Regele şi pretendenţii. Cine îl poate detrona pe Hamilton?

La fine de 2019, după 6 coroane mondiale şi 84 de victorii, Lewis Hamilton se află într-o postură dominantă. La fel cum au fost la apogeul carierei înaintea sa Fangio, Clark, Senna, Schumacher. Ca un semn ireversibil al vremurilor, aproape întotdeauna şi-a făcut apariţia un tȃnăr şi potent pretendent care a încercat să uzurpe postura regelui de atunci al competiţiei.

Aşa cum pe finalul carierei lui Fangio, Moss ridica pretenţii întemeiate, Moss a început şi el să simtă ameninţarea lui Clark la sfȃrşitul lui 1961, iar mai tȃrziu Senna i-a răpit postura de nr.1 lui Prost, iar Schumacher se pregătea să facă acelaşi lucru brazilianului, campionul mondial în vigoare a simţit şi el în ceafă suflarea noului val ai cărui exponenţi de vȃrf sunt Max Verstappen şi Charles Leclerc. Aplicȃnd vechea schemă a lui Denis Jenkinson din 1958 amplificată în 1972 de Autosprint, vom face o evaluare a potenţialului celor doi în raport cu etalonul în vigoare, încercȃnd să răspundem întrebării: cine e urmaşul de drept al lui Hamilton, dacă scoatem materialul tehnic din ecuaţie?

Înainte de a trece la fapte se cuvin poate cȃteva precizări suplimentare. Statistica seacă nu are legătură cu măreţia unui pilot, iar Gonzalez,Moss, Brooks, Rindt sau Gilles Villeneuve sunt doar cele mai elocvente exemple. Poţi fi graţios în înfrângere pe cât poţi fi de ridicol în victorie. Piloţi cu adevăraţi mari, borne valorice ale tuturor epocilor, sunt în accepţiunea cvasiunanimă numai 11 nume în istoria de 70 ani a ceea ce din 1981 poartă denumirea de Campionat Mondial de F1. Numele lor: Juan Manuel Fangio, Alberto Ascari, Stirling Moss, Jimmy Clark, Jackie Stewart, Gilles Villeneuve, Alain Prost, Ayrton Senna, Michael Schumacher, Fernando Alonso, Lewis Hamilton. Pe lângă această categorie selectă, mai avem încă una, care e acoperită de denumirea de „all-time greats”. Din această categorie, pe lângă cei numiţi mai sus, fac parte piloţi, de multe ori cu un palmares impresionant, dar care , din varii motive nu se încadrează în acel eşalon extrem, ratând uneori la mustaţă intrarea în rândul celor mai buni dintre cei mai buni. Aici îi mai putem include pe Giuseppe Farina, Froilan Gonzalez, Mike Hawthorn,Tony Brooks, Jack Brabham, Dan Gurney, Graham Hill, John Surtees, Chris Amon, Jochen Rindt, Ronnie Peterson, Emerson Fittippaldi, Jacky Ickx, Niki Lauda, Mario Andretti,Carlos Reuteman, James Hunt, Alan Jones, Nelson Piquet, Keke Rosberg, Nigel Mansell, Stefan Bellof, Mika Hakkinen, Kimi Raikkonen,  Jenson Button, Sebastian Vettel. Contemporanii Ricciardo, Verstappen şi Leclerc bat şi ei la porţile acestei categorii.

Criteriile esenţiale de departajare pe care le-am ales sunt racecraft, viteză, pilotaj pe ploaie, abilitate tehnică & etica muncii, fitness, rata de erori neforţate. Primul crtiteriu, fiind cel mai complex l-am împărţit în cȃteva subcategorii, iar notarea s-a făcut de la 1 la 10 pentru fiecare subcategorie în parte. Pentru următoarele trei notarea se face de la 1 la 20, pentru ca ultimele două să primească note de la 1 la 10.

