Preview Formula 1 2021. Partea a III-a : Lewis Hamilton versus Max Verstappen. În sfȃrşit vom avea parte de duelul aşteptat de milioane de fani?

De cȃte ori în istorie am avut parte de un duel pentru supremaţie între piloţi de calibru greu avȃnd la dispoziţie arme egale(relativ egale)?

Limitȃndu-ne strict la istoria Campionatului Mondial de F1, s-a întȃmplat asta în 1951 şi 1953 cu Ascari şi Fangio, în 1973 cu Stewart şi Peterson, în 1984 cu Lauda (ce nu mai era la apogeu) şi Prost, în 1988-1990 cu Prost şi Senna, în 1994 (doar primele 3 curse) cu Senna şi Schumacher, 2006 (a doua jumătate) cu Schumacher şi Alonso, chiar anul următor cu Alonso şi Hamilton şi poate în 2012 (prima jumătate) cu Alonso, Hamilton, Vettel.

Azi speranţele sunt îndreptate spre o bătălie între regele recunoscut al competiţiei, Lewis Hamilton şi pretendentul de drept, Max Verstappen, modificările tehnice impuse de FIA dȃnd speranţe că vom avea parte de o încleştare a titanilor înainte ca britanicul să îşi agaţe casca în cui.

Cine poate prevala dintr-o astfel de luptă , fără implicarea unor factori externi, este o chestiune complexă, la care nu vom oferi un răspuns ferm (nimeni nu o poate face cu o acurateţe de 100%) ci doar cȃteva insight-uri lămuritoare.

Criteriile de apreciere a valorii de ansamblu a unui pilot au rămas aceleaşi ca şi la începutul secolului trecut, doar aportul fiecărui factor modificȃndu-se în funcţie de era tehnică. Spre exemplu în anii ’50  protejarea ansamblului motor-cutie conta hotărȃtor, in schimb managementul pneurilor nu atȃrna decȃt marginal în balanţă  Acum situaţia s-a schimbat în mod radical “graţie” abordării Pirelli orientate în jurul degradării termale.

Lewis Hamilton, un racer care şi-a ascuţit sabia în confruntări cu Alonso, Raikkonen, Vettel, Ricciardo, Nico Rosberg, Webber şi uneori chiar Schumacher (remember Monza 2011?) admitea franc în urmă cu doi ani că nu se simte în largul său în apropierea lui Max pe circuit. Pentru că pur şi simplu nu ştii la ce să te aştepţi din partea sa. Doar că arta lui Hamilton acoperind un areal mai vast, în trecut putea contra imprevizibilitatea olandezului prin subtilitate, oferindu-i acesta un spaţiu care de fapt nu exista (gen China 2018).

De partea cealaltă, pe Verstappen tocmai această maniera gladiatorială şi pilotajul obstrucţionist la limita regulamentului l-au transformat într-o sperietoare pentru mulţi. Fiind cunoscut ca un om care nu ia prizonieri, şi-a creat o imagine care între timp s-a mai domolit, rata de erori neforţate generate de abordarea la limită s-a redus dramatic, rareori în ultimul sezon punȃnd o roată în afara pistei.

Iar în defensivă, chiar dacă nu mai are acel stil nebunesc ce a dus la introducerea unei reguli ce a primit numele său, reprezintă obstacolul suprem pentru orice pilot-atacator. Farina, Senna, Schumacher şi-au găsit urmaşul de drept în persoana sa. Maniera periculoasă la limita dezastrului şi faptul că nu concepe că cineva îl poate depăşi fac încă parte intrinsecă din bagajul său. Dacă atacatorul nu posedă un avantaj semnificativ în materie de anvelope sau maşină, este imposibil de sărit, poziţionȃndu-şi întodeauna monopostul pentru a rămȃne o ţintă prea îndepărtată. Hamilton a experimentat asta la Hungaroring 2019.

Un Lewis din anii McLaren versus Verstappen de azi ar fi fost foarte probabil un proiect mai incitant pentru iubitorii de spectacol brut, dar o astfel de încleştare ar fi dus invariabil la acroşaje. Ce avem acum este versiunea rafinată a diamantului brut din 2007-2016, ce poate intra şi pe geam dacă îl dai afară pe uşă. Pȃnă în urmă cu cȃţiva ani doar ar fi încercat să spargă  uşa.

Mai multe soluţii pentru aceeaşi problemă, acesta e Hamilton de azi. Numai că Verstappen este o enigmă indescifrabilă în cele mai multe cazuri, poate săpa la fel de adȃnc ca mult mai titratul său rival, şi ce pierde pe partea de eleganţă a soluţiilor, compensează prin incisivitatea acestora şi uneori prin metoda originală, dar fără compromis prin care anulează subtilitatea celeilalte părţi a problemei.

Dacă pneurile nu ar fi fost un factor, punȃnd în balanţă şi faptul că Mercedes a creat tradiţional maşini ce nu se simt bine în trafic sau în dueluri roată la roată, e posibil ca Max Verstappen să fi prevalat într-o astfel de încleştare de modă veche. Dar în 2021 pneurile sunt poate chiar cheia de boltă a întregii probleme. Iar în acest departament Lewis Hamilton este cel mai bun din lume. Aici întȃlnim un nivel pe care Max încă nu îl poate replica. Ca şi Alain Prost, Lewis poate întoarce soarta unei curse prin prelungirea duratei de viaţă a pneurilor pȃnă la un nivel pe  care echipa nu îl credea posbil.

Pȃnă la un punct ce putem vedea în 2021 este un fel de Achille Varzi versus  Guy Moll, cu campionul mondial în pielea glacialului spadasin fără cusur, iar olandezul preluȃnd peste timp acea atitudine aparent nebunească ce părea că va schimba ierarhiile în 1934. Cum atunci cȃnd există o paritate la capitolul tehnic, diferenţa o poate face echipa şi nu în ultimul rȃnd coechipierul. Bottas are în general o viteză în plus în regim de un sigur tur, în comparaţia cu Perez, deci ar trebuie ca în mod obişnuit să-i ia faţa în calificări. Dar arta mexicanului de a extrage tot din pneuri fără a le compromite nu poate primi o replică adecvată din partea finlandezului. Iar pe partea de racing pur, Sergio este mai robust, mai viclean şi poartă mai multe cicatrici. Aproape paritate şi aici, cu menţiunea că îl vom vedea pe adevăratul Perez abia după ce vor trece 4-5 curse.

Echipele din spatele dueliştilor? Cea condusă de Toto Wolff este o replică peste timp a legendarului team ghidat cu mȃnă de fier de Alfred Neubauer, una care poate găsi soluţii tehnice adecvate indiferent de gravitatea problemei şi care îşi poate oferi o marjă de eroare, vastitatea talentelor din componenţă şi calitatea modului de operare reprezentȃnd un etalon.

Red Bull are similitudini cu Benetton-ul anilor Schumacher, venind cu soluţii rapide şi de multe ori neobişnuite, o iuţeală incredibilă la pitstop-uri şi în general o abordare mai agresivă, abordarea outsider-ului ce nu are nimic de pierdut. Dar în condiţiile în care omul lor s-ar bate la titlu, ar mai acţiona atȃt de riscant?

Ar trebui să fie fascinant, poate chiar mai fascinant ca Senna versus Prost. Să sperăm că toate astrele s-au aşezat în poziţia ideală pentru a ne oferi o luptă pentru eternitate.