Thunderhill 25H: Turn 3 Motorsports încheie șirul succeselor Flying Lizard Motorsports

Ediția din acest an a cursei de 25 de ore de la Thunderhill, un eveniment atipic pe calendarul curselor internaționale de-o zi și o noapte, a căzut pentru prima oară în plasa unei echipe care a angrenat un protoip Radical  SR3 RSX. După numai puțin de patru ediții în care profesionalismul și experiența celor de la Flying Lizard Motorsports și-a spus cuvântul, aceștia câștigând fără a avea cea mai rapidă mașină de pe grilă, cursa din acest an a fost scena unei victorii a Turn 3 Motorsports, podiumul general fiind completat de un Ligier JS P3 și o Praga R1.

În ciuda prezenței unor mașini de top pe podiumul cursei de 25 de ore găzduită de Thunderhill Raceway, sub egida NASA (National Auto Sport Association), evenimentul continuă să fie unul foarte popular printre echipele cu bugete foarte mici, echipe de amatori care participă cu diverse BMW-uri modificate sau Mazde MX-5 precum cele văzute în competițiile de club SCCA. Vremea a ajutat și ea la menținerea acestui sentiment „grassroots”, pista devenind un adevărat câmp de bătălie cu noroaie peste tot după o noapte lungă în care a plouat abundent, mașinile care au ieșit rând pe rând în decor aducând pământ pe pistă în cantități considerabile. În ciuda tuturor problemelor – printre care s-a numărat și o cedare a ECU-ului – Turn 3 Motorsports s-a impus, și nu oricum, ci cu un avans confortabil de opt tururi. Trebuie spus, însă, că învingătorii din 2018 nu și-au putut apăra până la capăt trofeul, unicul Audi R8 LMS GT4 înscris de Flying Lizards abandonând după doar 10 ore de cursă.

Dacă arunci un ochi peste pozele ce imortalizează mașinile care au participat în cursa de la Thunderhill din anul ăsta vei înțelege că a plouat mult, vremea câinească stricând planurile mai multor echipe cu speranțe la victorie. Cu toate acestea, organizatorii, dar și concurenții, se așteptau la o vreme chiar mai cruntă, prognoza meteo din zilele premergătoare cursei anunțând un diluviu biblic care ar fi trebuit să pună stăpânire pe circuitul aflat în California pe toată durata întrecerii. Din fericire, n-a plouat decât în timpul nopții și puțin spre dimineață.

În calificări, Lola B12/80 a echipei J.F.C. Racing, un fost prototip de clasă LMP2 care a concurat în culorile echipei Mazda SpeedSource în IMSA în trecut,  a impus ritmul. Prototipul înscris la clasa ESR care este propulsat de un V8 twin-turbo de 2.8 litri dezvoltat chiar de J.F.C. Racing prin alipirea a două motoare de motocicletă cu două turbine Borg-Warner EFR. Mașina a fost împărțită de Tom Dyer, Ryan Eversley, Todd Harris și proprietarul echipei, Miles Jackson. Dyer a fost cel care a ieșit pe ploaie, vineri, pentru a pune mașina pe grilă în calificări. Americanul, care concurează în IMSA pentru H.A.R.T. și în Indy Lights, a reușit un 1:59.406, cu 0.7 secunde mai rapid decât Radical-ul #48 One Motorsports, mașina similară a Turn 3 Motorsports fiind pe trei cu un 2:00.411. Lola a fost singura mașină care a coborât sub pragul celor două minute în sesiunea de noapte care a dat ordinea pe grila de start. Flying Lizard Motorsports a plecat din pole la clasa GTChallenge pentru modele de specificație GT4 sau similare, R8-ul fiind cu 2.5 secunde mai rapid ca BMW-ul M4 GT4 al Precision Driving Tech, o echipă care a făcut pasul uriaș de la un BMW M3 E46 la acest M4 GT4 chiar înaintea cursei de la Thunderhill.

Sâmbătă, cele 45 de mașini împărțite în opt categorii distincte au pornit în cursă sub un cer înorat, anunțând aversele care aveau să vină. Cum primele tururi pe asfalt ud fuseseră bifate chiar în seara de dinainte, în calificări, echipele știau, cât de cât, la ce să se aștepte deși nu s-a rulat atât de mult în condiții de aderență scăzută pe cât s-au așteptat toți actorii implicați care erau gata să îndure ploaia necruțătoare pe întreg parcursul zilei de vineri, dar aversele s-au lăsat așteptate. „Ne așteptasem să fim plouați toată ziua și să avem timp să rulăm toți piloții în aceste condiții, dar asta nu s-a întâmplat,” a povestit Miles Jackson, șeful echipei J.F.C. „Astfel, a trebuit ca Tom să ne împărtășească cât mai multe despre modul în care se comportă mașina pe asfalt ud, ca să știm ce-i de făcut înainte de cursă.”

