Cei mai buni piloți de F1 ai deceniului 2010-2019

Ultimul deceniu al competiției seamănă din punct de vedere al numărului de talente din spatele volanului cu anii ’70. Ca și atunci numai două-trei nume pot intra fără dubiu în categoria all-time great.Iată care sunt cei mai valoroși exponenți ai ultimilor 10 ani.

10. Mark Webber

© Red Bull Content Pool

Urmasul lui Alan Jones il depaseste pe campionul din 1980 prin temeritate si viteza la limita, dar cade în spate în privința oportunismului, a psihicului blindat  și a constanței. Un anacronsim printre piloții epocii 2009-2013, australianul a fost un competitor formidabil, un luptator a la Jean Behra, dar stilul sau comun a trebuit sa se vada confruntat cu adaptabilitatea si trucurile de pilotaj ale unui coechipier fenomenal. . Locul sau trebuia însă să fie altul-printre gentlemanii volanului din anii 50-60 ar fi putut fi un al doilea Dan Gurney pentru Jimmy Clark…

 9. Charles Leclerc

© Scuderia Ferrari

Doar un sezon la vârf în acest deceniu, dar calitățile etalate au forțat introducerea lui în acest clasament. Căci numărul de GP-uri disputate nu a fost niciodată vreun criteriu, ci înălțimea piscurilor atinse raportate la mașina avută la dispoziție. Ușurință în exprimare cu un monopost problematic la limită, viteză enormă și un caracter oțelit, asta a dovedit Leclerc în primul an la Ferrari.  Iar monegascul pare a fi unul dintre cele două nume grele ce vor jalona invariabil următorul deceniu, poate un Prost pentru Senna din Verstappen.

8. Robert Kubica

© Williams Racing Photos

Să reuşeşti să califici o maşină care cu greu poate fi considerată de locurile 8-10 în primele două linii la Monaco, Spa şi Suzuka, circuitele care scot cel mai mult în evidenţă talentul pilotului evidenţiază un talent neobişnuit ce îl aşaza în aceeaşi ligă cu Hamilton sau Alonso față de care nu cedează mai nimic în departamentul calităților primare, şi asta fără să fie rutinat complet. Reîntoarcerera în 2019 pe un monopost mizerabil și limitările fizice datorate accidentului din raliuri nu afectează vârfurile atinse la începutul deceniului.

7. Nico Rosberg

© Mercedes Benz

Surprinzător poate, cariera sa de un deceniu în F1 este o oglindire a manierei sale specifice de tratare a unui week-end de cursă. Totul este construit gradual, ca un puzzle complicat, rezultatul final fiind coroana mondială mult râvnită . Germanul nu are în general puncte slabe clare, iar atuurile sale acoperă cele câteva carenţe ce oricum apar numai în anumite situaţii imprevizibile. . Fără discuţie nu unul dintre cei mai mari, dar un tip cu clasă ce a dat totul pentru a-şi atinge visul copilăriei, apoi epuizat şi totodată plictisit, ales să părăsească domeniul care l-a consacrat, dar care l-a stors invariabil în cele din urmă de vlagă. Venit.Văzut.Luptat.Ȋnvins.Stofă subtilă de campion.

6. Jenson Button

© McLaren

Un Caracciola al vremurilor moderne, cu același picior de catifea și aceleași “mâini perfecte”, dar tras în jos de limitările stilului său în privința caracteristicilor comportamentale ale monopostului. Când totul este în ordine, iar echilibrul punților se mulează pe dorințele sale, poate scoate din joben performanțe “balistice” superbe, precum Shanghai 2010, Montreal 2011 sau Interlagos 2014. Dar făcând pereche cu cele două standarde ale epocii, a fost prins uneori descoperit, mai ales când mașina a avut un caracter oribil. Ca artă a improvizației în condiții mixte nu are însă superiori.

5. Daniel Ricciardo

© Renault Sport

Asasinul zâmbăreț etalând finețea neobișnuită a lui Prost, racecraft-ul brut al lui Gurney și un oportunism mai șlefuit decât Jones, are toate bazele acoperite. Transformându-se în cel mai bun “overtaker” al deceniului, nu are totuși nimic brutal în exprimare, putând lungi mai mult decât oricine un stint pe sensibilele Pirelli, iar asta fără să ruleze sub barem. Revendicând de două ori titualatura de pilotul anului (2014 și 2016) a făcut o alegere îngrozitoare în mijlocul lui 2018 când a semnat pentru Renault. Acum, ca și atunci așteaptă un semn din partea Scuderiei.

