USCC VIR: Porsche cu un cap peste concurență în Virginia

 Etapa a 10-a a IMSA Weathertech Sports Car Championship s-a disputat pe Virgina International Raceway. Am avut parte de o luptă împărțită pe două planuri, ca și la Lime Rock Park, căci lățimea pistei nu permite desfășurarea protitpurile de clasă DPi și LMP2. Din păcate, clasa GTLM nu a mai oferit o luptă memorabilă ca și în trecut, Porsche dominând de la un capăt la altul cursa de două ore și 40 de minute care, însă, a fost antrenantă la categoria GTD. Titlul la constructori la GTLM este decis. Mai rămâne acum să vedem care dintre echipajele Porsche va deveni campion la piloți și mai avem două curse pentru a desluși misterul.

VIR, circuitul construit până nu demult pentru stejarul său impunător plasat în interiorul unui ac de păr, măsoară 5.2 kilometri. Este mai lung decât pista pe care se va disputa următoarea etapă, penultima, a campionatului – Weathertech Raceway Laguna Seca -, dar și decât Mid-Ohio sau Road Atlanta, gazda Petit Le Mans. Și atunci de ce am avut parte weekend-ul trecut de doar două clase și nu de patru? IMSA spune că, așa cum este el acum, VIR este prea îngust pentru a acomoda prototipurile. Cu toate acestea, în urmă cu doar șase ani, aceeași International Motorsport Association introducea VIR în calendarul său pentru prima oară și, ca să vezi, s-au prezentat trei exemplare de clasă LMP1, patru de clasă LMP2 și alte șase de clasă LMP Challenge. Și nu, acum șase ani pista nu era mai lată. Și nici acum șapte când a venit ultima oară Grand-Am-ul acolo cu ale sale Daytona Prototypes. Grand-Am-ul a și fost unul dintre singurele campionate care a alergat pe VIR  în anii ’00 și au fost prezente acolo și modelele de clasă SRP. Atunci, în 2002, SRP-ul era echivalentul clasei LMP900 din ALMS sau de la Le Mans, adică, mai exact, precursorul clasei LMP1. Deci, s-a putut, dar nu știm dacă se va mai putea, însă sunt sigur că ar fi bine-primită o asemenea schimbare.

În antrenamentele libere a plouat, ceea ce a făcut cu atât mai grea sarcina echipelor de a găsi un setup de uscat

Să lăsăm, totuși, la o parte întrebările care n-au răspuns – atunci când cel oficial nu pare a fi îndeajuns – și să revenim la treburile curente. Cursa din Virginia din urmă cu o săptămână a reprezentat ultimul pas făcut de echipa Porsche Motorsport North America în drumul său spre titlu. Cu cinci victorii în spate, victoria cu numărul șase a scos matematic din joc atât Corvette cât și Ford, iar Porsche a realizat dubla: titlul la constructori atât în FIA WEC cât și în IMSA. În WEC, Porsche a plecat acasă și cu titlul la piloți, iar asta se va întâmpla și în America de Nord, doar că nu știm care cuplu de piloți va primi cununa cu lauri și vom afla cel mai probabil abia după terminarea celor 10 ore de cursă de la Road Atlanta, ceea ce e bine. Măcar dacă avem doar două echipaje care se luptă la titlu, să fie o luptă cât mai lungă posibil!

În calificări, Laurens Vanthoor a dovedit că a spart cu adevărat ghinionul și a bifat al doilea pole position al său la rând și, totodată, al doilea pole în istoria participărilor în IMSA. Pilotul mașinii #912 a pus un 1:40.630 în cel de-al treilea tur rapid din timpul sesiunii de 15 minute care s-a dovedit a fi inatacabil deși Jan Magnussen s-a apropiat la doar 0.078 secunde pe finalul sesiunii. Pilotul Corvette Racing a plecat de pe poziția secundă în fața lui Ryan Briscoe care l-a avut alături pe linia a doua a grilei pe coechipierul său Joey Hand. Pe cinci s-a aflat celălalt Corvette cu Porsche-le lui Tandy abia pe șase după ce britanicul a ieșit larg din Oak Tree Turn și s-a dus pe iarbă. BMW-urile, care au pierdut puțină putere înainte de acest weekend pentru că au rulat înafara ferestrei de performanță impusă de IMSA (ea diferă, bineînțeles, pentru fiecare mașină și în funcție de această fereastră se modifică BoP-ul) în cursa anterioară.

Paul Miller Racing, echipa campioană în 2018, continuă să aibă un sezon dificil

La GTD, Zach Robichon, pilotul Pfaff Motorsport, a fost singurul care a putut să coboare sub 1:46 cu un 1:45.826. Frankie Montecalvo a condus o dublă a echipei AIM Vasser Sullivan care a pornit de pe pozițiile 2-3 la GTD. Richard Heistand, coechipierul lui Jack Hawksworth din Acura #86 care conduce în ierarhia piloților la GTD a pornit de pe patru, pe cinci fiind celălalt NSX al Meyer-Shank Racing. Turner Motorsport de pe șase în fața Mercedes-ului Riley Motorsports #33. În total, am avut pe grilă 21 de mașini: 13 la GTD și, respectiv, 8 la GTLM.

