USCC Road America: Mazda învinge acolo unde a făcut-o ultima oară în 2012

Cel mai lung circuit din calendarul IMSA Weathertech Sportscar Championship ne-a adus o cursă care a pus în valoare echipele care au pariat pe strategia corectă, cele două ore și 40 de minute de concurs fiind lipsite de incidente. Mazda Team Joest a câștigat pentru a treia oară consecutiv, deși Acura Team Penske le-a suflat în ceafă toată cursa, iar Ford s-a impus la GTLM pe un circuit pe care Porsche n-a avut puterea să răspundă.

Am consemnat duminică o nouă etapă în care steagurile galbene din posturile de comisari și, totodată, șoferul safety car-ului s-au odihnit. În ciuda ploii și a descărcărilor electrice care au întrerupt calificările și care au părut să amenințe și cursa pe final, etapa a noua a actualei stagiuni a rămas sub condiții de steag verde pe întreaga sa lungime, ceea ce i-a bucurat pe unii, i-a dezamăgit pe alții și i-a făcut să tremure pe câțiva. Câteva incidente au fost, dar nimic îndeajuns de în serios așa că s-a repetat scenariul de la Lime Rock Park unde Porsche a pierdut după ce a mers pe o strategie cu două opriri care s-a dovedit a fi cea greșită într-o cursă mai scurtă, dar care, la fel, n-a fost întreruptă niciun moment.

Acura a terminat pe poziția a doua prin echipajul care conduce în ierarhia piloților

În calificări, BMW s-a ridicat de nicăieri și a fost aproape să-și treacă în cont un 1-2 de poveste. Tom Blomqvist a oprit cronometrul la un 2:00.344, un nou record în calificări la clasa GTLM, care a pus BMW-ul #25 în fața lui Oliver Gavin are a fost al doilea în mașina #4 a Corvette Racing. Ryan Briscoe a fost chiar mai rapid decât Gavin pe finalul sesiunii de calificări de 15 minute, dar turul său a fost șters cu buretele căci acesta a ieșit prea larg în virajul 1. Pe trei s-a aflat celălalt BMW (pilotat de Jesse Krohn), cu cele două Ford-uri în formație pe pozițiile 4-5. Aceasta a fost ierarhia stabilită pe pistă, dar ea a fost răsturnată ulterior de descoperirile făcute de comisari în cadrul verificărilor tehnice. Aparent, ambele BMW-uri M8 GTE ar fi rulat cu o gardă la sol cu 2 mm mai mică față de limita de 50 de mm impusă de IMSA, motiv pentru care au fost trimise la coada grilei, iar Corvette-ul #4 a plecat din frunte alături de Ford-ul #67 cu Porsche pe trei. Echipa Rahal Letterman Lanigan Racing a declarat ulterior că au setat mașinile să aibă o gardă la sol de 53 de mm, cu trei peste limita minimă admisă pentru a putea trece de verificările tehnice în caz că exista un joc al suspensiei sau la nivelul pneurilor. În mod neașteptat, însă, mașinile s-au lăsat cu 5 mm în timpul sesiunii, situație pentru care BMW Team RLL n-are încă o explicație.

La GTD, Ben Keating a fost cel mai rapid. Americanul a pus pe tabelă un 2:05.250 la bordul modelului AMG GT GT3 preparat de Riley Motorsport într-o sesiune care a fost oprită cu steag roșu din cauza apropierii iminente a unei furtuni cu descărcări electrice. Din fericire pentru Keating, se scurseseră deja mai bine de șapte minute din sesiunea de 15 minute astfel că nu s-a impus organizarea grilei în funcțe de ordinea din clasament și Mercedes-ul #33 a plecat din pole cu Lamborghini-ul Paul Miller Racing #48 (pilotat de Corey Lewis) pe doi și McLaren-ul Compass Racing pe trei. Zach Robichon (#9 Pfaff Motorsport) și Trent Hindman #86 Meyer Shank Motorsport) au completat topul primilor cinci la GTD.

Cadillac n-a mișcat în front nici de această dată

Frontul atmosferic amenințător s-a mișcat rapid și n-a mai revenit motiv pentru care nici sesiunea de 15 minute în care au rulat DPi-urile și LMP2-urile n-a fost întârziată sau întreruptă. Cu un 1:48.715, Dane Cameron s-a dovedit a fi cel mai rapid om din pluton. Pilotul Acurei cu numărul 6 de concurs l-a avut alături pe coechipierul Helio Castroneves care a surclasat ambii piloți Mazda Team Joest pe finalul sesiunii. Oliver Jarvis a fost pe trei, iar Simon Trummer a ocupat poziția a patra, acesta fiind cel mai rapid dintre Cadillac-uri, o performață de excepție pentru pilotul JDC-Miller Motorsport care a fost mai rapid decât ambele mașini Action Express Racing și cea a Wayne Taylor Racing. Matt McMurry a înfipt ORECA-ul #52 Performance Tech în nisip, dar tot a plecat din pole-ul clasei LMP2 după ce ambele echipe au decis să schimbe piloții înainte de start (în mod normal, se pleacă în cursă cu pilotul care a alergat și-n calificări, iar dacă echipa dorește să facă o schimbare, mașina respectivă este mutată la coada grilei).