Deși istoria cursei de 25 de ore de la Thunderhill se întinde pe aproape două decenii (aceasta a fost ediția cu numărul 17), doar o dată un prototip de clasa ESR a reușit să se impună. În 2014, un echipaj de top din care au făcut parte Randy Pobst și Kyle Marcelli și-a trecut în cont victoria pentru Davidson Racing, echipă ce a venit cu un prototip Norma. Au urmat, apoi, patru ani de dominație a Flying Lizard Motorsports. Acum, exista din nou șansa ca învingătorul să fie dat de clasa ESR, cea care a fost și cea mai populată cu nouă mașini la start, inclusiv două Ligier JS P3.

J.F.C. Motorsport a reușit să-și păstreze prima poziție la începutul cursei, în ciuda ploii torențiale. La trei ore după start, însă, când ploaia încetase, suspensia a cedat de nicăieri pe prototipul Lola care fusese testat anterior la Portland fără a înregistra vreo problemă notabilă. Deși mașina este echipată cu multe piese dezvoltate in-house de J.F.C. Motorsport, brațele suspensiei nu se numără printre ele. În urma problemelor prototipului #52, Turn 3 Motorsports a preluat șefia și și-a construit cu grijă un avans de două bucle în fața ambelor prototipuri de clasă LMP3 (înscrise tot la ESR), cât și a celuilalt Radical SR3 și a mașinii Praga R1 susținută de Praga Sports Cars. După șase ore, distanța dintre Turn 3 și One Motorsports (Radical SR3) era tot de două bucle, deși Turn 3 reușise în ora a patra să își mărească avansul la trei tururi.

Ecartul dintre primele două mașini de la clasa ESR s-a căscat la șapte tururi în doar două ore ca urmare a unor probleme întâmpinate de formația One Motorsports. Astfel, după lăsarea serii, între Radical-ul Turn 3 și Praga de pe poziția a treia la general, respectiv a doua la clasă, se afla un intrus – BMW-ul M3 E36 înscris la clasa ES de Lowe Group Racing. Aceștia se aflau în vârful ierarhiei la clasa ES, bucurându-se de un avans de 11 tururi în fața Nissan-ului GT-R R35 Valkyrie Autosport. Mai în spate, Team Frasun Racing și Flying Lizard se duelau la GTChallenge, celălalt BMW de la această categorie fiind lăsat în urmă după ce a pierdut timp la boxe.

Ora a 10-a de concurs a adus cu sine retragerea – fără vreo urmă de glorie – a echipei Flying Lizard Motorsport care a parcat mașina în urma unui acroșaj. La vârf, tot Turn 3 era în control, mașina de pe prima poziție la general completând deja 294 de tururi față de 291 pentru K2R Motorsports a cărui Ligier a preluat a doua poziție la clasa ESR în timp ce unica Praga de pe grilă acuza un handicap de 10 bucle și era pe patru la ESR. La ES, tot bătrânul BMW M3 E36 se afla pe prima poziție cu un avans de opt bucle – cu nouă mai puțin decât avansul Hondei Civic Type R înscrisă chiar de Honda Racing THRW (o echipă semi-oficială) la E0, MPACT Racing fiind pe doi acolo cu al lor Mustang GT nemodificat (doar suspensia era îmbunătățită pe această mașină).

După 21 de ore scurse din cursă – la ora locală 8:00 duminică dimineața – lucrurile arătau destul de diferit. Ploaia intermitentă și problemele care vin la pachet cu un asfalt acoperit aproape în întregime cu un strat de noroi ud a făcut ca mai multe echipaje să privească răsăritul cel puțin cu un ochi vânăt. La ES, de pildă, Valkyrie Autosport a preluat conducerea după ce BMW-ul Lowe Group Racing a lovit o mașină mai lentă și s-a târât în paddock pentru a fi peticit. Astfel, Nissan-ul cu numărul 5 a intrat în ultimele patru ore ale cursei cu un avans de 25 de tururi (!) de partea sa.

