Bathurst 12h: Bentley sparge ghinionul la 17 ani după victoria de la Le Mans

Cursa de 12 ore de la Bathurst este cea mai lungă întrecere auto profesionistă din Australia și, an de an, ciupește câte puțin din prestigiul cursei de 1,000 de kilometri din toamnă deschisă turismelor nebuneși din V8 Supercars. Anul acesta, am avut nouă constructori care au punctat în ierarhia primei etape din Intercontinental GT Challenge și alți doi care s-au prezentat doar ca să le încurce calculele celor angrenați în toate bătăliile din acest an, inclusiv cea de 24 de ore de la Spa și cea de 10 ore de la Suzuka. Bentley a tras primul foc învingând după cinci ani de încercări ratate pe Mount Panorama și dacă ce am văzut weekend-ul trecut în New South Wales se va repeta și în următoarele etape, atunci avem ce să urmărim și-n 2020.

Vreau să încep prin a spune că Bentley n-a prea avut noroc în cursele lungi. Cursa de 24 de ore de la Spa, de pildă, a fost necruțătoare cu echipa manageriată de Matthew Wilson care n-a reușit să-și treacă în cont victoria nici când a adus patru mașini de uzină. Un podium (la o diferență de doar 11 secunde de Audi-ul învingător) reușit în 2017 nu înseamnă prea mult pentru M-Sport, o echipă care a strâns o zestre impresionantă după zeci de ani petrecuți în raliuri. Astfel, nici cele două clasări în top 3 la Bathurst, în 2016 și 2017, n-au fost chiar ceea ce și-ar fi dorit formația britanică, mai ales că uriașul Continental GT s-a simțit mereu bine pe Munte, reușind să pară mai mereu suplu în ciuda proporțiilor generoase.

Trecerea la noul Continental n-a schimbat raportul de forțe prea mult și mașina s-a dovedit rapidă încă de la debutul său pe Mount Panorama. O victorie ar fi însemnat mult pentru Băieții Bentley care serbau centenarul mărcii, dar aceasta avea să se lase așteptată. Vincent Abril, Andy Soucek și Maxime Soulet au terminat pe poziția a șasea, la coada plutonului fruntaș, în timp ce coechipierii Steven Kane, Jordan Pepper și Jules Gounon au fost la un tur în urmă pe 8. Între timp, la vârf, Earl Bamber Motorsport savura gustul victoriei într-o cursă atât de importantă pentru prima oară – cu Earl Bamber în postura de șef de echipă responsabil care stă pe margine.

La nici 12 luni distanță, Earl Bamber a revenit în scaunul pilotul la bordul mașinii #1 vopsite în culorile Meguiar’s din echipajul căreia au mai făcut parte și Laurens Vanthoor, coechipierul lui Bamber din State, și Craig Lowndes care nu mai are nevoie de nicio introducere. Și echipa de uzină a celor de la Bentley a efectuat niște schimbări în cadrul echipajelor sale, Pepper și Gounon fiind aduși alături de Maxime Soulet în Continental-ul cu numărul 7 de concurs, cu Alex Buncombe, Seb Morris și Oliver Jarvis. Acesta din urmă a suferit un accident serios în The Chase după ce frânele Bentley-ului său au cedat. Incidentul, care s-a petrecut în ultima sesiune de antrenamente libere de dinainte de calificări, a fost doar unul din multele care au marcat un weekend în care am strâns o colecție de accidente cât pentru cinci ediții ale cursei.

În fapt, stau și mă întreb, cunoscând prea bine apetența pentru senzațional a canalelor de știri autohtone, cum de ediția din acest an a cursei de 12 ore de la Bathurst n-a prins nici măcar 15 secunde în calupul de știri secunde căci, la câte accidente spectaculoase au fost, se puteau umple vreo cinci minute? Aparent, nimeni nu i-a informat și pe ai noștri că undeva, departe, în Australia, pe un munte pe care mișună ziua toată canguri, are loc și o cursă care, de această dată, a fost ca un demolition derby.