1. Racecraft

Administrarea unei curse din frunte

Lewis Hamilton: 9/10


Este o artă mai aparte în care de-a lungul timpului au excelat Ascari, Clark, Schumacher şi Vettel. Britanicul nu intră chiar în elita absolută, dar nici nu are slăbiciuni evidente în acest departament, atȃta timp cȃt maşina îi permite să ţină pneurile în raza optimă de funcţionare. Doar cȃnd un anume Verstappen devine din ce în ce mai mare în oglinzile retrovizoare rămȃne fără idei din cȃnd în cȃnd, aşa cum a şi recunoscut cu francheţe.

Max Verstappen: 9/10

Maniera sa gladiatorială şi pilotajul obstrucţionist la limita regulamentului l-au transformat într-o sperietoare pentru mulţi. Din a doua jumătate a sezonului 2018 a progresat neîntrerupt în acest departament, stȃpȃnind acum multe subtilităţi ale jocului, de la crearea unui tampon confortabil la început de stint la menţinerea unui ritm suficient de solid pentru a nu fi prins pe picior greşit. Nu e Ascari în acest domeniu, dar temperamentul său nici nu i-ar permite să fie.

Charles Leclerc: 8.5/10

sursa foto: f1.com

Monegascul e încă departe de a fi un pilot rutinat, dar după numai un sezon la vȃrf într-o maşină dificil de setat şi cu o echipă de strategi oscilantă în spate a performat mai mult decȃt meritoriu în departamentul analizat, vȃrfurile de la Spa şi Monza fiind o certitudine. E puţin tras în jos de modul în care colaborează cu echipa şi de micile erori de apreciere în calcularea ecartului corect.

Managementul pneurilor

Lewis Hamilton: 9.5/10

Ca şi Clark şi Prost înaintea sa, Hamilton poate cȃştiga o cursă prin prelungirea duratei de viaţă a pneurilor pȃnă la un nivel la care echipa nu credea că e posibil, cele mai recente exemple-Silverstone şi Mexic 2019 întărind această opinie. În prima parte a carierei era oscilant în acest departament, acum progresul e evident. Există şi limite pe care nu le poate depăşi, precum Austin anul trecut, dar asta se întȃmplă mai rar decȃt în cazul rivalilor. Cu ajutorul celui mai blȃnd monopost cu pneurile din ultimii doi ani.

Max Verstappen: 8.5/10

Red Bull construieşte maşini ce pot exploata optim pneurile datorită nivelului generos de downforce, iar olandezul nu mai are acel picior de piatră de la începutul carierei, deşi stilul său ar indica la prima vedere că torturează pretenţioasele Pirelli.

Îşi poate adapta maniera de abordare în funcţie de rata de degradare, a progresat cert şi în acest departament, dar stinturi mamut încă lipsesc din bagajul său.

Charles Leclerc: 7.5/10

Acesta este departamentul în care a suferit cel mai mult în duelul său cu Vettel. Nu posedă încă acel feeling special omniprezent la Prost şi într-o măsură însemnată şi la Hamilton, uneori uzȃnd la foc automat pneurile (Hungaroring 2019) sau nereuşind să aprecieze rata de degradare a acestora( Singapore 2019). Oscilant, a făcut totuşi paşi importanţi, la Monza nerămȃnȃnd descoperit, iar pe final de sezon apropiindu-se periculos de nivelul coechipierului său.

Arta depăşirii

Lewis Hamilton: 9/10

Mȃna e mai iute ca ochiul, subtilitatea nu sare de obicei în ochi. Lewis din ultimele sezoane este o versiune rafinată a diamantului brut din primii ani McLaren, dar fiind de multe ori cu un ochi pe titlu, nu s-a mai hazardat cum o făcea în trecut. Un incisiv care lasă spaţiu de manevră adversarului, nu are lipsa de scrupule a lui Senna.