Startul i-a aparținut lui Nick Tandy care a pornit ca din pușcă, trecând de trei mașini până în primul viraj, unde s-a insinuat pe exteriorul Corvette-ului lui Magnussen pentru a ieși pe doi în urma lui Vanthoor. După circa 20 de minute, s-a produs și rocada dintre cele două modele Porsche 911 GT3 RSR, dar nu pe pistă, ci la boxe. Ambele mașini au intrat, iar cel care a ieșit primul a fost Patrick Pilet deși Vanthoor nu i-a predat mașina lui Earl Bamber și, deci, oprirea mașinii #912 ar fi trebuit să fie mai scurtă. Ordinea s-a schimbat pentru a doua oară când mașinile constructorului din Stuttgart au revenit la boxe. După oprirea cu numărul doi, Bamber a ieșit primul, iar acesta a controlat situația pe durata schimbului său. Ulterior, însă, neo-zeelandezul a intrat la boxe pentru ultima oară înaintea coechipierului său britanic Nick Tandy care, astfel, a urcat pe prima poziție. Această decizie s-a dovedit câștigătoare pentru echipajul #911 care era în față în momentul când plutonul a fost readus laolaltă de prima și singura neutralizare a zilei venită după accidentul Acurei pilotată de Katherine Legge.

Mercedes-AMG-ul se află la prima victorie din primăvară

Tandy s-a menținut în față la restart, iar cele două Porsche s-au depărtat încă o dată (ca și la start) de pluton, în urma lor evoluând o luptă pentru ultima treaptă a podiumului. Dacă până la final ordinea în față nu s-a schimbat, Tandy terminând la nici 0.8 ssecunde în fața mașinii #912, mai în spate lucrurile au fost incerte până în penultimul tur. Richard Westbrook revenise pe poziția a treia pe pistă după ultima sa oprire, fiind ultimul care a intrat la standuri (mai târziu chiar și decât Tandy), dar asta nu l-a ajutat. După ce a ieșit de la boxe, pe pneuri reci, el a fost ajuns din urmă de ambele Corvette-uri, cât și de Ford-ul #66 pilotat de Hand. Primul care a trecut a fost Garcia, înainte ca Tommy Milner să urce după o manevră la limita regulamentului două poziții, de pe șase pe patru, în dauna ambelor Ford-uri. În ultimul tur cele două modele Ford n-au făcut rocada și nici cele două C7-R, ordinea fiind: Corvette #3, Corvette #4, Ford #67 și, în fine, Ford #66. BMW-urile au terminat și de această dată la coada plutonului și, mai rău decât atât, echipajul #24 Krohn/Edwards a fost la un tur în urma învingătorilor.

Deși M8-ul nu va fi văzut weekend-ul acesta la Silverstone, MTEK retrăgându-se din campionat, RLL va continua în America de Nord și în 2020

La GTD, Ben Keating a știut să se țină departe de probleme în primul stint, evitând la mustață un accident colectiv care l-ar fi putut costa (și) cursa aceasta după ce el și Jeroen Bleekemolen au avut numai ghinion în acest sezon (vă amintiți, de pildă, cum au abandonat fără vină la Watkins Glen). După ce americanul și-a completat drive time-ul, Bleekemolen a preluat Mercedes-AMG-ul GT3 în culorile Wynn’s pentru a termina treaba. Olandezul a trecut de Mario Farnbacher cu 50 de minute rămase pe ceas în Rollercoaster și a reușit să se mențină în față pe final, deși a fost obligat să meargă la un ritm mai scăzut pentru a economisi combustibil. Trent Hindman și Mario Farnbacher au terminat pe 2 în mașina #86 și și-au extins astfel avansul față de Turner Motorsport care au și pierdut poziția a doua în clasament după ce au fost implicați în incidentul din prima parte a cursei cu Acura Heinricher/MSR sponsorizată de CAT.

Pfaff Motorsport ar fi putut termina pe podium având în vedere cât de bine a mers Robichon în prima parte

Toni Vilander a trecut în ultima buclă de Scott Hargrove pentru a aduce un mult-așteptat podium echipei Scuderia Corsa care a avut parte de un sezon anonim. Pfaff Motorsport a terminat pe patru, un rezultat frustrat având în vedere că Robichon a condus în prima parte a cursei, înainte ca Hargrove să fie depășit de pilotul AIM Vasser Sullivan Jack Hawksworth la jumătatea cursei. Lexus-ul #14 ar fi terminat cu siguranță pe podium, dar a abandonat c-o problemă la baterie. Park Place Motorsport s-a clasat pe poziția a cincea, iar Magnus Racing a terminat pe șase în ciuda unui tete-a-queue petrecut în stint-ul lui John Potter.

Următoarea etapă din IMSA Weathertech Sportscar Championship va avea loc în weekend-ul 13-15 septembrie la Laguna Seca. Urmează apoi, finala de la Road Atlanta la început de octombrie (9-12 octombrie).

Un abandon pentru #14 a stat în calea unui podium (cel puțin) pentru AIM Vasser Sullivan la VIR

Rezultate complete aici

Sursă foto IMSA