Belcar: Alex Cascatău a terminat pe podium după o cursă de 24 de ore de la Zolder fantastică

La o săptămână după ce vă spuneam că Alex Cascatău va pilota la clasa regină în cursa de 24 de ore de la Zolder, cea mai importantă etapă din campionatul belgian de anduranță Belcar, vă prezentăm raportul unei curse pe care ne-o vom aminti cu plăcere. Alex a venit, a văzut și aproape că a câștigat. Din prima. Deși pare greu de crezut, locul trei la clasa Belcar 1 pe care a terminat echipajul #67 al T2 Racing din care a făcut parte Cascatău ar fi putut să se transforme în locul 1 fără întârzierile avute. Iar acesta e doar vârful aisbergului.

Joia trecută, Alex Cascatău a pășit pentru prima oară într-o Norma M20 FC, un prototip de clasă CN care concurează la categoria Belcar 1. Această clasă, destinată exclusiv prototipurilor, este cea care, cel mai adesea, dă și învingătorul la general. Cum a ajuns Alex de la statutul de pilot care a părăsit campionatul după un început frustrant de sezon alături de VGL Racing, la cel de număr 1 (ca viteză) într-un echipaj de la clasa regină? Pe scurt, nici el nu știe prea bine cum, dar cert este că s-a întâmplat. Totul a început timid, cu câteva telefoane date cu două săptămâni înaintea cursei. În cele din urmă, o ofertă de nerefuzat i-a fost ridicată la fileu lui Alex de către cei de la T2 Racing, ofertă pe care constănțeanul a apucat-o cu ambele mâini, deși saltul de la un Saker RAPX la o Norma nu este unul chiar mic. De dragul discuției, menționăm că-n urmă cu 12 luni Alex debuta în cursa de 24 de ore la bordul unui BMW E90 construit după regulile BMW Clubsport Trophy ceea ce dovedește versatilitatea lui Alex care a impresionat în trecut și la bordul unei mașini de Euro NASCAR și a unui Audi TT Cup.

Calificările

Cum spuneam, primul contact cu pista la bordul acestei mașini de 300 de cai putere s-a întâmplat joi în cadrul celei de-a doua sesiuni de antrenamente libere. Tot joi Alex și-a cunoscut și coechipierii: Stephan Brintzinger, Mike Fenzl, Dirk Vleugels și Marc Weber. T2 Racing a mai adus pe grilă și o a doua Norma, cea cu numărul 66, în parteneriat cu GHK Racing. Aceasta din urmă era cea care era creditată cu șanse mai mari la un rezultat pozitiv fiind mai bine pregătită și având un echipaj net superior. Acestea fiind spuse, misiunea lui Alex era clară: să se afirme, nu doar printre coechipierii săi, ci printre toți cei de la clasa Belcar 1 unde erau opt mașini (dar doar șapte care au și contat, Radical-ul diesel fiind acolo doar ca să fumege puțin pe pistă).

În cele doar nouă tururi efectuate în FP2, Alex a dovedit că are un plus în materie de viteză pură în fața coechipierilor săi, reușind imediat un 1:34.584. Deși timpul acesta a pus mașina #67 doar pe poziția a șaptea la general, este de menționat că echipajul #66 a fost mai în spate, iar cel mai rapid dintre coechipieri ar fi trebuit să mai găsească aproximativ trei secunde pentru a-i egala timpul lui Alex. După antrenamente a venit sesiunea de 90 de minute de calificări în care fiecare pilot a avut ocazia să piloteze mașina din nou. Până să se urce Cascatău la volan, #67-le părea a se chinui pe pistă căci niciunul dintre ceilalți patru piloți, toți cu oarecare experiență în pilotajul la acest nivel, n-a putut coborî sub 1:37. Apoi a venit Alex și a reușit un 1:33.566 care i-a garantat comenzile pentru super pole.

În Belcar, toate mașinile (au fost 39 la start) participă în super pole, dar decizia de a-l pune pe Alex în mașină în această sesiune (în care fiecare pilot parcurge un out-lap, un tur rapid și apoi un in-lap) a venit după calificări. Inițial, planul era ca alt membru al echipajului să pună mașina pe grilă. Din păcate, sesiunea de super pole a fost prima în care Alex a ieșit pe pistă cu pneuri noi, iar asta a făcut ca turul său rapid să nu fie de invidiat: un 1:33.201 din cauza a câteva greșeli. Cu toate acestea, timpul a fost destul de bun pentru poziția a șasea la general.  În sesiunea de antrenamente de noapte care a urmat în seara aceleiași zile, Alex avea să corecteze de mai multe ori rezultatul din calificări.

Pe o pistă mai rece, constănțeanul a fost la înălțime. Ca și mai înainte, coechipierii au părut inerți – niciunul n-a fost în stare să pună pe tabelă măcar un 1:35 sau un 1:36. Unii s-au plâns că nu văd prea bine pe timp de noapte, deși aveau în spate alte participări în curse de 24 de ore, chiar și la Nurburgring. Astfel, tot pe umerii lui Alex a căzut sarcina de a aduce mașina #67 pe o poziție respectabilă în ierarhia generală și asta a și făcut. Un șir de tururi în 1:33, la o aruncătură de băț de etalonul din calificări, a fost dat uitării de un 1:32.473. Acest timp a împins mașina până pe poziția a doua la general, la nici o zecime de secundă de cel mai bun tur înregistrat în sesiunea de antrenamente de noapte de Gilles Magnus, pilotul echipei Russell Racing by PK Carsport.