Startul a fost curat, Acura menținându-se în față la prima trecere pe sub podul Briggs & Stratton. Cele două Mazda au rulat la Road America cu mai puțină putere (circa 17 cp pierduți după scăderea presiunii în turbină) și cu 20 de kilograme în plus față de greutatea minimă de la Mosport. Ca urmare a acestor modificări, cele două prototipuri RT24-P au rulat cu apăsare redusă încercând să minimizeze efectul lipsei de putere pe liniile drepte ale circuitului care sunt multe și destul de lungi. Alte modificări făcute înainte de etapa aceasta au vizat Acura (care a primit 10 kilograme) și, în mod ciudat, Cadillac (care a primit 20 de kilograme ca și Mazda, dar și o mărire a gurii de admisie cu 0.6 mm care se traduce printr-o creștere a puterii motorului V8 cu aproximativ 11 cp).

Deși clasa LMP2 a rămas în urmă, modelele de la DPi au rulat în calificări sub recordul din cursă realizat de Audi în 2008

Deși Acura a condus în prima parte, cele două Mazda au părut să se miște mai bine prin trafic și, în turul 37, Harry Tincknell a trecut de Juan Pablo Montoya pe exterior în virajul 1 și a reușit apoi să se distanțeze. Cu trei tururi mai devreme, cursa celeilalte Acura a Team Penske a fost ruinată de o oprire neprogramată la boxe cauzată de niște debris care s-au blocat în splitter-ul mașinii pilotate la acea vreme de Ricky Taylor. Asta le-a permis celor două Mazda să fie în poziția de a aduce ambele mașini pe podium. Ultima trecere pe la standuri a fost decisivă pentru echipajul #77 care s-a mișcat mai lent, mașina ieșind în urma Acurei #6.

Pe final, același Tincknell, care a rămas în mașină pentru un schimb triplu (în ciuda faptului că aerul condiționat s-a stricat în ultimul stint al cursei de două ore și 40 de minute), a pierdut timp în trafic, iar asta i-a permis lui Dane Cameron să se apropie și să vină în coada Mazdei #55 cu două tururi înainte de final. Apoi, în chiar ultimul tur, Tincknell a frânat poate o fracțiune prea târziu și mașina a subvirat la intrarea în virajul 5. Cameron a încercat să se insinueze pe interior pentru virajul șase care este tot de stânga, dar Tincknell l-a blocat, virând mai întâi spre stânga înainte de a reveni pe dreapta. Cele două mașini s-au atins, Mazda pierzând o bucată din difuzor. Manevra hotărâtă a britanicului nici n-a fost analizată de comisari deși a părut a fi la limita regulamentului care este foarte strict când vine vorba de blocarea unui adversar care atacă din spate. Astfel, Mazda a câștigat pentru a treia oară în 2019, reușind să reseteze și recordul de distanță care, până duminica trecută, era de 77 de tururi, iar acum este de 83 de tururi ale circuitului de patru mile.

Corvette a terminat pe locurile 4-6 după ce strategia n-a ieșit și au avut și probleme

În urma acestei victorii, a doua pentru echipajul #55, Jonathan Bomarito a urcat pe poziția a treia a clasamentului piloților la DPi, la 17 puncte în urma liderilor Cameron și Montoya care, prin poziția secundă reușită la Elkhart Lake, și-au mărit la 7 puncte avansul în fața cuplului Action Express Racing Derani/Nasr din mașina #31. Cei doi brazilieni au terminat pe patru în urma Mazdei #77, Derani declarănd că mașina n-avea ritm decât pentru poziția a șasea la general și ceea ce i-a salvat au fost problemele întâmpinate de Acura #7 și, respectiv, de Nissan-ul CORE Autosport care a fost retras după ce Braun a derapat fiind atins de Corvette #4 și cutia de viteze a avut de suferit. La LMP2, Kelly și McMurry au învins pentru PR1/Mathiasen Motorsport.

