Pe hârtie competiția motocicletelor de producție nu arată deloc rău cu 5 constructori implicați, însă realitatea de pe pistă arată că doar 2 producători contează, Ducati și Kawasaki, în 2019 japonezii strânși în jurul lui Jonathan Rea pierzând teren în fața unui novice al superbike-ului, Alvaro Bautista, care a câștigat toate manșele celor 2 etape disputate până acum.

 

Stagiunea 2019 a început la sfârșitul lui februarie (22-24), propunând o serie de noutăți în plan organizatoric, cu o cursă de calificare pentru superpole având maxim 10 tururi, însă schimbările mai spectaculoase sunt pe grilă, anume motociclete noi ce ar trebui să detroneze invincibilul ZX10-RR de la Kawasaki.

Ducati a adus noul Panigale V4R, un model ce se apropie foarte mult ca și comportament de prototipul de motomondial GP18-19, bonusul italienilor fiind aducerea în competiție a spaniolului Alvaro Bautista, pilot hârșâit ani de zile în MotoGP pe un Suzuki din ce în ce mai necompetitiv, Honda Gresini cu care a bifat 3 podiumuri și locurile 5,6 la general, Aprilia în primele 2 sezoane după revenirea la clasa mare, ca mai apoi în ultimele 3 sezoane să accepte oferta celui care l-a făcut campion al clasei mezine, Jorge Martinez Aspar, ce concura pe modele Ducati de generație mai veche.

Succesul participării în etapa australiană a motomondialului din 2018 la ghidonul unui Ducati în cadrul echipei de uzină ca înlocuitor al lui Jorge Lorenzo (locul 4) a deschis noi perspective în cariera lui Alvaro, conducerea Ducati dorind-ul în WorldSuperbike să întărească echipa de piloți.

Pe această temă se poate discuta mult, Ducati dând impresia după 2 etape disputate că a făcut o mare greșeală cu înlăturarea lui Marco Melandri a cărui performanțe se ameliorau la finele lui 2018 și înlăturarea lui Xavi Forres din cardul echipei secunde Barni, acolo rămânând doar Rinaldi, un pilot încă necopt în cursele de gen. Mai mult, pentru cea de a doua echipă privată Goeleven, poate ar fi trebuit păstrat Torres, înlocuitor la MotoGP al accidentatului Tito Rabat la Avintia, după ce MV Agusta a renunțat la serviciile spaniolului.

Poate marea surpriză a începutului de sezon nu este forma lui Bautista ci contraperformanțele lui Chaz Davies ce trebuia să primească în Alvaro un sprijin în campionat, ajutorul dat de Ducati practic la destabilizat psihic pe britanic care abia termină cursele în top10, desigur atunci când prinde în șa finalul curselor.

Din păcate nici Rinaldi și nici Laverty nu reușesc să se termine aproape de Bautista și Rea, ba mai mult sunt bătuți de cei de la Pata și GRTYamaha, Lowes, van der Mark, Melandri și Cortese.

Imaginându-ne grila actuală fără Alvaro Bautista, putem spune că Ducati practic nu există în lupta cu armada de Kawasaki ZX-10RR, strunită de Rea și uneori Haslam.

Alte noutăți pe grilă sunt motocicletele BMW, bavarezii revenind cu implicare de uzină și un mix de piloți valoroși, un tânăr de perspectivă, Markus Reiterberger, respectiv primul campion mondial Kawasaki din era modernă, Tom Sykes.

Cadrul și ținuta motocicletei sunt o reușită, însă motorul este prea conservator, lipsindu-i în acest moment câțiva cai putere și turații, ceea ce tradus în rezultate pe pistă înseamnă în extremis clasări în top 10, cel mai adesea între locurile 10-15.

Problema celor de la BMW este pe cale să se rezolve abia de la Assen când motoarele vor mai primi încă 250 de ture, ajungând mai aproape de Kawasaki și Ducati.