4. Max Verstappen

© Red Bull Content Pool

Un Guy Moll mai rutinat odată cu trecerea timpului. Aceeași lipsă de respect pentru adversari, aceeași abordare fără menajamente, atitudine gladiatorială, toate dublate de o viteză imensă extrasă într-un stil dramatic. Ascensiunea sa ajutată de unele intrigi politice l-au făcut chiar și pe un coechipier de calibrul lui Daniel Ricciardo să părăsească corabia, iar atitudinea și incisivitatea din duelurile roată la roată au “înmuiat” ocazional abordarea lui Hamilton în astfel de condiții. La doar o fracțiune de britanic per ansamblu după cel mai bun sezon din cariera sa (2019), are la dispoziție noul deceniu pentru a rescrie istoria și a-și cimenta locul printre cei mai buni din anale.

3. Sebastian Vettel

© Scuderia Ferrari

Cu un monopost al cărui spate bine plantat să îi ofere toată încrederea de care are nevoie este egalul oricărui mare nume din epoca modernă. Dacă acest monopost implică și o manieră contraintuitivă de abordare a virajelor, atunci nu are rivali.

Pilotul suprem al erei blown –difuser, manevrând monoposturile 2010-2013 într-o manieră diabolic de eficientă încât niciun alt pilot nu s-a putut apropia de efcicacitatea sa per ansamblu, a fost tras în jos de maniera comună cerută de mașinile noii epoci hibride, reușind totuși uneori să atingă stelele-sezonul 2015, prima parte din 2017, unele sclipiri din 2018 și 2019, dar ca și în cazul lui Button, chiar dacă nu la aceeași scară, ambivalența pilotajului său a relevat niște limite ce nu îi permit să acceadă mai sus în acest top.

2. Lewis Hamilton

© Mercedes AMG F1

Cel mai înzestrat natural pilot al deceniului, cel mai rapid pe un tur de calificare și unul dintre cei mai rapizi din istoria GP-urilor. Lewis Hamilton e un acrobat din aceeași rasă cu Bordino, Rindt ,Peterson și Villeneuve, un om ce poate merge la infinit în zona roșie a turometrului și scoate minuni din joben. Pentru a accesa acele niveluri nepământene caractersistice lui Senna, e nevoie de o atmosferă specială în echipă, iar Toto Wolff a înțeles și i-a oferit asta începând cu 2017. Din acest moment, vechea ştiinţă a lui Nazzaro de a citi cursa ca pe o carte deschisă i-a devenit mai familiară, dar subtilitatea tehnică, chiar dacă nu lipseşte cu desăvârşire din bagajul său, nu a devenit o caracteristică distinctivă. De cealaltă parte, oportunismul în efectuarea unei depăşiri cruciale, abilitatea de a performa mai bine ca oricine consumând în acelaşi timp mai puţin combustibil şi constanţa ritmului indiferent de compoziţia pneurilor sunt calităţile unui mare pilot din orice unghi am privi. Un talent singular și o abilitate magnifică, cum se întâlnesc o dată într-o generație, nu pot face însă totul atât timp cât mijloacele cu care trebuie exploatate aceste calități nu sunt uneori judicios exprimate.

1.Fernando Alonso

Un războinic fără odihnă din familia spirituală a lui Nuvolari și Moss, unul dintre foarte puținii fără puncte slabe evidente. Pilotul neobosit ce uneori devine frustrat şi capricios, se poate lua efectiv la trântă cu orice maşină pentru a o aduce la picioarele sale şi a o oblige să facă lucruri pe care coechipierii săi jură că nu au crezut că e posibil să îi reuşească.

Un pilot excepțional, cu un stil de diferit de tot ce s-a văzut în ultimele două decenii în F1, se descurcă cu orice îi arunci, are experiența unor mașini oribile și talentul de a masca pe pistă deficiențele unui monopost problematic. Omul care mereu s-a aflat in pozitia propice pentru a apuca sansa oferita de picior si asta intr-un stil original, luandu-si masina de gat si luptandu-se cu ea pentru a stoarce si ultima picatura de performanta nu e chiar  cel mai rapid pe un singur tur, dar nici mărețul Tazio nu s-a prea putut lăuda cu așa ceva. Dar în regim de cursă, când înșirarea unor tururi atomice flatând potențialul monopostului este determinantă, nu are decât un superior în era modernă a F1: Michael Schumacher. Ȋn 2012, cel mai bun an al său, a dus ciudatul şi sălbaticul F2012 către trei victorii improbabile. Anul următor, cu abia al treilea sau chiar al patrulea şasiu la dispoziţie, atât timp cât monopostul a fost încălţat cu anvelopele potrivite a subjugat concurenţa. La McLaren, la volanul unora dintre cele mai jenante monoposturi create de echipă în toată istoria sa, a făcut ce a făcut și a accesat zone interzise în repetate rânduri, câștigând admirația unui coechipier precum Button. Niciun alt pilot, fie că e vorba de Nuvolari, Clark sau Senna nu ar fi reuşit prea multe în plus.