MotoGP revine! O recapitulare a sezonului trecut și a testelor

Evoluția motomondialului de la finele lui 2018 spre debutul din 2019

Stagiunea 2018 a motomondialului a fost una disputată la toate cele trei clase, deși campionii s-au decis înainte de etapa finală de la Valencia.

MotoGP

Clasa mare pleca la drum în 2018 având mai multe puncte de interes: dacă Marc Marquez va domina autoritar; ce va face Jorge Lorenzo în al doilea sezon la Ducati, motocicleta italiană fiind așteptată să fie competitivă pe majoritatea circuitelor; care vor fi șansele lui Andrea Dovizioso să stopeze galopul de sănătate al lui Marquez; și nu în ultimul rând cum își vor rezolva cei de la Yamaha problemele sesizate de unii cunoscători pe durata testelor de la Sepang și Qatar, inițial nefiind luat în calcul ecartul ce s-a dovedit insurmontabil de-a lungul sezonului.

Marc Marquez a avut 2 abandonuri de-a lungul sezonului, plus incidentul din Argentina cu Rossi și cursa de la Mugello terminată înafara punctelor, în rest a terminat constant pe podium, bifând 9 victorii de etapă.

Andrea Dovizioso nu a mai repetat excelentul sezon 2017, bifând anul trecut doar 4 victorii, 3 abandonuri și o clasare înafara podiumului. La o analiză statistică a rezultatelor s-ar putea spune că titlul a fost pierdut deja până la jumătatea campionatului, bornă ce a revenit în 2018 etapei germane.

Valentino Rossi a avut un sezon constant, fără abandonuri, revenind în cursă atât în Argentina cât și în ultima etapă, dar din păcate nu a putut obține victorii, motocicleta Yamaha M1 acuzând de-a lungul sezonului probleme de elasticitate a motorului, aderență precară pe față la acționarea frânelor, o soluție de concepție a motorului ce s-a dovedit conservatoare față de inovațiile Honda și Ducati, nelipsind nici imposibilitatea de a avea un setup optim de-a lungul weekend-urilor de cursă.

Aceleași probleme le-a acuzat și Maverick Vinales, care totuși a adus singura victorie pentru Yamaha Movistar în etapa australiană, succesul fiind unul autoritar ce a anunțat găsirea unor soluții tehnice viabile, dar care nu au mai adus rezultate în ultimele 2 curse

Onoarea celor de la Movistar Yamaha a fost salvată de inconstanța piloților Suzuki, Alex Rins și Andrea Iannone, cele 9 podiumuri comune fiind umbrite de căzături stupide de cele mai multe ori în momente când piloții erau angrenați în lupte pentru primele 6 poziții. Evoluțiile piloților Ecstar Suzuki au fost în antiteză, Iannone a început bine sezonul și l-a terminat dezastruos, în timp ce Rins a avut un parcurs oscilant în prima parte, ca mai apoi să termine stagiunea în forță cu locuri secunde în Malaezia și finala valenciană.

Jorge Lorenzo nu prea a existat în campionat până la etapa franceză, urmând ca de la Mugello să impresioneze pe toată lumea cu obținerea primului succes ca pilot Ducati, urmat de alte 2 succese în Spania/Catalunya și Austria. După această etapă și cea anulată din Marea Britanie, ghinionul l-a lovit pe spaniol la Aragon, absența de 4 etape trimițând-ul în cele din urmă pe locul 9 la general.

Surprize plăcute:

  • Cal Crutchlow, singurul câștigător privat al unei etape, cea din Argentina, sezonul său din păcate s-a încheiat cu o accidentare ce nu i-a permis prezența la ultimele 3 etape.
  • Alvaro Bautista, ce a avut șansa unei curse în cadrul echipei de uzină Ducati în Australia și a terminat pe locul 4, ratând podiumul după o schimbare greșită a unei trepte de viteză.
  • Pol Espargaro, care a terminat în forță un sezon problematic marcat de lipsa de competitivitate a motocicletei KTM și de o accidentare ce l-a ținut departe de curse mai multe etape. La Valencia însă a fost competitiv tot weekendul, efortul său fiind recompensat cu un loc 3 la finalul întrecerii.

