, probabil îi numeri pe degetele de la o mână: Clark, Senna, Schumacher, poate Stewart.

O dată cu upgrade-ul final de la Sochi, Mercedes-ul W09 i-a luat fața cu câteva procente lui SF71H în departamentul apăsării aero. Iar asta s-a văzut clar în segmentul median de la Interlagos, penultimul GP al sezonului. Pentru a maximiza acest mare atu ale monopostului argintiu era însă nevoie de mâna unui pilot ca Lewis Hamilton ce se poate descurca cu un spate ceva mai jucăuș fără a reduce gazul precum unul mai puțin acrobatic-în speță Bottas.

2018 Brazilian Grand Prix, Sunday – Steve Etherington

A fost unul dintre pole-urile pentru care britanicul a trebuit să muncească din greu, marele său atribut din calificările 2018-lipsa erorilor de pilotaj în momentele decisive din Q3 făcând diferența în lupta cu un Vettel ușor crispat, dar pilotând un monopost mai iute pe zonele de accelerație și superior pe partea de tracțiune.

Modul în care super sensibilele Pirelli reacționează la cele mai mici schimbări atmosferice a dictat tonul în cursa de a doua zi și din nou RedBull-ul RB14 părea scăpat în învingător datorită unui management miraculos al anvelopelor ce a trezit suspiciuni legate de prezența unui dispozitiv la limita regulamentului pe mașina austriacă-ceva în genul acelei supape interzise de FIA la finele sezonului 2017.

Avantajul iluzoriu oferit de soft-uri pe primul stint celor două Ferrari-uri a fost imediat negat de melanjul perfect RB14-supersoft și de un senzor ce controla diferențialul de pe mașina lui Vettel. Scriam la mnomentul respectiv:

[quote_box name=””]“A fost un GP ce ne-a readus în memorie imprevizibilitatea rezultatelor din prima jumătate a lui 2012, cu cele mai luminat minți din paddock încercând să descopere care e secretul acestor ciudate Pirelli. Iar pe o pistă abrazivă și cu un layout particular precum Interlagos, pe parcursul unui stint este preferabil să ai un monopost cu ceva mai puțini cai putere, o punte față ce răspunde prompt la comenzi și o suspensie spate ce garantează un grip mecanic fără egal. Dacă acest monopost se întâmplă să genereze apăsare grație unui rake extrem și în plus este setat pentru a proteja pneurile în dauna a câteva sutimi pierdute pe un tur de calificare, atunci ai cam toți așii în mânecă. Asta până când apare un invitat surpriză și strică petrecerea. Monopostul de mai sus s-a nimerit să fie Red Bull RB14, ampatamentul scurt garantând o promptitudine superioară a modului în care lucrează fața, iar cei câteve zeci de cai în minus generând un stress mai redus pe puntea motoare. Doar că un incident bizar a răsturnat balanța încă o dată în cealaltă parte, păstrând renumele nebunesc al acestei întreceri braziliene.”[/quote_box]

© Red Bull Media Pool

Invitatul surpriză s-a nimerit să fie un Esteban Ocon întârziat cu un tur, a cărui impetuozitate prost înțeleasă și prost pusă în aplicare au înmânat victoria lui Lewis Hamilton după acroșajul cu Verstappen din S-urile Senna. Britanicul a avut mari emoții în a doua jumătate a întrecerii datorită supraîncălzirii evacuării existând riscul cedării unor supape. Pentru a treia oară rulând cu mult discutatele găuri din jante acoperite, Mercedes-urile au fost iarăși afectate de probleme cu pneurile, chiar dacă nu la nivelul atins în Mexic. Max a reușit până la urmă să încheie GP-ul pe locul secund, chiar și cu mașina avariată fiind marginal mai rapid decât Hamilton. Kimi Raikkonen a ocupat din nou un loc pe podium(e adevărat după o reprezentație prea puțin remarcată). Mercedes își trecea în palmares al cincilea titlu mondial consecutiv la constructori, realizare depășită doar de Ferrari în era Schumacher.  Echipa germană are și 7 titluri ale piloților în palmares, depășind Lotus la acest capitol și urcând în careul de ași, după Ferrari, McLaren și la egalitate cu Williams. Trăim vremuri istorice…

Ultimul GP al sezonului, cel de la Abu Dhabi a fost în bună măsură o oglindă a sezonului 2018. Nu a fost un GP ce a ieșit din tipare ci doar unul care a căzut în mâinile pilotului ce a extras maxim din cea mai rapidă mașină de pe grilă în cadrul unei reprezentații tactice în care din nou super-sensibilele pneuri Pirelli au reprezentat factorul crucial.

Abordările diametral opuse în privința calificărilor-de la set-up la modul de lucru al pneurilor au relevat un Mercedes excepțional pe decisivul sector final întortocheat și un Ferrari dinamită pe zonele de accelerație (urmat aici de celelalte mașini motorizate de italieni), doar că nivelul superior de apăsare al mașinii germane – ajutate acum și de jantele perforate a fost prea mult pentru concurență.

2018 Abu Dhabi Grand Prix, Sunday – Steve Etherington

Lewis Hamilton a controlat relativ lejer o cursă tactică în care limita a fost din nou reprezentată de modul de operare al anvelopelor, Sebastian Vettel a reușit să urce pe doi după o depășire oportunistă asupra lui Valtteri Bottas, Max Verstappen completând podiumul, strategia alternativă de așteptare a lui Ricciardo neaducându-i acestuia decât locul 4 la despărțirea de Red Bull.

© Scuderia Ferrari

Kimi Raikkonen, și el la ultima cursă pentru echipa sa a fost nevoit să abandoneze după 6 tururi datorită unei probleme electrice. Iar Fernando Alonso-ce pare că se va retrage definitiv, a încercat să smulgă un ultim punct, dar o evoluție afectată de oarece emoții și un monopost cu un drag exagerat l-au privat de la a îndeplini acest deziderat.  Frustrările acumulate și ocaziile ratate au fost șterse pe moment de gestul plănuit dinainte de Hamilton și Vettel ce l-au acompaniat în turul de onoare , cei trei întrecându-se în “donuts-uri” în fața tribunelor încântate. Cei mai buni trei piloți ai erei post-Schumacher nu puteau încheia mai grozav acest sezon clasic.

© McLaren