Prima victimă, ca să o luăm cronologic, a fost Josh Burdon. Pilotul KCMG, care reușise cel mai bun timp de până atunci în prima sesiune de antrenamente libere, a înfipt cu promptitudine Nissan-ul cu numărul 35 pe coborâre spre Forest’s Elbow. GT-R-ul a pierdut o roată în urma percutării zidului iar șasiul a fost îndoit în partea din spate ceea ce a însemnat că echipa din Singapore a rămas cu un singur glonț în revolver încă de vineri. Au urmat apoi alte accidente unul după altul – plus o întâlnire cu niște canguri buimaci care nu s-a lăsat cu victime de partea marsupialelor simpatice.

Aston-Martin-ul R-Motorsport cu numărul 62, una dintre cele două mașini aduse în Australia de R-Motorsport, a evitat la mustață dezastrul în McPhillamy Park, însă acela a fost „semnalul” că virajul super-rapid (viteza mașinilor de clasă GT3 pe acolo sare ușor de 180 km/h) de stânga care te aduce în vârful Muntelui va fi un adevărat hot spot pentru incidente, care mai de care mai violente. Frederic Vervisch n-a fost atât de norocos precum colegul său din tabăra Aston Martin și și-a dat întâlnire cu zidul de pneuri din exteriorul aceluiași viraj după puțin timp, dar Audi-ul #2 Audi Sport Team Valvoline Australia n-a fost avariat prea tare.

Nu același lucru s-a putut spune și despre Ferrari-ul HubAuto Corsa cu numărul 27 care, ca și Audi-ul lui Vervisch, a derapat în McPhillamy Park și s-a dus cu posteriorul în zid. Daniel Serra a ieșit din mașină nevătămat însă unicul Ferrari 488 GT3 de pe grilă (și, deci, și singurul reprezentant al Căluțului Cabrat în clasamentul constructorilor) a fost retras pe loc. Acest incident a avut loc în FP5, ultima sesiune de antrenamente, pe fondul temperaturilor extrem de crescute (chiar și 40 de grade Celsius în aer) care au făcut ca pista să fie mai alunecoasă decât în 2019, piloții plângându-se de un comportament foarte instabil în vârful muntelui, mai ales în McPhillamy Park unde asfaltul nu e tocmai ca-n palmă.

Următoarea victimă a Mount Panorama a trecut cu bine de McPhillamy Park, dar n-a apucat să coboare prin The Dipper. Eram deja în prima sesiune de calificări (singura în care rulează alături de mașinile de GT3 și cele de de GT4 plus mașinile înscrise la categoria Invitational) și, după ce a frânat inexplicabil în dreptul Brock’s Skyline, Sam Shahin (Mercedes #777 Triple Eight Racing) a fost lovit ușor în spate de Cameron McConville care a fost surprins de decelerarea bruscă a Mercedes-ului din fața sa.

În urma contactului dintre Lamborghini-ul #6 Wall Racing vopsit în niște culori ce aduc aminte de BMW-urile și Sauber-urile BASF Casetten din anii ’80, Shahin a fost trimis în zidul din partea dreaptă înainte de a ricoșa în cel de pe stânga. Un nor gros de nisip fin s-a ridicat în aer și unul dintre primii care a trecut pe acolo a fost nefericitul Tyler Everingham. MARC CARS II V8-ul înscris de formația SCANDIA Racing – by Racer Industries a lovit Mercedes-ul staționar în care se afla încă Shahin și apoi a intrat, cu nasul deja dezintegrat, în zidul de pe stânga din The Dipper. Văzând Mercedes-ul avariat serios, Dirk Mueller, care a debutat la Bathurst în acest an pe singurul Mercedes-AMG GT GT4 de pe grilă, a tras pe dreapta și a traversat pista pentru a-i veni în ajutor lui Shahin.

