Belcar: Podium cu gust amar pentru Alex Cascatău la Spa

Etapa a treia din Belcar l-a readus pe Alex Cascatău la Spa-Francorchamps, circuitul pe care a reușit o victorie anul trecut pe când pilota pentru Team Van Der Horst la clasa dedicată modelelor BMW Clubsport Trophy. În 2019, datele problemei s-au schimbat și nici norocul lui Alex n-a mai fost același, parteneriatul cu belgienii de la VGL Racing oferind povești care au început mereu frumos și s-au terminat într-un mod nefericit. Dintre toate filele scrise în acest an, aceasta a fost cea mai frumoasă, dar românul a plecat din Ardeni fără a-și fi atins obiectivele.

Dacă privești cursa de la Le Mans de un deceniu și nu ai apucat să arunci un ochi peste istoria îndelungată a celebrei curse de 24 de ore din Franța, fiabilitatea de care dau dovadă mașinile de pe grilele din ultimii ani poate că nu te mai surprinde. S-ar putea presupune că rezistența materialului de concurs este un dat al vremurilor, iar echipele și piloții trebuie doar să se îngrijească să nu dea cu mașina de gard pentru a ajunge la sosire. Cu toate acestea, realitatea este alta. Cursele de anduranță continuă să fie un examen extrem de greu atât pentru om cât și pentru mașină, un examen pe care nu toate echipele îl trec. Mașinile încă se strică. Motoarele cedează și acum. La fel, suspensiile încă se frâng, cutiile de viteze încă se blochează, iar turbinele nu merg mereu ca unse și uneori se îneacă și te lasă să te târăști pe pistă, ca un om pierdut în deșert care crede că a văzut o oază.

Din păcate, Alex Cascatău a simțit pe pielea lui că materialul tehnic te poate lăsa la greu chiar și într-o perioadă în care mașinile sunt, cel mai adesea, rezultatul muncii roboților care nu permit prezența erorii umane în ecuație. Mașinile pe care le-a pilotat Alex în ultimele luni, însă, nu sunt construite de roboți, ci de oameni. Aceste mașini au dat dovadă de un caracter perfid: au funcționat atât cât cel de la volan să-și creeze speranțe pentru ca, mai apoi, să se poticnească. La Zolder, în deschiderea sezonului, o piesă aproape insignifiantă a dus la abandon în prima cursă a weekend-ului. Mai apoi, la a doua vizită pe același circuit, la început de iunie, galeria de evacuare a cedat. Mândrul Saker RapX care, în cea mai agresivă mapare, dezvoltă 385 de cai putere dintr-un motor Subaru de 2,000 cmc, s-a târât atunci către un abandon inevitabil.

Astfel, după două etape (trei curse), calculele nu erau în favoarea lui Alex. Conaționalul nostru a fost de fiecare dată cel mai rapid membru al echipajului, coechipierii Joel Uylenbroeck și Katalin Bozo acuzând un ritm inferior atât în curse cât și în calificări. Clasamentul arăta, însă, că mașina cu numărul 12, care a plecat din pole de fiecare dată, era abia pe locul trei în Clasa V. Practic, etapa a treia de la Spa-Francorchamps a fost punctul de cotitură: echipa avea nevoie de victorie pentru a mai păstra în viață vreo pretenție la titlu.

Lucrurile au început cum nu se putea mai bine. În antrenamentele libere, Alex a înregistrat un 2:38.1 după un tur în care n-a fost încurcat de trafic, timp care i-a pus la respect pe coechipierii săi. Din nefericire, performanța din antrenamente n-a putut fi repetată de român și în calificări. În primul său tur rapid, a trebuit să încetinească pe o secțiune cu steag galben, iar în cel de-al doilea a întâlnit mașini mai lente care l-au încurcat. Cu toate acestea, Cascatău a fost cronometrat cu un 2:40.6 care a rămas etalonul la Clasa V, etalon de care nu s-au putut apropia celălalt Saker de la această categorie. În plus, coechipierii Uylenbroeck și Bozo au fost mult mai departe. Ambii au rulat extrem de conservator în calificări, belgianul reușind în turul său cel mai bun abia un 2:44.2, în timp ce Bozo n-a coborât niciodată sub 2:53 – adică la 13 secunde de Cascatău pe aceeași mașină. Trebuie menționat că celălalt Saker a fost la trei secunde în urma mașinii VGL Racing. Totodată, Uylenbroeck, care s-a „apropiat” la 3.6 secunde de Alex în calificări, a beneficiat de o sesiune de antrenamente libere în care a rulat singur.