După dezastrul din ultimii vreo 2 ani, Honda și-a luat soarta în mâini, renunțând la colaborarea cu Ten Kate și încredințând dezvoltarea CBR-ului 1000RR celor de la Moriwaki care vor colabora cu vechea structură Althea.

Momentan rezultatele lipsesc, Hondele abia prind ultimele puncte, acuzând printre altele aceiași lipsă de putere ca și BMW, îmbunătățiri fiind așteptate tot la Assen.

La Honda nu doar dezvoltarea modelului CBR 1000RR este eterna problemă ci și alegerea piloților, Leon Camier nereușind să se ridice la așteptările niponilor, iar al doilea pilot impus de Moriwaki, legendarul Kiyonari din British Superbike este doar o umbră a rivalului avut de Shane Byrne sezoane întregi.

Nici al doilea cuplu de piloți încredințat mixului de echipe Althea (vechea structură) și Penrite, Delbianco/Herfoss nu aduc nici un fel de rezultate.

De pe grilă a dispărut constructorul MV Agusta care a rămas la clasa Supersport și se implică din acest an la clasa Moto2 din mondial.

 

În cele 6 curse disputate în Australia și Thailanda, Alvaro Bautista s-a impus de fiecare dată în fața lui Jonathan Rea, locul al treilea fiind ceva mai disputat între Alex Lowes, Leon Haslam și pentru moment doar Marco Melandri.

Dacă la Ducati doar Bautista contează ca pilot, Davies trebuind să își revină cât mai repede dup cele 2 căzături din runda de la Buriram, între Kawasaki și Yamaha s-a păstrat se pare ecartul de performanță de anul trecut, cei din Hamamatsu având avantajul unei echipe secunde GRT cu sprijin de uzină, în timp ce verzii tratează diferit echipele private, furnizându-le motociclete din sezonul precedent.

 

Clasa Supersport propune în noua stagiune curse mult mai animate cu rezultate mai strânse în pluton, deși în primele 2 etape, podiumul a fost ocupat de aceiași 3 piloți în ordine diferită.

Randy Krummenacher s-a impus în Australia, urmat de Jules Cluzel și Federico Caricasulo, ordinea schimbându-se în Thailanda, Cluzel câștigând în fața lui Krummenacher.

La constructori Yamaha face legea detașat cu 3 echipe, cea oficială, Bardahl Bros, GMT94 ce a renunțat la anduranță pentru implicarea în superbike și Kallio Racing, performantă fiind și echipa maghiară Toth ce concurează cu Hector Barbera.

La clasa Supersport 600 a urcat și echipa MS Racing de la disciplina de 300cc, pilotul promovat fiind Maria Herrera ce va face în acest an sezon dublu, a doua implicare fiind în categoria electrică MotoE.

Herrera a luptat pentru puncte în prima cursă, terminând în final pe locul 16, obiectivul fiind atins în etapa a doua din weekend, unde a bifat ultimul punct, performanță impresionantă la clasă pentru o prezență feminină, ultima fată care a luat puncte fiind italianca Paola Kazolla în 2010, cu un loc 14 la Phillip Island.

Îmbucurătoare pentru est europeni este evoluția maghiarului Peter Sebestyen, care a ales pentru 2019 o Honda în cadrul echipei Landford Insurance, în detrimentul conaționalilor de la Toth, pentru care a mai concurat în mondial la clasa 125, sau la WSBK, în alternanță cu Imre Toth Jr sau Balasz Nemeth.

În data de 5 aprilie superbike-ul va ajunge în Europa pe circuitul Aragon în Spania, ocazie cu care vom vedea la treabă și clasa Supersport300, acolo unde Ana Carrasco va avea sarcina de a-și apăra titlul de anul trecut.

Situație clasament WSBK: Bautista – 124p, Rea – 98p, Lowes – 69p

Situație clasament SSP: Cluzel – 45p, Krummenacher – 45p, Caricasulo – 32p