Accidentul multiplu a dus la întreruperea calificărilor în timp ce, de la boxe, nervii erau deja întinși la maximum. „În primul rând, sunt îngrijorat pentru starea lui Sam, dar văd că a ieșit din mașină și e în regulă, poate doar puțin zguduit,” a declarat Roland Dane, șeful Triple Eight, înainte de a „lovi” în McConville, cel care l-a lovit pe Shahin. „Idiotul ăsta ar fi trebuit să se retragă cu mulți ani în urmă și acest accident o dovedește,” a tunat Dane care, însă, a fost contrazis de filmarea onboard din mașina lui McConville pe care s-a văzut clar cum Shahin a frânat în fața lui McConville care n-a mai avut cum să reacționeze. Cine este, deci, „idiotul care ar trebui să se pensioneze”?

N-am avut timp să dăm un răspuns acestei întrebări – retorice sau nu – pentru că sesiunea a fost repornită și, la scurt timp, a fost timpul pentru Q2. N-a mai contat că pilotul BMW Team Walkenhorst Chaz Mostert a fost cel mai rapid în prima sesiune de calificări deoarece timpii din a doua sesiune erau cei care împingeau cele mai rapide 10 echipaje în sesiunea de super-pole. Importanța poziției pe grila de start pe un circuit notoriu pentru lipsa zonelor de depășire era cunoscută de toți cei prezenți și asta s-a văzut. Aveam, deja, la acel moment un număr de patru mașini care fuseseră tăiate cu pixul de pe entry list: un Ferrari, un Merecedes, un MARC II V8 și un Nissan.

Următorul pe listă a fost Aston-Martin-ul #62, cel care evitase dezastrul anterior în antrenamente. Marvin Kirchhofer n-a fost atât de norcos și, după ce a lovit decisiv mașina în The Grate, s-a trezit călărind zidul de protecție de pe exterior, mașina fiind foarte aproape să se urce cu totul peste zid înainte de a se da peste cap și a se opri pe roți. Ca și în cazul celorlalte accidente de până atunci, Kirchhofer a ieșit pe picioarele lui (cu puțin ajutor din partea lui Renger van der Zande, care, ca și Mueller înainte sa, a tras pe dreapta când a văzut epava Aston-ului R-Motorsport în fața sa) din cockpit. Mașina, însă, a fost retrasă – șase victime.

„Nu știu dacă suspensia a cedat sau un pneu a fost tăiat în momentul când am atins zidul, dar din acea clipă n-am mai putut controla mașina, am fost un simplu pasager,” avea să declare Kirchhofer după ce s-a întors în paddock. R-Motorsport a rămas, la rândul său, cu un singur garaj deschis și asta înainte de a trece prin super-pole și cele 12 ore de curse. Însă elvețienii s-au putut consola cu faptul că mașina rămasă urma să fie pilotată de unul dintre echipajele-vedetă ale întrecerii: tripleta formată din Jake Dennis, unul din actorii principali în finalul de infarct din 2019, Scott Dixon și Rick Kelly.

Neo-zeelandezul Dixon, care tocmai câștigase cursa de 24 de ore de la Daytona la bordul prototipului Cadillac DPi-V.R al echipei Wayne Taylor Racing, și-a făcut și el debutul pe munte cu această ocazie. Mai mult decât atât, Dixon nu mai pilotase un model de clasă GT3 înainte de weekend-ul trecut iar asta s-a văzut. În ciuda experienței sale vaste, multiplul campion din Indycar, a fost de câteva ori aproape de dezastru. Mai întâi, Scott s-a rotit de unul singur, evitând la mustață toate zidurile și, ulterior, a atins nu chiar ușor din exteriorul Forest’s Elbow, dar fără a avaria Vantage-ul #76 vopsit în culorile Castrol. Dovada stă în rezultatul lui Jake Dennis din Q2 care cu o sforțare de ultim moment a băgat mașina #76 în super-pole. Cel mai rapid om în Q2 a fost Matt Campbell (Porsche Absolute Racing #911) cu un 2:03.433.