Saker-ul s-a prezentat la Spa în cea mai docilă mapare existentă, cea în care motorul dezvoltă doar 320 de cai putere. Echipa a montat pe mașină o altă galerie de evacuare și s-a luat decizia să se ruleze cu grijă pe un circuit atât de rapid ca Spa. În ciuda acestei strategii, bibeloul pe roți a dovedit din nou că are tendința de a se dezmembra: după calificări, echipa a descoperit că un braț al suspensiei era pe punctul să cedeze. Din fericire, acesta a rezistat și echipa l-a înlocuit cu promptitudine înainte de cursă. Dar dacă ar fi cedat? Care ar fi fost rezultatul? Acestea sunt întrebări la care ne bucurăm că n-am primit vreun răspuns nici în ziua cursei.

Cel care a pornit a fost Joel. El a trebuit să-și bată capul doar cu celălalt Saker de pe grilă căci BMW-ul Seria 3 (E90) WTCC al celor de la AR Performance, care rulase în antrenamentele libere în 2:43, nu a luat startul. Saker-ul echipei Racing Bullet Circus vzw s-a dovedit, însă, a fi un adversar redutabil, depășind exemplarul celor de la VGL Racing după câteva bucle. Ulterior, echipa a aflat și de ce mașina lor a căzut pe doi când Uylenbroeck a început să se plângă că duce lipsă de putere. La prima trecere pe la boxe, Joel i-a predat mașina lui Katalin în timp ce mecanicii s-au declarat neputincioși, mașina fiind trimisă înapoi în aceeași stare în care a intrat.

Pe parcursul orei a doua, Bozo a mai pierdut teren ca urmare a faptului că mașina nu mai beneficia de ceva vreme de cei 320 de cai putere cu care fusese creditată inițial. Asta pe lângă că unguroaica nu s-a aventurat să împingă prea tare pe întreg parcursul weekend-ului și a mers lent și în cursă. Cascatău a urcat la volan în ultima oră de concurs și a revenit pe traseu pe poziția a patra. Schimbul său a fost unul chinuitor pentru că mașina, profund vlăguită, nu se simțea în largul său pe Spa. Turul cel mai bun al lui Alex în aceste condiții a fost un 2:48 aruncat într-o ploaie de tururi în 2:50, adică la ani lumină de cel mai bun tur înregistrat în cursă de Saker-ul #123 (2:39, cu 30 de cai în plus la dispoziție) sau de cel mai bun tur al lui Alex din antrenamentele libere – cu pneuri uzate. Norocul, însă, le-a surâs celor de la VGL și două echipaje din față s-au „dat la o parte”: un BMW a abandonat și un altul a trebuit să facă o oprire de urgență la boxe pe final.

Mașina #12 a terminat pe poziția secundă, acesta fiind primul podium din 2019 pentru VGL Racing în Belcar Series. Echipa n-a cules și punctul care se duce în traista celui care a pus pe tabelă turul cel mai rapid în cursă care a mers la formația Racing Bullet Circus vzw.  Alex crede că un tur sub 2:39 ar fi fost posibil după start, pe pneuri noi, dar nu el a luat startul. Fără acel punct, echipa VGL a plecat de la Spa pe poziția a patra în campionat, cu o poziție mai jos ca înainte.

Problemele întâmpinate pentru a treia oară consecutiv s-au dovedit a fi picătura care a umplut paharul pentru Cascatău, un pilot care nu se poate baza pe o suită de sponsori care să-l ducă-n spate. De aceea, el a considerat că nu mai poate aștepta ca echipa să se prezinte cu o mașină capabilă să termine fără probleme o cursă. Asta în condițiile în care următoarea întrecere din calendar este chiar cea de 24 de ore de la Zolder. VGL Racing a terminat această întrecere în 2018, dar șirul de ghinioane din 2019 l-a făcut pe Cascatău să decidă că cea mai inspirată mișcare ar fi să încheie acest parteneriat, să pună costumul ignifug în cui și să caute noi oportunități pentru viitor. Drumul, evident, nu se oprește aici pentru constănțean, dar după un nou duș rece sperăm ca sorții să fie și de partea lui cât de curând.

Până atunci, însă, el și Ciprian Petrăreanu se îndreaptă către titlul la clasa A2 în Romanian Endurance Series

Sursă foto: racingpixels.com

Timpi în cursă aici

Video review etapa a treia aici