Max Verstappen: 9/10

Max nu ia prizonieri, joacă la limită, dar uneori hazardul îi joacă feste şi poate cădea în capcana întinsă de adversar ca în China 2018. Nu este atȃt de inventiv în abordare, dar acurateţea cu care calculează fiecare centimetru disponibil este dincolo de orice critică.

Charles Leclerc: 7.5/10

Pare că e mai natural în calea aleasă, dar nu e atȃt de incisiv sau dur în exprimare precum Verstappen, ci mai degrabă urmează maniera curată a lui Stewart. Deocamdată nu am văzut nicio realizare impresionantă trecută în dreptul său.

Pilotaj defensiv

Lewis Hamilton: 9/10

Într-o zi de graţie în care povara titlului nu mai există poate lăţi maşina pȃnă la nişte nivele ridicole sau, alternativ, poate livra pe tavă adversarului un spaţiu inexistent, prinzȃndu-l în capcană-China 2018. Modul unic în care poate modula pedala de frȃnă îl ajută substanţial aici.

Max Verstappen: 10/10

Farina, Senna, Schumacher şi-au găsit urmaşul de drept în persoana sa. Chiar dacă s-a mai domolit în ultimul sezon, “sălbăticia” sa în defensivă, maniera periculoasă la limita dezastrului şi faptul că nu concepe că cineva îl poate depăşi fac încă parte intrinsecă din bagajul său. Dacă atacatorul nu posedă un avantaj semnificativ în materie de anvelope sau maşină, este imposibil de sărit, poziţionȃndu-şi întodeauna monopostul pentru a rămȃne o ţintă prea îndepărtată.

Charles Leclerc: 9/10

O dată ce regulamentul a devenit mai permisiv, după GP-ul Austriei 2019, a arătat din ce stofă este croit, apȃrȃnu-se magistral de Red Bull-ul ceva mai rapid al lui Verstappen, pentru ca defensiva de la Monza să reprezinte cireaşa de pe tort. Nu e absolut infailibil, dar e aproape de vȃrful piramidei, cu o marjă respectabilă de progres.

2. Viteză

În calificări

Lewis Hamilton: 10/10

Rămȃne etalonul absolut îm materie de viteză pe un tur, jucȃnd în aceeaşi ligă cu Schumacher, Senna sau Fangio. Dacă ne raportăm doar la 2019 senzaţia oferită va fi înşelătoare, pentru că de multe ori Mercedes-ul a fost setat voit subvirator cu gȃndul la cursă, anulȃnd unul din punctele sale forte : nivelul de supravirare suportat. Modul său conservator de abordare al week-end-ului de cursă este şi el vinovat, dar per ansamblu, din 2006 încoace nu a avut rival în exerciţiul calificărilor.

Max Verstappen: 9.5/10

Vine la un fir de păr de Hamilton, dar nu în mod constant, un fel de Moss faţă de Fangio în 1956-1957. Foarte rar în ultimele două sezoane nu a maximizat potenţialul maşinii în calificări, iar superioritatea asupra unui om de calibrul lui Ricciardo, performanţele electrizante de la Hungaroring şi Mexic 2019 şi modul în care scos untul dintr-un monopost dificil de exploatat la limită îl ridică în rȃndul marilor piloţi în acest departament al celei mai vizibile şi pure calităţi. All-round intră în top 20 all-time aici.Problema e că Hamilton intră în top 10.

Charles Leclerc: 9.5/10


Capacitatea sa de suporta un nivel de supravirare neobişnuit îl face un rival pentru Hamilton, iar uşurinţa cu care o face aminteşte de Prost. Acesta este posibil punctul său forte, mai ales că stilul robust de pilotaj este imun la un evantai larg de caracteristici ale monopostului, întocmai ca Moss. Limita este atinsă într-un mod mai fluent decȃt în cazul lui Verstappen, iar în cele cȃteva cazuri cȃnd aproape a trecut de ceea ce echipa considera că este maximum absolut( Spa, Singapore) este o încȃntare pentru ochiul spectatorului. Cu timpul va adăuga şi consistenţă în reprezentaţiile sale.

