Mondialul de anduranță pe betonul fostului aerodrom la șapte ani după ce și-a început povestea modernă tot aici, în Florida. Dacă atunci aveam parte de o cursă de 12 ore în care s-au inflitrat participanții din WEC printre figurile familiare din IMSA, în 2019 am avut două curse în același weekend. Întrecerea din mondial s-a întins pe 1000 de mile (sau opt ore) și a fost dominată, în mod nesurprinzător, de Toyota.

Am pătruns, în mod oficial, în a doua parte a super-sezonului 2018/2019 a Mondialului de Anduranță, sezon de tranziție care face posibilă trecerea la un calendar de iarnă începând cu sezonul viitor. Cu toate că a trecut o iarnă peste ACO, FIA și echipele angrenate la vârf, în LMP1, status quo-ul pare a fi acealași. Toți cei care s-au uitat la întrecerea de la Sebring au văzut același scenariu ca și până acum: colosul Toyota a strivit fără drept de apel gândeceii privați care, până una alta, încă se luptă cu eî înșiși sau, altfel spus, încă se luptă să evite problemele tehnice de care Toyota nu a auzit în 2018 și nici cu ocazia vizitei în America de Nord. Ce este de făcut? Greu de spus, dar ce e clar este că credibilitatea categoriei LMP1 unite scade cu fiecare întrecere pe care Toyota și-o adjudecă fără a se chinui. Mai mult decât atât, abia dacă avem parte de o luptă în cadrul Gazoo Racing căci, cum necum, echipajul cu numărul 8 din care face parte și Alonso pare a avea cel mai adesea câștig de cauză. 

Rebellion Racing a avut un weekend bun de dat uitării la Sebring

În calificări, s-a continuat trendul anost de dominație a celor de la Toyota. Japonezii au venit la Sebring țintind recordul pe tur reușit în urmă cu 11 ani, la prima prezență a Peugeot-ului 908 HDI Fap în cursa de 12 ore care era, pe atunci, sub umbrela ALMS. Francezii au obținut pole-ul în 2008 cu un 1:43.117 cu care au surclasat cel mai rapid tur al rivalilor de la Audi, un 1:43.195. De asemenea, TS050-ul în specificație 2018/2019 a fost cu aproape patru secunde mai rapid decât ultimul pole reușit de un prototip hibrid de LMP1 pe acest circuit, pole care datează din 2013 și a fost înregistrat de Marcel Fassler la bordul unui Audi R18 TDI (1:43.886).

Cel care a zdrobit vechiile recorduri a fost Fernando Alonso care a coborât până la un 1:40.124 în timp ce turul lui Kazuki Nakajima a fost aproape la fel de bun, rezultatul combinat fiind un 1:42.142 cu care au surclasat la o diferență de aproape o jumătate de secundă cuplul Jose-Maria Lopez/Mike Conway din Toyota #7. Diferența dintre Alonso și Conway în Q1 a fost de aproape o secundă. Linia a doua a grilei a fost completată de Rebellion-ul R13 cu numărul 3 (1:42.863) și de BR-ul SMP cu numărul 17 (1:42.942). Acest ecart de aproape trei secunde dintre privați și ultima uzină rămasă s-a menținut și în ritm de cursă, din păcate.

La LMP2, primele au fost prototipurile ORECA angrenate de Jackie Chan DC Racing. Echipajul din mașina #38 a fost singurul care a coborât sub 1:48 cu un 1:47.558 în timp ce Signatech-Alpine s-au calificat pe poziți a treia la aproape o secundă distanță cu un tur combinat în 1:48.524. Mai jos, la GT-uri, Porsche a luat fața ambelor Ford-uri de uzină în ierarhia Pro. Echipajul #92 format din Kevin Estre și Michael Christensen a plecat din frunte mulțumită unui 1:57.500, mai rapid decât rezultatele combinate ale ambelor Ford-uri (1:57.615 și, respectiv, 1:57.714) și a BMW-ului MTEK #82. De pe poziția a cincea la GTE-Pro a pornit Corvette-ul C7.R de uzină cu un 1:57.884.

SMP Racing au ieșit din nou la vârf (dintre privați)

Corvette Racing a înscris un echipaj format din Jan Magnussen, Mike Rockenfeller și Antonio Garcia și în cursa din FIA WEC, pe lângă echipajele obișnuite care fac sezon complet în IMSA. Pentru a minimiza efortul de acomodare, Magnussen, Garcia și Rockenfeller au participat în ambele curse. Un efort similar l-a făcut și Brendon Hartley, proaspăt întors în anduranță, care i-a ținut locul lui Jenson Button în echipajul SMP Racing #11 și a pilotat și Cadillac-ul AXR #5. De asemenea, toți cei trei componenți ai echipajului Mazda Team Joest #55 au concurat și în cursa de opt ore de sâmbătă care a precedat clasica alergare de 12 ore ce a fost mutată în ultima zi a weekend-ului.