Înainte de a da drumul la nebunia din super-pole, am asistat la viralizarea ultimului incident din Q2 care a survenit după accidentul lui Kirchhofer. Locația a fost cea obișnuită, McPhillamy Park, și făptuitorul la fel, căci a fost vorba de experimentatul Dean Canto care a pierdut Lamborghini-ul Trofeo Motorsport și s-a dus cu spatele spre zidul de pneuri. În mod dubios, mașina a cățărat zidul, a petrecut câteva fracțiuni de secundă în aer, și apoi s-a trântit fix pe buza zidului. Nici cei care au tot venit de zeci de ani la Mount Panorama n-au mai văzut așa un accident în McPhillamy Park…

Super-pole-ul s-a derulat fără mari surprize. Dennis n-a reușit să scoată nimic din Vantage-ul R-Motorsport și a fost ultimul, la peste două secunde de pole. La capătul celălalt s-a aflat același Campbell care nici n-a avut nevoie să-și bată timpul din Q2 pentru a pune mașina #911 în pole. Un 2:03.555 i-a asigurat un avans de 0.2 secunde în fața lui Alvaro Parente (McLaren Team59 Racing #60). Spre comparație, Jake Dennis a pus mâna pe trofeul Allan Simonsen în urmă cu un an după ce a completat un tur pe Munte în doar 2:02.494. Top 5-ul a fost completat de Raffaele Marciello (Mercedes Team GruppeM #999), Joao Paulo de Oliveira (Nissan KCMG #18) și Laurens Vanthoor (Porsche EBM #1). Shane van Gisbergen (Mercedes Triple Eight #888) a fost abia al optulea la 0.8 secunde depărtare de pole position.

Spre fericirea tuturor, nu toate mașinile lovite în antrenamente și calificări au ratat cursa. Bentley Team M-Sport și Trofeo Motorsport au reușit, prin eforturi supraomenești transpuse în nopți de nesomn să repare, fiecare, mașinile avariate care au plecat în cursă: Lamborghini-ul lui Canto de pe 26 iar Bentley-ul #8 de pe linia boxelor. Am avut la start 34 de mașini la ora locală 5:45 dimineața când steagul verde a zburat și toată lumea s-a grăbit să întârzie frânarea în Hell Corner la primul tur parcurs în beznă. Răsăritul a venit după circa 40 de minute în care – slavă cerului! – n-am avut parte de vreun incident notabil.

Un alt model de la clasa Invitational, MARC CARS II V8-ul #20 T2 Motorsports pilotat de Daniel Jilesen, a lovit zidul în The Cutting, dar a reușit să se târască până la boxe. La vârf, Ben Barnicoat (McLaren #60) și Maxi Buhk (Mercedes #999) au trecut repede de Patrick Pilet care a luat startul în Porsche-le aflat în pole position. Cei doi s-au distanțat apoi cu ușurință de pluton, lansându-se într-un duel personal care s-a încheiat când Barnicoat a trecut, cu forța, de Buhk în The Cutting la 20 de minute distanță de momentul startului. Marele perdant al primei ore a fost Rick Kelly care s-a prăbușit până pe 31 la general (de pe 10), după ce a trebuit să reseteze totul în Aston-ul #76 care a suferit o problemă de natură electrică în chiar prima buclă.

Primul accident major al întrecerii a avut în centrul său tot un Aston Martin, doar că unul de la clasa Pro-Am. Mașina #188 (West/Goodwin/Ledogar) s-a lovit de ziduri în The Dipper după ce Come Ledogar a pierdut controlul la jumătatea orei secunde. Prima neutralizare a fost și momentul în care strategiile au început să se traseze, în funcție de consumul de combustibil, dar și de drive time. În acest an, un pilot nu a putut să piloteze mai mult de 2.5 ore legat și, în cazul unui echipaj de trei piloți, drive time-ul total nu putea să depășească 280 de minute. Cele mai multe mașini parcurgeau cam 33-35 de tururi cu un plin de combustibil, dar altele mai gurmande, cum a fost și cazul Nissan-ului KCMG, bifa stint-uri de doar 30-31 de bucle.