În cursă

Lewis Hamilton: 9/10

Prea puţini piloţi au punctat maxim în acest departament după 1945, pentru a le determina numărul fiind suficiente degetele unei singure mȃini. Lewis nu intră în această categorie ultra-exclusivistă, dar se poziţionează exact la marginea acesteia, alături de Stewart sau Senna. În trecut putea scoate pe parcursul unei întreceri cȃte un tur grozav din joben, dar îi lipsea consistenţa în exprimare. Problema remediată, încă nu poate reuşi acea înşiruire infinită de tururi la limita absolută, flatȃnd tur de tur potenţialul maşinii, aşa cum o putea face Alonso. Pentru asta trece puţin pe lȃngă nota maximă.

Max Verstappen: 9/10

Cȃnd simte miros de sȃnge poate fi devastator în regim de cursă în rolul atacatorului care vine prin pluton, aproape ca Nuvolari de harnic şi iute. Dar ca şi Hamilton, nu posedă acea capacitate “schumacherească” prezentă doar în arsenalul lui Alonso în ultimii 15 ani. Potenţialul revelat şi acurateţea tot mai mare în exprimare dovedită în repetate rȃnduri lasă loc de îmbunătăţiri, doar temperamentul copiat la indigo de la Guy Moll poate fi o frȃnă în acest sens.

Charles Leclerc: 8.5/10

De prea multe ori a fost limitat de apetitul lui SF90 pentru pneuri, dar în momentele în care melanjul maşină-anvelope-circuit a fost unul potrivit, viteza sa prodigioasă nu a mai putut fi mascată. De obicei mostrele arătate vin invariabil la începutul stintului, conţin cȃteva tururi sclipitoare, dar constanţa nu e chiar la nivelul lui Hamilton, deşi diferenţele sunt minore.

3. Pilotaj pe ploaie

Lewis Hamilton: 17/20

Pȃnă către 2017 abordarea sa era ceva între Mansell şi Senna, fără stilul de atac total şi înclinaţia către greşeli a primului, dar neatingȃnd sferele în care opera al doilea. Maturizarea deplină şi pasul în faţă făcut în 2017 l-au purtat către o abordare a la Fangio& Prost, rămȃnȃnd indiscutabil cel mai bun din branşă atȃta timp cȃt condiţiile sunt relativ stabile. Dacă intervin schimbări frecvente de aderenţă este pus în umbră constant de cineva ca Jenson Button. Ajutat şi de erori tactice ale adversarilor, poate performa un mic miracol precum Silverstone 2008, deşi acolo avem de-a face cu o performanţă a la Ickx în Franţa 1968 decȃt ceva de genul Clark-Spa 1965 sau Schumacher-Barcelona 1996.

Max Verstappen: 16.5/20

După sezonul stelar 2019 pare a fi egalul lui Hamilton in materie de pilotaj pe pistă udă, scăpȃnd de excesele din trecut pentru a a junge la o manieră mai matură, mai potolită şi prin extensie mai puţin supusă erorilor, dovada fiind Hockenheim 2019. Performanţa de la Interlagos 2016 a pus bazele legendei sale, vȃrfurile în materie sunt pe acelaşi palier cu realizările campionului en-titre (minus Silverstone 2008), dar un veritabil rainmaster în maniera Senna-Estoril 1985 sau Stewart-Nurbrurgring 1968? În condiţiile actuale e imposibil de ajuns acolo.