Dezamăgiri:

  • Andrea Dovizioso nu a putut repeta evoluția din 2017, când a marcat 6 victorii și o prezență mai constantă pe podium, succesele din 2018 fiind urmate de perioade cu evoluții inconsistente.
  • Jorge Lorenzo ar fi putut avea un sezon mare dacă nu ar fi avut problema tehnică de la Aragon care i-a adus nefericita accidentare, însă este greu de găsit o scuză spaniolului pentru debutul de sezon, până la etapa din Franța.
  • Andrea Iannone a venit la Suzuki cu ambiții mari, crezându-se că va dori să le arate celor de la Ducati că au greșit când l-au concediat. Podiumurile lui Iannone au arătat clar nivelul de progres înregistrat de Suzuki, dar din păcate non-combatul din unele curse și căzăturile au umbrit performanțele.

Moto2

Moto2-ul nu a dat peste cap pronosticurile inițiale, fiind de așteptat un duel între Francesco Bagnaia și Miguel Oliveira, evoluția portughezului depinzând de dezvoltarea șasiului KTM de-a lungul sezonului.

La Moto2, Miguel Oliveira și-a jucat șansa atât cât i-a permisul pachetul tehnic, câștigarea titlului de către Francesco Bagnaia devenind previzibilă după etapa de la Jerez.

Cu excepția protagoniștilor Bagnaia și Oliveira au impresionat:

  • Brad Binder, ce a obținut 3 victorii în a doua jumătate a sezonului.
  • Luca Marini, cu 2 locuri secunde și o victorie, prima la clasă obținută în Malaezia.
  • Marcel Schrotter și Fabio Quartararo, primul rapid în antrenamente, calificări, dar încă inconstant în curse, în timp ce francezul a adus o victorie spectaculoasă pentru Speed Up la Montmelo, urmată de un loc secund la Assen.
  • O mențiune specială este Iker Lecuona ce a atras atenția la începutul sezonului prin aranjamentele făcute să rămână pe grilă, în ciuda a doar 2 puncte strânse pe durata sezonului 2017, perdantul fiind Jesko Raffin, acuzat de Dorna că ar fi un pilot periculos, lent și inconstant în ciuda celor 26 de puncte strânse în 2017. Lecuona a strâns 20 de puncte în sezon, remarcându-se cu prezențe constante în top 10 pe durata curselor, rezultat ce nu a fost atins din păcate și la finalul întrecerilor. Remarcabil însă locul secund din etapa finală de la Valencia.

Dezamăgirile sezonului :

  • Din păcate Alex Marquez nu s-a putut achita de șansa de a fi cel mai nimerit pilot capabil să lupte pentru titlu, spaniolul nefiind în nici un moment o amenințare pentru Bagnaia și Oliveira, mai rău, a terminat sezonul 2018 fără nici o victorie .
  • De la Joan Mir se așteptau lucruri mărețe anul trecut, nu neapărat implicarea în lupta pentru titlu ci obținerea mai multor victorii de etapă. Acest lucru nu s-a concretizat și nici nu au fost șanse reale pentru acest deziderat. Campionul Moto3 a bifat doar 4 podiumuri, 2 locuri 3 și 2 locuri secunde, evoluția s-a fiind inconstantă pentru un pilot ce a avut la dispoziție teoretic cel mai bun material de concurs, la echipa cea mai galonată, Marc VDS.
  • Mențiuni speciale negative pentru Hector Barbera, departe de performanța așteptată în cursele la care a participat și comportamentul său extrasportiv reprobabil care i-a adus concedierea după etapa din Franta.
  • Un alt pilot cu influență negativă a fost Romano Fenati, care la Misano a avut mult discutatul eveniment cu Stefano Manzi, urmările trebuind să fie excluderea sa din competițiile de motociclism. În presezon Fenati a primit o șansă nesperată de la Dorna și vechiul său angajator, echipa Snipers, italienii oferindu-i lui Romano șansa la reabilitare, dar la clasa Moto3.