MPACT Racing, de asemenea, a răsturnat avantajul echipei Honda Racing THRW. Mai întâi, cei de la DIG Racing au urcat pe primul loc la E0 în jurul orei 3:00 dimineața și au încercat să se distanțeze, dar problemele tehnice i-au încetinit și au permis revirimentul mașinii #30 a MPACT Racing care, la ora 8:00, era în frunte și nu oricum, ci cu un avantaj liniștitor de 17 bucle. „Domnia” Radical-ului #10 Turn 3 Motorsport n-a putut, însă, să fie dată peste cap nici de averse, nici de traficul intens și adesea haotic din timpul nopții. Mașina se afla în continuare la șefia cursei după 21 de ore cu K2R pe doi și Praga Fellner Motorsports/Praga Sports Cars pe trei (la general și la clasă, evident).

În ultimele ore de concurs nu s-au mai schimbat prea multe astfel că Turn 3 Motorsports și-a trecut în cont prima victorie în cursa de 25 de ore de la Thunderhill, echipajul format din Eric Wagner, Peter Dempsey, Antoine Comeau și Neil Alberico reușind o performanță dominantă a la Flying Lizard Motorsports în anii trecuți. După ce au completat 672 de tururi ale circuitului Thunderhill Raceway, Turn 3 Motorsports pot să asigure pe oricine că, într-o cursă ca asta, nu ai nevoie de cea mai rapidă mașină pentru a câștiga. De fapt, cel mai rapid timp al SR3 RSX-ului cu numărul 10, un 1:48.312, a fost cu aproape șase secunde mai lent decât cel mai bun tur înregistrat de Ligier-ul #64 K2R Motorsports () care a terminat pe doi la opt tururi distanță. Chiar și ocupanții poziției a treia au avut o mașină mai rapidă, dar Praga Fellner Motorsport era la 24 de tururi în urmă după 25 de ore de cursă. Cel mai rapid tur a fost înregistrat de Ryan Eversley care, în ultimele 50 de minute ale întrecerii, a reușit un 1:41.044 – o consolare prea mică având în vedere că Lola J.F.C. Racing a fost clasată abia pe poziția a 23-a la general după ce i-a cedat suspensia.

MPACT Racing și DIG Motorsports au reușit o dublă pentru Ovalul Albastru, cele două echipe fidele modelului Mustang terminând pe primele două locuri la clasa E0, în fața uneia dintre Hondele Civic Type R a Honda Racing THRW (mașina a completat doar 528 de tururi față de 574 pentru învingători, care învingători au acuzat pe întreg parcursul nopții o lipsă clară de ritm pe pista inundată de apă și aluviuni și tot s-au impus). FLIR Vision Racing a câștigat la E1 cu micul Mitjet LV 02 după ce a scăpat de presiunea venită din partea rivalilor de la Bullet Peroformance, formație care a condus la această clasă înainte de a fi implicată în incidentul care a scos și din joc Audi-ul Flying Lizard.

Deși TAPG Motorsport a dominat o bună bucată de vreme la E2, Technik Competition s-a aflat pe prima poziție la fluturarea steagului în carouri, echipa lui Peter Hopeland clasându-se pe poziția a șasea la general. Hopeland încearcă să câștige această cursă de 14 ani. O bătrână Honda Civic Hatchback a fost singura care a trecut linia de sosire la E3, deși radiatorul părea a fi pe ducă, iar un fum gros ieșea pe țeava de eșapament. Echipajul cu numărul 07 de concurs a rezistat eroic în ciuda faptului că Honda lor a început să bea ulei precum boul apă, numai puțin de 26.5 litri fiind deșertați în motor de-a lungul întrecerii.

O echipă formată din mai mulți elevi de liceu îndrumați de profesorul lor a avut câștig de cauză la E3S. Miata A+ Racing cea verde a învins la o distanță de două tururi o altă Miată NB similară înscrisă de Lesher Racing. Valkyrie Autosport a reușit dubla la ES. GT-R-ul echipei conduse de Giles Powell, care s-a regăsit pe podium la clasa ES de aproape fiecare dată în ultimii ani, a câștigat (locul 5 la general), iar 370Z-ul aceleiași formații a fost al treilea, respectiv al 24-lea la general. Three Thieves Racing a fost în mijlocul acestui sandviș. În fine, Frasun Racing a cules $10,000 de dolari oferiți de Toyo Tires pentru reușita de a termina pe primul loc în subdimensionata categorie GTChallenge din care a dispărut prea repede Audi-ul Flying Lizard. Totuși, rezultatul este notabil căci Frasun Racing alerga până nu demult la clasa E2 (așa, cu mașina de GT4, s-a clasat pe poziția a patra la general, cu două poziții mai sus decât învingătorul la E2).

Rezultate complete aici

Sursă foto: NASA, J.F.C. Racing, Flying Lizard Motorsports