Cum ceilalți patru piloți din echipajul T2 Racing nu erau dornici să piloteze noaptea, s-a decis ca Alex să intre pentru prima oară în mașină după lăsarea întunericului, în jurul orei 23:00. Ulterior, acesta ar mai fi trebuit să mai bifeze un schimb înainte de răsărit, existând posibilitatea unui al treilea stint pe final în cazul în care echipa ar fi fost în poziția de a se lupta pentru o poziție la vârf.

Cursa

Astfel, în primele ore ale cursei s-au succedat la volan Dirk, Mike, Stephan și Marc. Deși fiecare a rulat constant, mașina n-a ajuns întreagă în mâinile lu Cascatău. Numai puțin de două accidente au făcut ca #67-le să piardă timp în garaj unde a fost peticit cu cantități considerabile de bandă adezivă. Mike a fost primul care a raportat la boxe că ar fi fost lovit de un BMW în colțul din dreapta spate în momentul când a frânat la intrarea într-o zonă unde se fluturau steaguri galbene. Din păcate, mașina care-l urma din spate n-a avut frâne la fel de bune și a intrat în spatele Normei T2 Racing care a pierdut o bucată importantă din carenă, difuzorul a fost și el știrbit și nici eleronul n-a mai stat vreodată drept (iar reparațiile au durat circa 15 minute). Ulterior, după lăsarea întunericului, Dirk a derapat în încercarea de a evita un incident care s-a petrecut în fața sa chiar în virajul 1. Din fericire, mașina n-a rămas blocată în nisip așa că lupta a continuat.

Deși Alex n-a fost tocmai mulțumit văzând starea în care mașina se afla la ora locală 12:10 AM când a preluat-o pentru un prim schimb, știa deja că s-ar fi putut și mai rău. În fond, dacă ar fi rămas alături de VGL Racing, nici n-ar mai fi luat startul în cursă. Saker-ul, care abia s-a urnit din garaj în antrenamente și calificări după ce s-a stricat transmisia, n-a mai pornit în cursă ca urmare a crăpării chiulasei. În primul stint, c-o jumătate de rezervor de combustibil la dispoziție, Alex și-a croit drum prin pluton, fiind uneori și cu 15-20 de secunde pe tur mai rapid decât mașinile din fața sa. Mai mult decât atât, el era printre cei mai rapizi oameni de pe pistă.

Trendul a fost confirmat și în cel de-al doilea schimb (echipa a decis ca Alex să rămână în mașină când a intrat să facă plinul, moment în care s-a făcut și un schimb de frâne și de pneuri). După oprire, folosindu-se de pneurile și frânele proaspete, el a coborât până la un 1:31.329 (157.67 km/h viteză medie) – al treilea cel mai rapid tur al cursei (cel mai rapid a fost reușit de Frederic Vervisch, care a rulat mai agresiv și a reușit un 1:30.835; pe care Alex este de părere că l-ar fi putut egala ușor dacă ar fi avut mașina fără atâtea bucăți lipsă și dorința de a împinge până la limită). În total, acest stint dublu s-a tradus în trei ore petrecute la volan de constănțean (durata maximă pe care o poate petrece un pilot succesiv în mașină), trei ore în care a adus mașina #67 de pe poziția a 16-a până pe poziția a 10-a la general.

După o pauză de trei ore, Cascatău a mai bifat un schimb de două ore de la 6:00 până la 8:00 AM, timp în care a rulat constant (tururi în 1:33-1:32, asta în condițiile în care Weber a reușit o dată să înregistreze un tur în 1:33.624, iar acesta a fost cel mai rapid tur al său – care n-a putut fi egalat de Mike, Dirk sau Stephan). Când Cascatău și-a terminat treaba, #67 se afla pe poziția a noua la general, respectiv a patra la clasa Belcar 1 (după ce mai multe echipaje au avut probleme). Până la final, locul 9 s-a transformat în locul 7, iar poziția a patra a devenit poziția a treia la clasă. Mai mult decât atât, mașina #110 a Deldieche Racing by JTB care ar fi putut pune-n pericol podiumul pe care a ajuns T2 Racing a luat foc pe când Tom Boonen era la volan. Acest ultim incident le-a permis lui Mike, Dirk și Stephan să ruleze liniștiți până la final și lui Alex să se relaxeze în așteptarea trofeelor. Victoria a revenit echipajului #11 Krafft Racing (Bert Longin/Stienes Longin/Christoff Korten/Giorgio Maggi).

Concluziile firești după un weekend de vis

Dacă i-am fi spus în urmă cu doar șapte zile lui Alex Cascatău că va termina pe podium în cursa de 24 de ore de la Zolder în clasa de top, ne-ar fi zis probabil că-l luăm la mișto. Din fericire, aceasta n-a fost o glumă, iar toată frustrarea acumulată de român în primele trei etape din Belcar au fost canalizată de acesta weekend-ul trecut când a făcut, probabil, cursa carierei (până acum). Da, nu a pilotat decât cinci ore (plus o oră înainte de cursă), dar a făcut-o mai bine decât toți membrii echipajului #67 (în fapt, etalonul lui Cascatău n-a fost bătut decât de două mașini, cealaltă fiind chiar #66 care era la un pas de victorie când motorul a cedat) și s-a luptat de la egal la egal cu piloți cunoscuți pe plan internațional, unii cu ștate vechi alături de uzine importante. Să sperăm, deci, că există o urmă de echitate în univers, iar limitele legate de buget nu-l vor opri pe Cascatău din a progresa în motorsport căci ceea ce am văzut la Zolder acum câteva zile ne confirmă că are capacitatea să se descurce la cel mai înalt nivel – fie că acesta se numește LMP3, GT4, GT3, GT2 sau altfel… mai e nevoie doar de un set de circumstanțe favorabile asemeni celor care au dus la această performanță.

Rezultate complete aici

Clasamentul după Zolder 24h aici

Sursă foto: Ivan Tarantsov, echipă