Charles Leclerc: 15/20

Abilitatea sa pe ploaie a fost pusă prea rar la încercare în scurta sa carieră, a arătat din cȃnd în cȃnd semne de strălucire, dar în acest moment al carierei nu se ridică la nivelul celorlalţi doi, în special cȃnd aderenţa e schimbătoare şi pneurile în afara ferestrei de operare neştiind cum să se descurce. Atȃta timp cȃt pista nu e inundată şi anvelopele mai au profil se poate dovedi la fel de rapid ca oricine altcineva, dar numai pentru scurte perioade de timp.

4. Abilitate tehnică & etica muncii

Lewis Hamilton: 15/20

Pȃnă către a doua parte a erei Mercedes, Lewis Hamilton îşi baza abordarea pe fler, abilitate pură, etalȃnd un pilotaj instinctual, în genul Mansell. Modul de lucru al echipei germane, diferit de cel McLaren, precum şi dorinţa sa de a nu lăsa nicio piatră neîntoarsă l-au văzut mai implicat în şedinţele tehnice, inputurile sale fiind mai temeinice, chiar dacă nu stăpȃneşte acest domeniu în maniera lui Surtees, Prost sau Schumacher. Sunt momente în care pur și simplu găsirea unui set-up adecvat este în afara razei sale, iar atunci abandonează destul de repede corabia, nedorind sau neputând emula abordările celor amintiţi mai sus.  Asta chiar dacă etica muncii este la înălţime şi se implică cȃt de mult este nevoie. În sezonul trecut scorul său din calificări în duelul cu Bottas a fost atȃt de strȃns pentru că de multe ori nu a găsit cheia unui set-up potrivit, cedȃnd în faţa ideii echipei de a induce maşinii un comportament subvirator care să protejeze anvelopele în cursă.

Max Verstappen: 14/20

Cu abordarea sa brută, lipsită de menajamente, olandezul dă impresia că este un soi de Ronnie Peterson, neimplicat deloc în actul ethnic şi acoperind deficienţele comportamentale prin pilotaj pur. Dar în era actuală implicarea pilotului-prin inputurile oferite şi cerinţele de ordin ethnic făcute, este ceva obligatoriu. Ca şi alţi instinctivi excepţionali( Gilles Villeneuve, Mika Hakkinen), nici furiosul Max nu străluceşte în acest domeniu, dar nici nu coboară pȃnă la nivelul ridicol arătat de mai sus amintitul Super Swede. Pentru că testele sunt foarte limitate, aportul unui pilot nu mai poate ajunge la culmile din era Schumacher-Ferrari, dar chiar dacă s-ar da liber la testări în voie, în acest moment Verstappen nu posedă bagajul necesar pentru a ghida echipa pe o linie corectă a dezvoltării.

Charles Leclerc: 14/20

Foto: The Drive

Sebastian Vettel munceşte mai mult decȃt orice alt pilot în acest department, de aceea nu putea exista un profesor mai bun pentru Charles Leclerc. Cu numai două sezoane sub centură, dintre care doar ultimul într-o echipă de top, monegascu nu trebuie judecat prea aspru pentru că de prea multe ori în primele două treimi ale lui 2019 a încercat să ocolească deficienţele comportamentale ale unui monopost dificil de setat, compensȃnd prin stilul său de pilotaj ce acoperă o gamă largă de aspect dinamice. A progresat pas cu pas, dar e încă departe de Vettel aici.

5. Fitness

Lewis Hamilton: 9/10

Piloţii vremurilor apuse nu faceau din pregatirea fizica un scop primordial, dar nici nu neglijau acest aspect. Ȋn ultimii 35 de ani aceasta a devenit o componentă esenţială a ecuaţiei ce poate face diferenţa între un succes de răsunet şi un eşec lamentabil.Postările de pe reţelele de socializare ne prezintă un Lewis ce pare mai bine pregătit ca în realitate. Britanicul nu este un etalon mult în faţa concurenţei, aşa cum a fost Schumacher, nu e chiar bolnav după fitness precum Alonso, dar are o pregătire riguroasă ţinută sub supraveghere de persoane înalt calificate.