Parcursul excelent al Hondei NSX înscrise de JAS Motorsport (la prima sa prezență la Bathurst) s-a încheiat în ora a doua când Dane Cameron, care intrase în top 10 și era cel mai rapid om de pe pistă, a fost forțat să vină la boxe din cauza unor fire care s-a destabilizat. În următoarele ore, Honda #30 a mai fost încetinită de câteva ori de probleme de ordin electric înainte ca mașina să moară în ora a șaptea pe când van der Zande era la volan. Acesta a rămas, alături de mașină, blocat pe munte mai bine de o oră în așteptarea unei neutralizări care să permită ieșirea pe pistă a platformei salvatoare.

Ordinea era neschimbată la intrarea în ora a treia când alte două mașini au părăsit evenimentul. Primul a fost Lamborghini-ul #6 Wall Racing care a lovit zidul de pe interior în The Esses. Mai apoi, Garth Tander a pierdut Audi-ul #22 Audi Sport Team Valvoline Australia la ieșirea din McPhillamy Park în urma unui incident ciudat. Tander a încercat să treacă pe interior de coechipierul Dries Vanthoor care rula mai lent pe interior. Rezultatul a fost că Tander a derapat, a trecut razant prin fața lui Vanthoor și s-a înfipt în zid. Din nefericire pentru fanii Audi, nici celelalte două R8 LMS Evo ale Team Valvoline n-au avut parte de o zi mai bună. Echipajul #2 a abandonat înainte de jumătatea întrecerii c-o problemă la senzorul de turații. Și mașina #222 (cu care Kelvin van der Linde a reușit cel mai rapid tur al întrecerii) a fost și ea trasă la garaj după două pene care au avariat partea posterioară.

Intrarea în ora a patra a fost sinonimă cu două lucruri: începutul dominației Bentley și, totodată, intrarea în cea mai lungă perioadă de steag verde din istoria cursei, 4 ore și 10 minute. La jumătatea întrecerii, Bentley se afla la conducere prin Maxime Soulet în Continental-ul cu numărul 7 de concurs care, însă, era urmărit îndeaproape de Maro Engel (Mercedes Craft-Bamboo #77). Engel avea de partea sa un avans de 20 de secunde în fața lui Ben Barnicoat. Mercedes-ul GruppeM a lui Marciello și Porsche-le #911 pornit din pole se aflau ceva mai în spate după ce au avut de ispășit o penalizare de 15 secunde de staționat în plus la boxe. În top 5 mai erau Nissan-ul KCMG și Mercedes-ul Triple Eight #888. Singurul abandon din orele 5-6 a fost acela al Audi-ului #24.

A doua jumătate a cursei s-a derulat cât de cât liniar, cu peste două ore neîntrerupte de steag verde în care am putut să vedem strategiile fiecărei echipe la lucru (atât în ceea ce privește piloții cât și lungimea efectivă a stint-urilor în număr de tururi). În lupta de la vârf mai erau implicate opt mașini (care mai erau în tur cu liderul). Din păcate, Aston Martin-ul R-Motorsport #76 nu se număra printre acestea după ce echipa a fost forțată să schimbe splitter-ul în ora a patra, rezultat al unui incident de la startul cursei. Astfel, Dixon și ai săi au pierdut șase tururi pe care nu le-au mai putut recupera. Mașina Castrol a terminat pe poziția a 16-a, fix în urma învingătorilor clasei Invitational. Nici Lamborghini n-a prea avut noroc, echipajul #63 Orange1 Team FFF de la clasa Pro abandonând după ce a cedat pompa de benzină.

Ultima neutralizare a venit cu trei ore înainte de final, cauza fiind derapajul lui Oliver Jarvis. Britanicul care, alături de Buncombe și Morris, s-a luptat să readucă Continental-ul cu numărul 8 la vârf, a suferit o pană. Ultimul restart a readus laolaltă reprezentanții a numai puțin de cinci mărci: Porsche, Nissan, Mercedes-AMG, McLaren și Bentley (unicul BMW al Team Walkenhorst a abandonat în urma unui impact cu un cangur care a dus la supraîncălzirea mașinii). Soulet s-a aflat în frunte la restart având numai puțin de trei Mercedes-uri în spate (#999 cu Buhk, #77 cu Stolz și #888 cu Goetz).