În fine, la GTE-Am, Dempsey-Proton Racing a plecat din pole, Project 1 Racing, liderii în ierarhia aceasta, plecând de pe doi. Germanii au reușit să facă rost, cu ajutorul celor de la Porsche, de un alt șasiu după ce mașina lor a ars în timpul testelor care au avut loc cu o săptămână înaintea cursei. Este de menționat că Aston Martin Racing au fost din nou codașii clasei, cuplul Alex Lynn/Maxime Martin calificându-se pe poziția a 31-a la general, acuzând un decalaj de 4.7 secunde în raport cu Vantage-ul V8 de generație veche din clasa GTE-Am!

Cursa a fost neinteresantă la vârf. Cele două Toyota au mers în ritmul lor, unul covârșitor dacă este să ne gândim că, după cinci ore, primul prototip privat acuza deja un handicap de trei tururi. La acel moment, cele două Toyota erau despărțite de 10 secunde cu echipajul #8 în avantaj. Ulterior, mașina cu numărul 7 a mai recuperat din acest ecart în ora a șasea înainte ca, în ora a șaptea, să fie implicată într-un acroșaj. Jose-Maria Lopez a lovit Aston Martin-ul TF Sport de la GTE-Am ceea ce a cauzat pagube la podeaua Toyotei. Reparațiile au durat trei minute, iar asta le-a permis coechipierilor din mașina #8 să-și depășească cu un tur și ceva colegii.

Signatech-Alpine a terminat pe podium la prima experiență la Sebring

Spre final, după ce se efectuaseră deja ultimele treceri planificate pe la boxe, cerul s-a deschis și ploaia a început să cadă în rafale. Safety car-ul a fost adus pe pistă din cauza condițiilor deosebit de dificile, chiar și liderul Nakajima acvaplanând la un moment dat și părăsind pista, și a rămas în fața plutonului până la final când Toyota învingătoare parcursese 253 de tururi. Nakajima, Buemi și Alonso au fost urmați de Conway, Kobayashi și Lopez (care s-au păstrat la un tur în urmă până la final) și de tripleta SMP Racing formată din Aleshin, Hartley și Petrov. Aceștia din urmă au fost la 11 tururi în urma învingătorilor. Rebellion-ul cu numărul 3 a fost pe patru la 16 tururi în urmă, iar celelalte trei mașini de clasă LMP1 nu au terminat cursa.

DragonSpeed au avut un parcurs satisfăcător înainte ca problemele la sistemul electric să-și facă simțită prezența și să-i oblige pe oamenii lui Henrik Hedman să retragă definitiv mașina la garaj. Egor Orudzhev a fost factorul uman care a dus la abandonul BR-ului cu numărul 11 după ce a ieșit prea larg în virajul 1 și a agățat pneurile din exteror, distrugând partea frontală a mașinii construite de Dallara. Mașina #1 a Rebellion a avut încă din primele ore probleme și a petrecut 10 minute la garaj înainte de a reveni. Apoi, problema s-a arătat din nou și elvețienii ua decis să închidă obloanele după 138 de bucle. Trebuie spus că Rebellion a avut prima șansă să termine pe trei după abandonul lui Orudzhev, dar celălalt prototip construit de ORECA a pierdut șase tururi la garaj după ce o problemă de natură electrică a forțat echipa să schimbe ECU-ul cu totul.

Jackie Chan DC Racing au dominat în unica etapă americană a super-sezonului

Jackie Chan DC Racing a confirmat, în clasa secundă a prototipurilor, că forma din calificări nu a venit pe calea hazardului. Astfel, ordan King, David Heinemeier Hansson și Will Stevens au urcat pe prima poziția și au rămas acolo până la final, un rezultat la nivelul muncii fără cusur depuse la volan de cei trei. Cei trei au pornit cu dreptul parteneriatul cu Jackie Chan DC Racing, cu toții fiind la primul start cu echipa chineză care a decis să folosească alți piloți pentru a umple mașina cu numărul 37 în ultimele trei curse ale super sezonului. Nicolas Lapierre, Pierre Thiriet și Andre Negrao au terminat pe doi în Alpine-ul Signatech la nici o jumătat de minut în urma învingătorilor. Podiumul a fost completat de DragonSpeed (la două tururi în urmă) în timp ce marii perdanți au fost pole-sitterii care au terminat abia pe poziția a șasea în clasa LMP2 după ce au fost întârziați de niște probleme tehnice chiar în prima oră de concurs.