Max Verstappen: 8.5/10

Nu mai există demult pilot deficitar la acest capitol, iar longilinul Max, chiar dacă nu e cel mai bun din branşă, nu dezamăgeşte. Dacă ar fi fost o idée mai scund, ar fi arătat cu siguranţă mai vȃnjos, nu are o densitate muscular extraordinară, de nivelul lui Schumacher, dar rezistenţa la efort este peste medie.

Charles Leclerc : 8.5/10

După presiunea la care a fost supus de ambele Mercedes-uri la Monza , ca şi după frustrarea de pe încinsul Singapore, nu a intrat deloc în colaps ca un anume Mansell în urmă cu 28 de ani. Asta pentru că programul de antrenament atent studiat, avȃnd în centru rezistenţa la efort şi abia în plan second construirea unei mase musculare atrăgătoare i-o permite.

6. Rata de erori neforţate

Lewis Hamilton: 9.5/10

Cu timpul, Rindt s-a transformat în Fangio, înfierȃnd majoritatea erorilor de apreciere, astfel încȃt nivelul la care a ajuns azi este unul dintre cele mai ridicate din istorie. Percepţia este oarecum deformată de faptul că în ultimii ani Lewis are tendinţa de strȃnge toate greşelile la începutul sezonului, pentru a performa apoi magistral în ultimele două treimi. O dată titlul asigurat, o mai poate comite, precum în Brazilia 2019. Dar în general, seamănă destul de mult cu Mika Hakkinen, în sensul că dacă este să comită vreo eroare, o comite cȃnd nu e sub presiune.

Max Verstappen: 9/10

Aproape nu a pus o roată în afara pistei în 2019, rata sa de erori neforţate din sezonul trecut fiind cea mai mică din întregul platou. Uneori însă temperamentul său vulcanic şi faptul că nu poate concepe să încetinească sau să piardă în faţa unui adversar pe care nu dă doi bani conduce automat la greşeli de apreciere bizare ce îi smulg o victorie sigură din mȃnă( precum în Mexic 2019).

Charles Leclerc: 8/10

Cel mai neexperimentat membru al acestui trio este şi cel mai înclinat spre erori. Din cauza scăpărilor de la Baku, Monaco, Hockenheim sau Suzuka a pierdut zeci de puncte care l-ar fi adus extrem de aproape de locul doi în calasamentul general. Acesta este aspectul pe care trebuie să se concentreze cel mai mult în anii ce urmează, alături de managementul pneurilor.

Punctaj final

Lewis Hamilton: 106

Max Verstappen:103

Charles leclerc: 96

Concluzii

Pe maşini egale probabil că acea combinaţie de experienţă, abilitate pură şi uşurinţă în exprimare arătate de Hamilton ar prevala la limită. Dar rata de progres a adversarilor, în special a lui Leclerc, nu poate fi cuantificată încă. Atmosfera din echipă joacă în favoarea britanicului şi olandezului. Iar Max este singurul ce are un coechipier care nu îi poate pune probleme. De celalată parte, cu o maşină cu un spate bine plantat, experienţa lui Vettel i-ar lua faţa prodigy-ului monegasc, în timp ce la Mercedes e aşteptată versiunea 3.0 a lui Valtteri Bottas.

Post Scriptum

Am amintit la începutul articolului de acel comparativ Autosprint din 1972 în urma căruia, aplicȃnd acea schemă amplificată şi apelȃnd la ajutorul unui computer ce a simulat 3 curse ( Nurburgring, Monaco, Monza) s-a ales pilotul cel mai bun. Au votat atunci, printre alţii, Enzo Ferrari, Denis Jenkinson, contele Lurani, Pierro Taruffi. Iar învingător a ieşit Alberto Ascari, cu Moss şi Clark completȃnd podiumul. Nuvolari? Doar în poziţia a 9-a. Înţelegeţi ce vreţi de aici.