BMW a luat pole-ul, a fost exclus, iar apoi a avut și o cursă complicată…

Mai jos, Ford a reușit tripla pe circuitul din Wisconsin. Echipa Chip Ganassi Racing a câștigat aici atât în 2018 (tot prin echipajul #67 format din Richard Westbrook și Ryan Briscoe), cât și în 2017 când mașina #66 pilotată de Joey Hand și Dirk Mueller a fost la vârf. Briscoe a urcat pe prima poziție la 40 de minute după start când a trecut de polesitter-ul Oliver Gavin. După această manevră, Briscoe și Westbrook n-au mai fost depășiți niciodată pe circuit, deși s-au trezit pe final cu mașina #4 din nou în fața lor căci Corvette Racing a pariat pe o strategie alternativă. Din nefericire pentru Chevrolet, care încă este în căutarea victoriei cu numărul 100 în competițiile din America de Nord, pentru ca #4 să rămână în față, era nevoie de o neutralizare și, cum aceasta n-a venit, mașina a intrat la boxe pe final pentru un splash-and-dash care i-a aruncat pe Gavin și Milner pe poziția a patra. Echipajul #3 ar fi putut să termine pe podium mergând pe strategia aleasă de rivalii de la Ford și Porsche, dar Garcia și Magnussen au căzut pe șase după ce mașina a venit de urgență la boxe cu probleme la alternator care au necesitat schimbarea ambelor baterii pe linia boxelor.

#67 învinge din nou, iar Westbrook și Briscoe urcă pe trei în clasament în fața echipajului Porsche #911

În urma lui Westbrook și Briscoe s-au aflat chiar coechipierii Mueller și Hand, în timp ce Porsche s-a mulțumit cu un loc 3 pentru echipajul #912 (Bamber/Vanthoor) care și-a extins și de această dată avansul față de rivalii direcți Garcia și Magnussen în fața cărora a terminat. Acum, decalajul dintre cele două echipaje este de 14 puncte, Briscoe și Westbrook fiind pe poziția a treia după cea de-a doua victorie la rând din acest an și acuză un deficit de patru puncte până la piloții Corvette Racing. BMW a terminat pe poziția a cincea cu M8-ul #25 după o cursă dificilă în care mașina #24 a fost afectată de probleme la frâne pe când Edwards se afla pe poziția a doua, deși a pornit de la coadă.

O dublă a reușit, asemeni lui Briscoe și Westbrook, și cuplul de piloți ai Pfaff Motorspot la GTD. Porsche-le cu numărul 9 ieșind învingător după un duel lung cu Lamborghini-ul #48 al Paul Miller Racing. Acesta din urmă a preluat prima poziție la clasă după ce suspensia a cedat pe AMG GT GT3-ul lui Ben Keating. Corey Lewis i-a predat apoi mașina lui Bryan Sellers, dar balanța s-a răsturnat în favoarea echipei Pfaff la ultima trecere pe la boxe. Matt Campbell a stat cu un tur mai mult pe traseu decât Sellers, iar asta a făcut ca oprirea mașinii #9 să fie mai scurte. Cum și inlap-ul lui Campbell a fost rapid, Pfaff a ieșit în fața echipei Paul Miller Racing și Sellers nu a mai putut trece de pilotul de uzină Porsche pe final. Pe trei a terminat, din nou, BMW-ul Turner Motorsports #96 (Foley/Auberlen). Pe patru s-au clasat Jack Hawksworth și Richard Heistand (Lexus #14 AIM Vasser-Sullivan). Am fi putut avea o primă clasare în top 5 pentru echipa Compass Racing, dar lipsa unei neutralizări l-a obligat pe Plumb să intre la boxe de pe poziția a cincea pe când mai erau doar câteva minute rămase pe ceas, ceea ce a aruncat McLaren-ul #76 pe poziția a 12-a la final, pe 5 venind Farnbacher și Hindman cu Acura #86. Cei doi au pierdut câteva puncte din avansul strâns față de cuplul de piloți al lui Will Turner. Acum, Foley și Auberlen se află la 26 de puncte în urma lui Farnbacher și Hindman care au, totuși, o mână pe titlu în continuare.

Ghhinionul lui Ben Keating & Co. pare fără sfârșit în 2019

Este de menționat și că, prin această victorie, Zach Robinchon este lider în ierarhia WeatherTech Sprint Cup dedicată piloților categoriei GTD. Mai sunt două etape care contează pentru clasamentul final al acestei cupe, respectiv cea de la VIR (unde vor concura doar clasele GTD și GTLM) și cea de la Laguna Seca.

Următoarea etapă este cea de la Virginia International Raceway programată pentru weekend-ul 23-25 august. Cursa va avea o durată de două ore și 40 de minute.

Rezultate complete aici

Sursă foto: IMSA, Mazda Motorsports, Porsche Motorsport

Pfaff Motorsports a câștigat a doua cursă din acest an mulțumită strategiei curajoase