Moto3

Moto3 nu a surprins în ce privește campionul, Jorge Martin fiind cel așteptat să câștige după plecarea lui Mir la clasa intermediară și evoluția din testele de presezon, surpriza majoră fiind poziția de runner-up, acolo unde se aștepta să fie Aron Canet. O posibilă evoluție spectaculoasă a lui Marco Bezzecchi, italianul de la Pruestel GP, putea fi anticipată, dar el a fost surprins pe final de compatriotul Fabio di Giannantonio, care a bifat în cele din urmă poziția de vicecampion.

La cum s-au prezentat lucrurile la clasele mici, KTM nu a mizat prea mult pe lupta pentru titluri, efortul uzinei fiind concentrat pe dezvoltarea modelului de MotoGP, RC16. Cu toate acestea, Bezzecchi a fost elementul miraculos al austriecilor, având o șansă reală la titlul clasei mici, ratarea venind pe greșeli personale care i-au anulat ocaziile de a profita de accidentările avute de Jorge Martin.

La Moto3 au impresionat plăcut:

  • Fabio di Giannantonio, de la care puțini ar fi așteptat un loc secund la general, aici nefiind o problemă de talent ci de inconstanță, arătată în sezoanele petrecute la clasa mică.
  • Evident, Marco Bezzecchi, italianul fiind remarcat de jurnaliști pe durata testelor din presezon.
  • Celestino Vietti, noua descoperire a Academiei VR46 a impresionat plăcut pe durata celor 3 prezențe wildcard, vârful de performanță fiind locul 3 din Australia.
  • Turcul Can Oncu, campion Red Bull Rookies 2018, a venit ca wildcard la Valencia și s-a impus pe ploaie, într-o manieră asemănătoare unui pilot experimentat, întărindu-și cu această ocazie poziția în cadrul echipei de juniori KTM.

Dezamăgirile sezonului au fost:

  • Piloții titulari ai echipei SKY VR46 KTM, Nicolo Bulega ce a punctat de doar 4 ori de-a lungul sezonului și Dennis Foggia cu 8 prezențe în puncte, sclipirea sa având loc în Thailanda, unde a obținut un loc 3.
  • Aron Canet, de la care se aștepta implicarea în lupta pentru titlu, în evoluția sa fiind de menționat doar 4 prezențe pe locul secund. Greșelile din păcate s-au ținut scai de acest pilot.

Testele din presezon, o indicație pentru ce vom vedea în 2019

MotoGP

După testul de la Sepang, clasamentul timpilor combinați scotea în evidență supremația celor de la Ducati, care au monopolizat primele 4 locuri, dar nu în ordinea firească cu Dovizioso primul, ci cu Danilo Petrucci și surpriza Francesco Bagnaia (GP18) pe primele 2 locuri, Jack Miller pe 3 și abia pe 4, Andrea Dovizioso.

Maverick Vinales a fost cel mai rapid pilot Yamaha, dar și consistent la înșiruirea timpilor pe tur, următorul pilot al constructorului fiind Franco Morbidelli.

Surpriza testului a fost Aleix Espargaro de la Aprilia, ce a stabilit timpi interesanți la simulările de cursă, având o oarecare constanță de a rămâne în top 10.

Marc Marquez a dominat prima zi de teste, urmat de Rins și Vinales, ultimii doi trecând pe primele 2 locuri în ziua a doua, în ordine inversă.

Ziua a treia de la Sepang a oferit surpriza primelor 4 locuri obișnuite de piloții Ducati, între reprezentanții echipei oficiale intercalându-se cei de la Pramac, cu Bagnaia peste Miller.

Concluzie Sepang? Ducati e motocicleta de bătut, urmați de Yamaha, în timp ce Honda și Suzuki par destul de apropiate, cu mențiunea că referințele HRC au fost date de Cal Crutchlow și Takaaki Nakagami, mai puțin Marquez, încă nerefăcut după operația de la început de an.