Cum Goetz s-a chinuit pe niște pneuri antice, Soulet a reușit să se desprindă înainte ca Buhk să treacă de fostul său coechipier. Mai în spate, Stolz, Liberati (Nissan KCMG #18) și Parente au pătruns la boxe pentru a ieși din trenuleț și a bifa ceea ce ar fi trebuit să fie penultima oprire. La următoarea trecere pe la boxe, GruppeM nu i-a dat lui Marciello pneuri noi, acesta câștigând, în schimb, prima poziție, la 10 secunde de Bentley #7.

Image

Între timp, deasupra tuturor, norii începeau să se strângă amenințător, ploaia mult-trâmbițată fiind, aparent, mai aproape ca oricând. Cu 30 de minute rămase pe ceas, Nissan-ul #18 și Porsche-le #912 au început să se prăbușească prin pluton deoarece au rămas pe pneuri vechi după ultima oprire, iar McLaren-ul cu numărul 60 și Mercedes-urile #77 Craft-Bamboo și #888 Triple Eight (cu van Gisbergen la comenzi) au început să se apropie de lideri pe pneuri mai proaspete. La acel moment, toți cei care erau în tur cu liderul intraseră deja pentru ultima oară. Marciello a făcut-o cu 65 de minute înainte de final, iar Gounon (care a preluat ștafeta de la Soulet), a încercat un undercut, dar Continental-ul a suferit o pană pe Conrod care a obligat echipa M-Sport să schimbe toate patru pneurile, decizia fiind în aer înainte de apariția penei.

În ciuda incidentului, Gounon s-a aflat la șapte secunde în fața lui Marciello după ce a bifat și el ultima trecere pe la standuri. Această distanță avea să se mărească la peste 30 după ce, cu câteva minute rămase pe ceas, Marciello însuși a suferit o pană. Italianul a trecut, totuși, linia de sosire pe doi, dar GruppeM a pierdut poziția după cursă când stewarzii au penalizat echipajul cu 30 de secunde pentru că mașina ar fi rămas cu contactul pus în timpul opririi de urgență de la final.

Podiumul final a fost format din Pepper, Gounon și Soulet (Bentley #7), Parente, Barnicoat și Blomqvist (McLaren #60, care însă n-a punctat în clasamentul constructorilor) și Goetz, van Gisbergen și Whincup (Mercedes #888). În urma clasării pe locurile 2 și 4 (în clasamentul constructorilor înscriși în IGTC, respectiv locurile 3 și 5 în clasamentul cu tot cu Nissan și McLaren), Mercedes-AMG a preluat șefia în clasamentul constructorilor după prima etapă a seriei intercontinentale SRO.  Învingătorii au stabilit un nou record de distanță de 314 tururi.

Team 59Racing s-a impus la clasa Silver Cup (poziția a opta la general pentru tripleta Kodric/Ross/Storey de pe McLaren-ul #59) în timp ce Grove Racing (Porsche #4) a câștigat la Pro-Am, deși punctele le-a cules Kenny Habul căci doar el și Chris Goodwin sunt înscriși în ierarhia IGTC și, deci, pot puncta în campionat. Echipa SunEnergy1 a lui Habul se îndrepta către victoria la clasa Pro-Am înainte de a da de probleme tehnice. Aston Martin a terminat pe doi la Silver Cup (Garage 59) după ce Mercedes-ul Black Falcon cu numărul 46 a primit o penalizare-mamut de 4 minute și jumătate după cursă.

Următoarea etapă din Intercontinental GT Challenge va avea loc în weekend-ul 23-26 iulie. Este vorba, evident, de cursa de 24 de ore de la Spa-Francorchamps. Diferența de șase luni între primele două etape ale stagiunii vine ca urmare a mutării cursei din Statele Unite din martie tocmai în octombrie, după cursa de 10 ore de la Suzuka.

Rezultate complete aici

Surse foto: Porsche Motorsport AUS, Sportscar365, Bentley Motorsport, BMW Motorsport, McLaren Automotive, Mercedes-AMG, Supercars.com, Honda Racing,