Porsche a câștigat în clasa GTE-Pro ca urmare a unei ultime opriri la boxe mai rapidă decât cea a rivalilor de la MTEK. După șapte ore în care BMW, Porsche și Ford au fost cot la cot, cu Corvette și Ferrari în eșalonul secund, finalul ploios le-a surâs celor de la Porsche. Richard Lietz și Gianmaria Bruni au învins, Bruni ieșind de la boxe ultima oară în fața lui Nicky Catsburg care, înaintea opririi, se bucura de un avans de cam 15 secunde. Totul a dispărut în urma trecerii pe la standuri, iar BMW-ul M8 n-a mai putut reveni în frunte în ultimele minute înainte ca safety car-ul să intre în scenă pe când mai erau 18 minute pe ceas ca urmare a accidentului suferit de Loic Duval la bordul ORECA-ului TDS cu numărul 28.

BMW-urile au mers bine atât în IMSA cât și în WEC

Pe poziția a treia a terminat Ford-ul cu numărul 67 (Buncombe/Ticnknell/Bomarito) al Chip Ganassi Racing UK, iar Ferrari-ul 488 GTE cu numărul 51 al AF Corse a profitat de problemele altora pentru a termina pe patru deși cele două mașini angrenate de Amato Ferrari n-au avut un ritm îmbucurător tot weekend-ul. Porsche-le #92 a terminat pe cinci după ce a trebuit să treacă pe la boxe să-și ispășească pedeapsa primită de Kevin Estre care a percutat Aston Martin-ul #95. Acesta din urmă a terminat pe nouă în timp ce echipajul #97 al AMR a venit pe 10 pentru că a pierdut timp cu un panou de ordine iluminat care a încetat să mai funcționeze.

Probleme a avut și Ford-ul cu numărul 66 care a zăbovit pe la garaj cu un alternator defect, dar a reușit să termine cursa… pe ultimul loc. BMW-ul MTEK #82 a terminat pe 7 în urma Ferrari-ului #71 și în fața unicului Corvette de uzină care a avut la rândul său probleme cu panoul iluminat de ordine (cel care îți arată pe ce poziție este mașina la clasă, poziționat pe portiere). Mecanicii Corvette Racing au luat pamoul Corvette-ului #4 din IMSA, decizie care a venit după sine cu o amendă de $1,000 din partea stewarzilor.

Ford-urile s-au aflat la (probabil) ultimul start la Sebring weekend-ul trecut

Clasa GTE-Am a avut parte de clipele sale frumoase, dar de și puțin dramatism – deși majoritatea duelurilor s-au consumat la GTE-Pro. Am avut, de pildă, contactul din Joerg Bergmeister (Porsche Project 1) și Giancarlo Fisichella (Ferrari Spirit of Race). Ambele mașini au continuat, deși Bergmeister a atins ușor zidul de pneuri de la ieșirea din primul viraj. În cele din urmă, Ferrari-ul Spirit of Race a terminat pe doi, deși a fost penalizat pentru acel incident, în fața echipei Project 1 care a completat podiumul. Câștig de cauză a avut Dempsey-Proton Racing cu echipajul #77. Gulf Racing au terminat pe patru în fața Ferrari-ului echipei japoneze MR Racing în timp ce Vantage-ul de uzină a terminat ultimul în urma unei curse complicate.

Următoarea etapă a Mondialului de Anduranță ne readuce la Spa-Francorchamps. Mai avem, însă, de așteptat mai bine de o lună căci cursa de șase ore care va fi, ca de fiecare dată, repetiția generală de dinainte de cursa de la Le Mans este programată pentru weekend-ul 2-4 mai. Etapa din Ardeni este penultima din 2019, super sezonul terminându-se la Le Mans. Știm deja că după acest punct, il vom pierde cel puțin pe Neel Jani care a declarat că a luat deja decizia de a se concentra pe programul din Formula E alături de Porsche deoarece, în WEC, „ne prezentăm doar ca Toyota să nu fie de una singură când adună vitoriile.” El a mai spus și că mașina Rebellion nu mai este la fel de fiabilă ca la începutul stagiunii, problemele apărute la Sebring cu cutia de viteze venind ca urmare a denivelărilor circuitului. 

Aston Martin-ul TF Sport a fost cel cu care s-a atins Jose Maria Lopez, dând pe tavă victoria echipajului #8

Rezultate complete aici.

Sursă foto: SSE19

Leave a Reply

Your email address will not be published.