La polul opus – dezastru total pentru KTM, unde doar Pol Espargaro a putut lua pulsul celor de la Ducati, Yamaha, Honda și Suzuki, în coada grilei fiind Zarco, Oliveira și Syahrin. Mai nimic nici de la Joan Mir, sau Andrea Iannone, mult mai lenți decât coechipierii Rins și Aleix Espargaro.

Absența de marca a testului malaiezian a fost Jorge Lorenzo.

Qatar-ul a adus o răsturnare de situație în ce privește constructorul dominat, Yamaha luând fața celor de la Ducati, italienii fiind bătuți în timpi și de Suzuki, ocazional. Maverick Vinales nu a avut rival în cele 3 zile de teste, ritmul său din simulările de cursă anulând performanța lui Alex Rins din ziua a doua.

Surpriza testului a fost Fabio Quartararo, care a reușit la cumularea timpilor locul secund la general, la 0.233 secunde de Maverick Vinales

Lorenzo a revenit în Qatar cu evoluții nespectaculoase în primele 2 zile, scopul său fiind de a-și evalua condiția fizică și de a găsi setările potrivite motocicletei în vederea creșterii ritmului în ultima zi.

Ultima sesiune i-a regăsit pe piloții Repsol Honda intercalați printre motocicletele Yamaha pilotate de Quartararo (2), ce a primit pentru acest test un M1 în variantă 2019 și Valentino Rossi (4). Pe lângă Quartararo și Franco Morbidelli de la noua echipă Sprinta Petronas Yamaha, a mai avut evoluție bună și Pol Espargaro de la KTM, cu o mențiune și pentru Takaaki Nakagami.

Înaintea debutului de campionat se pare că Yamaha și Ducati au avantaj față de Honda, însă sunt șanse reale ca Suzuki să joace în aceiași ligă cu HRC, diferența fiind făcută de piloți în favoarea primilor.

Moto2

Aceasta a fost clasa cu rezultatele cele mai variate, în fiecare sesiune de test evidențiindu-se alți piloți, atât la Jerez cât și în Qatar, înregistrându-se în medie 10-12 piloți despărțiți de doar o secundă, timpii combinați pentru testul european și cel asiatic plasând 19 piloți în marja de o secundă.

Dacă ar fi să evidențiem 3 dintre cei mai rapizi piloți după Jerez și Qatar, aceștia ar fi Sam Lowes, Alex Marquez și Brad Binder, mențiuni speciale mergând spre Jorge Navarro, Luca Marini și Tom Luthi, care au stabilit timpi rapizi în ritm constant de-a lungul testelor din Qatar.

Moto3

Finalul lunii februarie ne-a adus o mică parte din imaginea de ansamblu la cum va arăta raportul de forțe al clasei mici, lucru evidențiat la Jerez în data de 20-22 februarie și mai apoi săptămâna trecută în Qatar, locații în care s-au desfășurat cele mai importante teste de presezon.

În cele două teste s-au evidențiat Romano Fenati, cel mai rapid pilot după evoluția din Qatar, viteza sa fiind evidentă și la Jerez, unde timpii cumulați l-au clasat pe locul secund.

Oarecum surprinzător, dat fiind faptul ca a ajuns la o echipă nouă, s-a evidențiat și Aron Canet de la Sterilgarda Max Racing Team, echipa lui Max Biaggi, dar și al doilea pilot Snipers Team, Tony Arbolino. Un al treilea pilot ce a impresionat a fost Lorenzo Dalla Porta (Leopard Racing), urmat îndeaproape de coechipierul Marcos Ramirez, care din păcate s-a accidentat în ultima zi la Qatar, existând încă dubii asupra prezenței sale la prima cursă din acest weekend.

Rapizi și consistenți au fost și tinerii Foggia, Vietti și Alonso Lopez, în timp ce o dezamăgire a testelor au fost turcul Can Oncu și noua structură Pruestel GP, pentru care cehii Kornfeil și Salac au evoluat destul de modest.

În preview-ul de sezon vom detalia raportul de forte la cele 3 clase, oferind și detalii tehnice pentru clasa MotoGP.

Ai citit până la capăt? Poate vrei să citești și despre testele Formula 1.

Leave a Reply

Your email address will not be published.